Și Vladimir Putin, și Recep Tayyip Erdogan fac, de fapt, o demonstrație de forță. Vor să arate că sînt puternici, că sînt gata să negocieze, că sfidează Occidentul.
„Nu cred într-o ciocnire a civilizațiilor, nu cred într-un război al culturilor. Pînă și falia dintre șiiți și sunniți are motivații mai degrabă ideologice și strategice decît culturale. Nu sînt un clarvăzător, dar cred că viitorul omenirii nu e nici într-un stat islamic, nici într-un sistem de stat antiliberal precum China sau Rusia. Democrația autentică se va impune în cele din urmă“ – spune Francis Fukuyama.
Humboldtforum este unul dintre cele mai mari proiecte din domeniul culturii din Germania post-1990. E vorba despre reconstrucţia vechiului palat al Hohenzollern-ilor şi transformarea acestuia într-un muzeu al culturilor extraeuropene
Piaţa culturală de la Berlin a fost mereu agitată. Dar parcă nicicînd nu au fost turbulenţe mai mari ca în această vară. Preconizata schimbare a directorului (intendentului) de la Volksbühne a provocat deja un cutremur cu numeroase replici.
„De ce oare nu vrea nimeni să meargă la filme bune?“ Sună oarecum cunoscut: nici în România filmele de autor, româneşti sau europene, nu au mare succes la public. Ştiu, comparaţia e forţată, pentru că în absenţa unei reţele de difuzare ca în Germania nici nu poţi avea aşteptări.
Cînd a fost creat Muzeul Naţional de Artă Contemporană, primul său director probabil că n-a avut prea multe opţiuni în ceea ce priveşte sediul. Cea mai mare problemă e amplasamentul acestui muzeu care, paradoxal, e periferic, chiar dacă e în centrul oraşului.
Nu ar fi pentru prima dată cînd se vădeşte că avem o relaţie ambiguă cu valorile. Chiar şi atunci cînd le recunoaştem, nu reuşim să le preţuim ca atare. Mai precis, ataşamentul nu trece mai departe de festivismul superficial şi de declaraţii evlavioase, patriotarde.
Condiţia moştenirii lui Brâncuşi a fost aceasta, de a arăta atelierul aşa cum l a lăsat el la momentul decesului. Este o condiţie care se respectă cu dificultate pentru că multe muzee şi galerii cer cu împrumut pentru expoziţii importante o lucrare sau două din atelier.
Polonia continuă cursul (de fapt, deriva) pe calea conservatoare. După atacul la adresa Justiţiei, după „reformarea“ peste noapte a Curţii Constituţionale, Dieta a aprobat un proiect de lege care va permite controlul politic asupra radioului și televiziunii publice.
Evidenţele statistice arată că între 2001 şi 2013 au murit prin împuşcare peste 405.000 de persoane. Numai în anul 2013 au murit de glonţ peste 33.000 de persoane. În SUA sînt în circulaţie 310 milioane de arme de foc deţinute de civili. Asta înseamnă că numărul armelor de foc e mai mare decît numărul locuitorilor.
Grație programului de traducere (TPS) susținut pînă nu demult de Institutul Cultural Român au apărut, în traducere germană, și alte cărți ale autorilor noștri, cu un impact mai mult sau mai puțin durabil.
În luna aprilie, doi elevi de la un gimnaziu din Therwill au refuzat să dea mîna profesoarei cînd aceasta le-a întins o. Cercetați inițial pentru indisciplină, cei doi elevi de origine siriană au explicat că nu au vrut să-și salute profesoara pentru că religia le interzice să atingă persoane de sex opus.
Autorităţile elene au început evacuarea taberei de refugiaţi de la Idomeni. Situată în apropierea frontierei cu Macedonia, această tabără improvizată găzduieşte în jur de 8500 de refugiaţi rămaşi blocaţi aici după închiderea aşa-numitei „rute balcanice“, care i-ar fi dus spre Europa Occidentală, destinaţia lor iniţială.
Statul român s-a obligat, prin lege adoptată de Parlament (o lege populistă, de acord!), să construiască un Muzeu Naţional Brâncuşi. Va fi mai degrabă un muzeu virtual, cu opere reproduse sub formă de hologramă, şi un centru de cercetare/reflecţie, căci nu sînt multe lucrări în ţară pe care le-ar putea expune.
Tirajele ziarelor naționale generaliste sînt în cădere liberă. Și tabloidele scad, dar nu chiar atît de abrupt. S-a menținut destul de bine audiența unor cotidiane locale. Dar, una peste alta, presa scrisă e o prezență tot mai slabă. E o problemă structurală a sectorului: distribuția de presă e depășită.
Noua lege are în vedere flexibilizarea pieţei muncii. Printre altele, angajatorilor le va fi mai uşor să concedieze oameni în situaţii de criză; relaxînd condiţiile în care se fac concedierile, iniţiatorii legii speră că îi vor motiva pe patroni să angajeze forţe noi dacă situaţia economică o permite.
În 2004, Google a început să digitalizeze cărți din bibliotecile americane. Procesul e simplu: cărțile sînt scanate cu aparate performante, iar textele & imaginile sînt arhivate și clasate pe servere.
Cazul Böhmermann e mai important decît cauza Böhmermann. Apărătorii săi vor mai mult decît să-l scape de pedeapsa cu închisoarea. Ceea ce urmăresc ei, de fapt, e achitarea sa. Şi depenalizarea faptei.
Dacă ar exista un Panteon al literaturii universale, Shakespeare ar fi, cu siguranţă, zeul său suprem. Dincolo de festivisme și festivaluri, exact asta ne-am propus să urmărim și noi în acest Dosar: cum funcționează mașinăria Shakespeare.
Ce înseamnă libertatea de exprimare şi de unde încep ofensa, insulta, calomnia? Există limite ale umorului – fie că vorbim de scrieri satirice, de caricaturi, de numere de cabaret, de sketch-uri TV? Există o deontologie a umoriştilor? Rîdem oricum, de oricine, în orice situaţie?
Dezvăluirile „Panama Papers“ arată că tot felul de oameni recurg sistematic la metode prin care pot scăpa de fiscalizarea averilor. Lideri democrați din țări occidentale și șefi de state despotice, cîntăreți de operă sau fotbaliști, oameni de afaceri în ascensiune sau familii nobiliare și-au construit companii în paradisuri fiscale.
Între timp, ansamblul monumental Calea Eroilor de la Tîrgu-Jiu, creaţie exemplară a lui Brâncuşi, e tot acolo, neclintit. Prost întreţinut, cu lucrări de restaurare făcute de mîntuială. Şi la periferia tuturor circuitelor culturale şi turistice importante.
„America crede în democraţie“ – a spus preşedintele Obama la conferinţa de presă susţinută împreună cu omologul său cubanez, Raul Castro. „Iar libertatea de exprimare e un element esenţial al democraţiei.“
Franţa a hotărît, în februarie, să prelungească starea de urgenţă cu încă trei luni. După atentatele de anul trecut de la Paris, statul a luat numeroase măsuri pentru a spori gradul de siguranță și rapiditatea de reacție în caz de atentate teroriste.
„Vremea imigraţiei ilegale a trecut“, a spus preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, după încheierea summit-ului de la Bruxelles. Şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, e optimist: propunerea Turciei de a prelua refugiaţii sirieni din Grecia „schimbă regulile jocului“.
Guvernul conservator din Polonia vrea să rescrie istoria. Sau, mai precis, să evacueze din trecut capitolele rușinoase pentru a-și construi o istorie a prezentului glorioasă.
Exact ca acum douăzeci de ani, cînd arhitecţii şi urbaniştii au început să-l creioneze. Dacă îţi dai jos ochelarii de realitate virtuală, vezi realitatea dureroasă: o groapă mare, ziduri dărîmate, maşini de construcţie şi mult praf.
Acum cîteva săptămîni, artistul chinez Ai Weiwei a decis să-şi închidă expoziţia de la Copenhaga după ce a aflat că Danemarca adoptase o lege care le permite autorităţilor să confişte banii şi obiectele de valoare ale refugiaţilor care cer azil.
În 2021, România va găzdui, din nou, o capitală europeană a culturii. Capitala europeană a culturii din 2007, Sibiu, a marcat istoria micului oraș transilvănean: astăzi, Sibiu este unul dintre orașele cu cea mai vastă infrastructură culturală.
În competiția pentru titlul de Capitală Europerană a Culturii 2021 s-au înscris inițial 14 orașe românești. În urma jurizării au fost selectate pe lista scurtă patru orașe: Baia Mare, București, Cluj-Napoca și Timișoara. Iată, pe (foarte) scurt, cum au fost evaluate celelalte orașe.
Președintele Iranului Hassan Rouhani se afla în vizită oficială în Italia. Înainte de primirea înaltului oaspete, cîteva obiecte de artă – nuduri – au fost acoperite cu paravane ori ascunse în cutii imense. Imaginea cu Hassan Rouhani trecînd prin fața unor statui ascunse după paravane a făcut rapid înconjurul lumii.
Agitație mare în lumea literară după ce pe piața zvonurilor a apărut vestea că Ministerul Culturii nu ar (mai) vrea să subvenționeze revistele culturale, deși o lege intrată în vigoare anul trecut permite acest tip de sprijin financiar.
E oarecum ciudat ca tocmai Ion Caramitru, fost ministru al Culturii și un manager de teatru care spune că susține performanța, să fie atît de refractar la schimbare. Reproșul principal e că noua lege ar aduce în posturile de conducere tot felul de neaveniți, că teatrele publice vor ajunge să fie conduse de ingineri.
Partea proastă e că raportul Active Watch consemnează numeroase abateri, derive și abuzuri. Partea bună: societatea civilă s-a mobilizat și a sancționat multe dintre aceste derive.
Nu cumva oameni cu simpatii de dreapta vor găsi în această carte noi argumente ideologice? – se întreabă unii comentatori. Nu li se dă apă la moară neonaziștilor, susținătorilor PEGIDA și xenofobilor de tot felul? Dar cartea a tot circulat, clandestin sau „pe față“, în aceste cercuri extremiste, în versiunile vechi.
După haiderizarea Ungariei urmează orbánizarea Poloniei. Derivele populismului de dreapta capătă accente tot mai alarmante în Europa. Ultimele evoluţii din Polonia arată cît de rapid, cît de dramatic se poate transforma un stat democratic odată cu ascensiunea la putere a unui partid naţionalist-conservator.
Domnul Vlad Alexandrescu, de abia numit ministru, a reacţionat prompt la apelul meu, invitînd grupul constituit ad-hoc să formuleze propuneri concrete.
La preselecţie au participat 14 oraşe. Nicăieri nu se potriveşte mai bine faimoasa butadă olimpică „Nu contează cine cîştigă, important e să participi“ ca la această competiţie pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii.
Barometrele de consum cultural arată şi alte dezechilibre: dacă în jur de 20% din populaţie afirmă că citeşte peste zece cărţi pe an, există, la celălalt pol al statisticii, o cincime care nu citeşte niciodată. Datele sînt paradoxale. Dar ele acoperă o realitate: subdezvoltarea infrastructurii culturale din România.
Italia oferă un răspuns prompt şi neaşteptat în lupta împotriva terorismului. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Matteo Renzi, a anunţat recent că a propus o creştere substanţială a bugetului culturii. E o măsură menită să le redea italienilor încrederea în propriile forţe şi mai ales să susţină identitatea culturală.
Ați fost la Tîrgul de Carte Gaudeamus și sînteți copleșiți de oferta debordantă de la standurile editurilor? Stați să vedeți cîte cărți nu ajung niciodată în librării sau la tîrguri. Despre ele e vorba în cele ce urmează. Și despre destinul lor trist.
Iniţierea erotică a lui Constantin este legată de o fumătoare. Şi femeile cu care el va trăi vor fi fumătoare şi capitolele din roman sînt numite cu mărcile de ţigări pe care le fumau respectivele femei cînd erau cu el.
Discursul lui François Hollande din faţa Camerelor reunite ale Parlamentului pare discursul unui preşedinte aflat la început de mandat. Într-un fel, aşa şi este. Pentru că nimic nu mai poate fi cum a fost după atentatele din 13 noiembrie de la Paris. Nici măcar mandatul preşedintelui.
Blocurile construite de stat în anii ’70-’80, după principiile unui spaţiu locativ calculat pe măsura „omului nou“, reprezintă astăzi, în marile oraşe şi mai ales în Bucureşti, esenţialul fondului de locuit. Oamenii au încercat în fel şi chip să îmblînzească betonul, să transforme un bloc dezumanizant într-o casă locuibilă.
După tragedia din clubul Colectiv, instituţiile statului au început să funcţioneze, brusc, la intensitate maximă. De frica unor controale, multe cluburi care se ştiau cu probleme au pus lacătul de bunăvoie. Controalele efectuate s-au lăsat cu amenzi şi suspendări de licenţă.
Cum locuim? Am lansat această întrebare provocatoare unor arhitecţi, antropologi, manageri culturali, activişti sociali şi specialişti în economie. Am primit o mulţime de variante de răspuns. Locuim scump şi prost, pentru că autorităţile locale sînt corupte şi cetăţenii nu au influenţă asupra măsurilor luate de politicieni.
Se pune, tot mai adesea, problema „balcanizării“ Europei. Valurile de imigranți, cele de acum, dar și cele precedente, redeschid polemica despre ce înseamnă, de fapt, să fii european. Ca orice discuție despre identitate, și aceasta provoacă temeri și resentimente
În Germania a început dezbaterea publică pe marginea unei noi legi a patrimoniului. Temeiul acestei modificări legislative: un control mai riguros al operelor de artă la intrarea în ţară şi posibilitatea legală de a returna obiectele de artă cu provenienţă dubioasă.
