Partidul Pietonilor

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Partidul Pietonilor jpeg

Mersul pe jos face piciorul frumos, spune o vorbă din bătrîni. Astăzi, spunem: mersul pe jos e periculos. Într-adevăr, deplasarea pe trotuar a devenit o aventură. Gropi, porțiuni neasfaltate, guri de canal neacoperite, pavele care se clatină, mobilier urban șui, panouri publicitare – iată doar cîteva surprize care fac din plimbare o cursă cu obstacole. În plus, pe alei, printre blocuri, sute de mașini sînt parcate nonșalant pe trotuar, ca la expoziție, și îl obligă pe pietonul aventuros să meargă mai mult pe carosabil, expus pericolelor de accidentare.

Cum s-a ajuns aici? Imediat după 1990, numărul de autovehicule personale a început să crească vertiginos. Infrastructura urbană nu s a dezvoltat pe măsura parcului auto: în orașele mari, numărul de parcări disponibile e de multe ori mai mic decît cel al mașinilor. În multe locuri nici nu se poate face mare lucru: lățimea bulevardelor, a străzilor și a trotuarelor nu a fost dimensionată pentru traficul de acum. Apoi, edilii au permis construirea de imobile noi fără garanţii că dezvoltatorii vor amenaja și parcările necesare pentru proiectele imobiliare. În felul acesta, în anumite zone, densitatea maşinilor a crescut mult peste posibilităţile efective de organizare a unor spaţii de parcare. Privatizarea spaţiilor publice s-a produs prin complicitatea autorităţilor, a dezvoltatorilor privaţi şi, pînă la urmă, chiar şi a beneficiarilor acestor construcţii, care ştiu foarte bine că în preţul pe care îl plătesc nu au cum să intre şi locurile de parcare. Nenumărate asemenea clădiri de birouri atrag zilnic sute de oameni care, cînd vin cu maşinile personale, şi le lasă pe spaţiul destinat pietonilor. E, aici, și o chestiune de responsabilitate personală. Mulţi oameni ştiu de la bun început, atunci cînd hotărăsc să-şi achiziţioneze o maşină personală, că nu dispun de un loc de parcare şi că vor fi nevoiţi să o gareze pe trotuar. Alţii nici măcar nu-şi pun problema. Iar Poliția nu intervine pentru a penaliza parcările neregulamentare. Trotuarul a rămas al nimănui – adică al automobiliștilor. Orașul, cu totul, a devenit doar un loc de parcare.

Prin anii ’90 a funcționat, în România, Partidul Automobiliștilor. Dar n-a existat niciodată un partid al pietonilor. Cred că a venit vremea lui. Nu-mi fac griji cu privire la recrutarea membrilor: pietoni sîntem cu toții. Iar Dosarul de față ar putea constitui baza pentru doctrină. 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu. Cine l-a vrut mort pe liderul legionar
Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, un personaj deopotrivă faimos și controversat al perioadei interbelice a fost ucis la vârsta de 39 de ani. Liderul legionar se afla la apogeul puterii politice iar cel care a dat ordinul asasinatului ar fi fost chiar regele Carol al II-lea
image
Angajator criticat, după ce un tânăr a refuzat să acorde 90 de minute unui test de selecție pentru că „părea multă muncă"
Un angajator a stârnit dezbateri aprinse după ce a fost șocat de faptul că o persoană din Generația Z care se afla în căutarea unui loc de muncă a refuzat să acorde 90 de minute unui test de angajare pentru că „părea multă muncă", relatează Fortune.
image
Pește uriaș prins pe o baltă din Vestul României. De patru ani pescarii încearcă să-l captureze FOTO VIDEO
Un somn uriaș a fost prins pe o baltă de pescuit din Vestul României. Este vorba despre un pește de peste doi metri lungime și aproape 50 de kilograme. „Uriașul” era dorit de pescari de mulți ani.

HIstoria.ro

image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.
image
Carol I, fotografiat în timpul Războiului de Independență
Fotografia este interesantă din mai multe puncte de vedere: este una dintre rarele apariții ale domnitorului Carol I, într-o postură mai degajată.
image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.