oraşul în dezvoltare: cum locuim (i)

A avea un loc unde să ne simţim în siguranţă şi să ne odihnim pare a fi un lucru pe care moralitatea îl promovează. Credem că nu este în regulă ca oamenii să nu aibă un acoperiş deasupra capului. Această aşteptare morală a fost fixată în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948

În România, o pată gri pe harta nivelului de trai din Europa, rata proprietarilor de locuinţe depăşeşte 95% din totalul populaţiei. În Elveţia, campioana globală a nivelului de trai, aceeaşi rată este doar de 44%. Sîntem cei mai săraci europeni aşezaţi pe la casele lor. Sau sîntem săraci pentru că avem case?

Familiile selectate în programul Habitat for Humanity sînt familii cu venituri modeste, al căror viitor este grav afectat de condiţiile în care trăiesc. Locuiesc în spaţii prea mici, care nu au fost izolate corespunzător şi pot avea igrasie, care nu au toate utilităţile, sau care toată viaţa au schimbat diverse locuinţe cu chirie.

Valul de scandaluri de corupţie în primăriile din Bucureşti şi din alte oraşe trage un semnal de alarmă: dacă ne bazăm doar pe procurori şi aşteptăm să facă doar ei toată curăţenia, aleşii locali şi funcţionarii corupţi din primării vor continua nestingheriţi să facă exact cum au făcut şi pînă acum.

Invitaţi la masă în locuinţa unui arhitect, ne-am aşezat ca oaspeţi de onoare la masa de zece persoane, ce domina un spaţiu generos, integrat însă fără complexe… bucătăriei. Într-un anume fel, nu‑mi era neobişnuit: şi în apartamentul de acasă mîncam la masa de patru persoane înghesuite, din bucătărie.

Vă puteţi închipui oraşul Amsterdam fără muzeele sale, sau Parisul, sau Londra, sau New York, sau Bucureşti, de ce nu? Îşi poate închipui vreun copil momentul cînd Muzeul Antipa nu ar mai exista? Cum ar fi oraşul fără promenadele prin Muzeul Satului sau fără agitaţia intelectuală?

Ultimele zece luni au fost o premieră pentru multe oraşe din România: s-au făcut politici locale în domeniul culturii. Competiţia pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 a fost un test. Administratorii oraşelor candidate au fost puşi în situaţia – unii, pentru prima dată – să conceapă strategii culturale pe termen lung.