Ştiri şi ziare
● Un tribunal din Istanbul a încuviințat arestatea jurnalistului Erol Önderoglu, consultant al organizației Reporteri fără Frontiere pentru Turcia. Alți doi specialiști ai aceleiași organizații ar putea fi arestați: Sebnem Korur Fincani și Ahmet Aziz Nesin. Cei doi sînt cercetați în baza unei legi noi, foarte controversată, împotriva terorismului. Numeroși reprezentanți ai Uniunii Europene, dar și activiști pentru drepturile omului cer modificarea acestei legi astfel încît să nu poată fi folosită de puterea politică drept o armă împotriva opoziției.
Exact asta se bănuiește că s-a întîmplat în cazul celor trei jurnaliști. Cererea de arestare intervine la scurt timp după ce un ziar pro-kurd la care colaborau și cei trei a lansat o campanie exact împotriva acestei legi. Specialistul în spațiul turc al organizației Amnesty International a criticat dur măsura arestării jurnaliștilor. Andrew Gardner a spus că guvernul turc se folosește de legea antiterorismului ca instrument prin care reduce opoziția la tăcere. Sînt vizate mai ales vocile care intervin în chestiunea kurdă.
● În Maroc, unde multe site-uri și aplicații sînt blocate de Guvern, ziarele tipărite se bucură (încă) de respect și de o largă circulație. Dar nu chiar atît de largă: multe publicații se plîng de scăderi ale tirajelor. „Ce e de făcut?“ – s-au întrebat patronii de presă. Una din probleme ar fi că ziarele sînt redistribuite, adică merg din mînă în mînă. La cafenea, patronii pun la dispoziția clienților și tipărituri. În trenuri și autobuze, grupuri de oameni citesc din același ziar. Un ziar cumpărat ajunge la doi sau chiar la mai mulți oameni neplătitori. Paguba a fost socotită de ministrul marocan al Comunicațiilor: 150 de milioane de dolari pe an pierd patronii de presă din cauza cititorilor „la negru“. Asta trebuie să se schimbe. Așa că Guvernul a pregătit o ordonanță care interzice împrumutul de ziare, oferirea gratuită spre lectură – de fapt, orice formă de transmitere a conținutului către cei care n-au plătit în mod expres pentru bunul de presă. La un singur lucru nu s-au gîndit cei care au scris legea: la transmiterea pe cale orală. Nu-i exclus ca poiana lui Iocan să se mute undeva prin oazele din Maroc.
● Polonia continuă cursul (de fapt, deriva) pe calea conservatoare. După atacul la adresa Justiţiei, după „reformarea“ peste noapte a Curţii Constituţionale, astă-iarnă, o nouă schimbare legislativă importantă atrage atenția asupra riscurilor autoritare. La final de an, în doar cîteva zile, Dieta a aprobat un proiect de lege care va permite controlul politic asupra radioului și televiziunii publice. Conform prevederilor noii legi, preşedinţii radioului şi televiziunii sînt numiţi direct de ministrul Economiei (Bugetului). Acelaşi ministru poate să revoce forurile de conducere ale celor două servicii media publice. Nicăieri în Europa nu există prevederi similare: tocmai pentru a asigura independenţa editorială, serviciile audiovizuale publice răspund în faţa Parlamentului, iar controlul e exercitat prin mecanisme instituţionale periodice, transparente şi clar definite. Noul mecanism legislativ adoptat în Polonia anexează instituțiile publice de media puterii politice. „Libertatea presei şi pluralismul media sînt cruciale într-o societate pluralistă, într-un stat care respectă valorile comune ce stau la baza Uniunii Europene“, a declarat Frans Timmermans într-o scrisoare adresată ministrului de Externe al Poloniei în care îi cerea informaţii suplimentare referitoare la proiectul legislativ. Mai multe organizaţii, printre care Federaţia Jurnaliştilor Europeni, Uniunea Europeană a Radioteleviziunilor şi Reporteri fără Frontiere s-au declarat indignate de această lege care aboleşte mecanismele de protecţie a pluralismului şi independenţa instituţiilor publice de media din Polonia. Uneori, democrația pare că se subminează singură, că se transformă în regim autoritar. Cînd pînă și cîinilor de pază ai democrației li se pilesc dinții, acest proces pare aproape ireversibil.
