Ziua mondială a libertății presei nu e, anul acesta, un prilej de sărbătoare. Dimpotrivă: e un moment sumbru care obligă la o reflecție serioasă despre viitorul democrației. Ce s-a întîmplat de-am ajuns în această situație? Și, mai ales, ce avem de făcut?
Cei doi candidați luptă cu forțe inegale. Centristul Emmanuel Macron (En Marche!) e copilul teribil al politicii franceze. Mișcarea politică pe care a fondat-o în urmă cu doar un an a ajuns să depășească numeroase partide cu/de tradiție.
Rezultă o pseudodemocrație, un regim superprezidențial cu toate atributele unei dictaturi. Conform noii ordini constituționale, președintele va avea puteri sporite, va încarna puterea executivă (funcția de prim-ministru devine în cel mai bun caz decorativă) și va putea guverna prin decret prezidențial.
Etnicizarea sistemului universitar, precum și renunțarea la autonomie pun în pericol nu doar o universitate, ci însăși ideea de universitate. Eventuala închidere a CEU ar fi o înfrîngere nu doar pentru George Soros, ci pentru Europa însăși. Dar ce se (mai) poate face de la Bruxelles, ce (mai) pot face liderii politici din țările europene, cînd Ungaria însăși pare că vrea să se îndepărteze de Europa?
Pentru cei care i-au urmărit traseul politic, victoria lui Aleksandar Vucici la alegerile prezidențiale din Serbia nu e nici o surpriză. „După aceste alegeri, Serbia va fi mult mai puternică.“
El însuși condamnat (cu suspendare) pentru infracțiuni economice, este posibil să nu poată intra în cursa electorală. Este – după cum notează Washington Times – „omul de care lui Putin îi e cel mai frică“.
Proeuropeanul Macron promite politici social-liberale, o relansare economică a ţării care să permită crearea de noi locuri de muncă, investiţii în educaţie, o laicitate incluzivă şi o politică externă deschisă, care să permită Franţei un loc central în Europa şi în lume.
Ce înseamnă „identitate naţională“ şi cum se construieşte o „cultură naţională“ în noul context, postmodern, postideologic, postnaţional? Ce se mai poate salva din modelele clasice, consacrate?
E surprinzător să observăm că tocmai acolo unde nu există refugiați se constată și cea mai mare ostilitate împotriva lor. Landurile din Germania unde nu sînt migranți, regiunile din Franța unde nu sînt migranți, zonele care nu sînt expuse multiculturalismului sînt, în general, cele mai ostile. E un paradox.
Organizarea unui „mini-summit“ la Versailles, la care au participat doar patru state indică o separare. Se fondează un nou club? O „bisericuță“ a celor puternici?
În condițiile stării de urgență declarate de Turcia, Yücel poate fi deținut pînă la 14 zile fără avizul unui judecător. Jurnalistul e acuzat că ar fi membru al unei organizații teroriste, de „propagandă teroristă” și de utilizare frauduloasă de informații.
Fostul președinte Nicolas Sarkozy va trebui să dea socoteală, în așa-numita „afacere Bygmalion“, cu privire la finanțarea campaniei electorale. El este acuzat de finanțare ilegală într-un dosar în care sînt anchetate alte 13 persoane pentru fals și uz de fals.
La începutul săptămînii, Donald Trump a concediat-o pe ministra (interimară) a Justiției. Sally Yates a stîrnit mînia președintelui după ce a criticat, deschis, ordinul executiv cu privire la interzicerea intrării în SUA a cetățenilor provenind din mai multe state majoritar musulmane.
„Este atroce. Ai spune că-i o uzină, un pachebot, o rafinărie. Un soi de ecorșeu monstruos și multicolor cu intestine umflate cu aer. E scump: un miliard pentru construcție, o sută douăzeci de milioane cheltuieli de funcționare, trei milioane cheltuieli pentru spălat ferestrele.“
Trenul e vopsit în culorile drapelului sîrb şi e inscripţionat cu sloganul „Kosovo e Serbia“, tradus în mai multe limbi, inclusiv în albaneză. Vagoanele de călători, nou-nouţe, sînt decorate cu imagini ale bisericilor şi mînăstirilor ortodoxe sîrbe din Kosovo.
Cît de social-democrat e PSD? Cît de îndreptăţiţi sînt pesediştii de azi să se revendice de la părinţii fondatori ai social-democraţiei româneşti? În ce măsură practica guvernării pesediste, aşa cum o cunoaştem deja, e compatibilă cu social-democraţia contemporană europeană? În fine, ce relevanţă mai au în România şi în Europa valorile sociale?
În sfîrșit, e gata: Elbphilharmonie, Filarmonica din Hamburg se deschide zilele acestea printr-o serie de concerte extraordinare. Este – spun autoritățile locale -– una dintre cele mai bune săli de concerte din lume.
Situl de la Roşia Montană a fost inclus pe lista indicativă a UNESCO. Este o primă etapă în vederea includerii în Patrimoniul UNESCO. Documentaţia ştiinţifică realizată împreună cu Institutul Naţional al Patrimoniului a fost finalizată.
Mii de oameni au protestat, la Varşovia, vinerea trecută, în faţa parlamentului, blocînd toate ieşirile din clădire. Jurnalişti şi activişti civici au creionat în ultimii doi ani o listă impresionantă de derapaje ale politicienilor în relaţia cu presa.
Preşedintele Franţei a anunţat că nu va candida la alegerile din 2017. E o premieră absolută: e pentru prima dată cînd un preşedinte francez nu se prezintă la alegeri pentru a obţine un al doilea mandat. François Hollande, a cărui cotă de popularitate e în cădere liberă, îi deschide astfel calea premierului Manuel Valls drept candidat al stîngii.
„Două lucruri sînt infinite: Universul şi prostia“, spunea Albert Einstein. Judecînd după aberaţiile care apar pe blog-uri şi pe site-uri de ştiri, cel puţin a doua parte a afirmaţiei e de necontestat. Am făcut o scurtă selecţie de texte din universul infinit al prostiei.
Ministrul Thomas de Maizière a adaugat că reţeaua Adevărata Religie „răspîndeşte, cu Coranul în mînă, mesaje încărcate de ură şi ideologii care contravin ordinii constituţionale“ şi că astfel „sînt radicalizaţi tineri cu tot felul de teorii ale conspiraţiei“.
Multe dintre aceste filme s-au dovedit valoroase: au fost recompensate la festivaluri importante, au intrat în competiţie cu alte producţii, susţinute de bugete cu mult mai generoase, au fost apreciate de critici şi de presa culturală, dar nu au ajuns niciodată cu adevărat la publicul din România.
Din oportunism politic, ambele partide mari joacă pe aceeaşi muzică. Iar faptul că nenumăraţi politicieni importanţi au trecut cu graţie de la un partid la altul, teoretic opus ca ideologie, nu face decît să întărească impresia că, de fapt, familia politică nu contează decît dacă oferă acces la putere.
Parlamentul European funcţionează în ultimii ani pe baza unei „mari coaliţii“ între PPE şi socialişti. Avem împreună 53%. Ne străduim din răsputeri să cădem de acord, fiind vorba despre grupurile care caută „interesul european“.
Teleorman e unul dintre cele mai sărace județe din România. A ieșit în evidență în ultima vreme prin două lucruri: prin faptul că e fieful pesedistului Liviu Dragnea și prin faptul că e singurul județ din țară fără nici o librărie.
Oricîtă inspiraţie ar fi găsit Brâncuşi în lumea satului, Cuminţenia Pămîntului nu e un obiect de artă meşteşugărească, ci o sculptură. Iar Brâncuşi nu e meşter popular, ci un artist cult. Expunerea Cuminţeniei Pămîntului la Muzeul Satului ar produce o dublă parazitare.
Învăţăm împreună şi cîntăm împreună într-o atmosferă plăcută. Lucrăm intensiv. Construim o relaţie discipol-maestru. E şi un soi de cantonament, o etapă de pregătire pentru viitor. Eu încerc să le deschid nişte uşi. Bursierii noştri primesc apoi felurite invitaţii ca să cînte.
Închiderea unui ziar a devenit știre de prima pagină. Presa europeană a comentat pe larg, săptămîna aceasta, suspendarea publicării ziarului maghiar Népszabadság. Cum se poate ca un ziar de largă circulație să dispară, de la o zi la alta? Scăderile de tiraj, scăderile de venit din publicitate, schimbarea obiceiurilor de lectură și de consum media generează peste tot în Europa o criză a presei tipărite.
Sala de cinema e un teritoriu minunat pentru un exerciţiu de antropologie sonoră. În cele ce urmează vă propunem un scurt ghid al celor mai frecvente interjecţii – şi cîteva comentarii cinematografice.
Barometrul de consum cultural e un bun instrument de măsură. El ne spune care sînt preferințele publicului, care sînt practicile de consum cultural, gradul de satisfacție, tendințele generale.
În Franța s-a deschis, săptămîna trecută, primul centru de de-radicalizare destinat tinerilor seduși de ideologia jihadistă. Această instituție e un element-cheie în combaterea terorismului pe teritoriul francez.
Principiile de bază ale Uniunii par tot mai fragile, mai greu de apărat. Viitorul Europei – căci aceasta e tema Consiliului de la Bratislava – e mai incert ca oricînd. De unde trebuie începută reforma? Ce pot face statele, ce poate face Bruxelles?
Toate țările Europei de Est s-au bucurat să fie membre ale Uniunii Europene, mai ales pentru că voiau să devină la fel de bogate. Esticii nu și-au pus problema că va trebui să devină europeni și în sens cultural.
Mersul pe jos face piciorul frumos, spune o vorbă din bătrîni. Astăzi, spunem: mersul pe jos e periculos. Într-adevăr, deplasarea pe trotuar a devenit o aventură.
Potrivit legii, parcarea pe trotuare e interzisă cu excepţia locurilor în care este permisă explicit, prin panouri de semnalizare. Ce face Poliţia pentru a preveni ocuparea trotuarelor de către maşini?
