Hopul de după HOP
Gala Tînărului Actor HOP organizată de UNITER e un bun prilej de a evalua nivelul de performanță al școlilor de teatru. Dar și un moment de reflecție asupra statutului actorilor. Anul acesta, în debutul festivalului am văzut un scurt moment în care au evoluat toți concurenții, preselectați dintre absolvenții școlilor de teatru din ultimii doi ani: un show impromptu și nonverbal în care actorii, pornind de la ideea competiției între cele trei mari școli de teatru din țară (Cluj-Napoca, București, Iași), ajung de fapt să vorbească despre fragilitatea condiției de artist, despre precaritate și vulnerabilitate. Competiția între școlile de teatru e de fapt secundară, adevărata provocare vine de-abia după încheierea facultății. Primul hop de după HOP e angajarea într-un teatru. Așa cum a fost concepută, Gala HOP e în egală măsură o competiție și o bursă a talentelor. Însă dacă talentul e recunoscut, se întîmplă mai rar ca el să fie și răsplătit cu un contract stabil. Între 200 și 300 de absolvenți ies în fiecare an din facultățile de teatru cu o patalama care, din păcate, nu valorează mare lucru. Salariile din teatrele de stat sînt mici, mai ales pentru debutanți. Asta, bineînțeles, dacă ai norocul să fii angajat: în momentul de față există în România în jur de 4000 de actori fără contract stabil.
Ce fel de sistem vreți să construiți? – a întrebat, deloc retoric, ministrul Culturii, Corina Șuteu, în cuvîntul de deschidere al festivalului. Prioritatea zero pentru intervalul scurt care i-a mai rămas din mandat e cinematografia, dar ministra vrea să inițieze și o reflecție despre statutul actorilor. Ar fi un obiectiv și pentru președintele UNITER, Ion Caramitru: și el a propus o reformă a sistmului astfel încît tinerii actori să poată intra mai ușor în teatre.
Legislația care încadrează profesia de actor e aceeași ca înainte de 1989. În ultimii 26 de ani doar condițiile de pe piața muncii (dacă acest termen este permis în artă) s-au schimbat, nu și legile. La asta se adaugă și blocajele și inerțiile din sistemul public: subfinanțare cronică, posturi blocate etc. Directorii de teatru dau din colț în colț ca să găsească diverse soluții administrative. Uneori le și găsesc – dar nu poți construi un sistem în care să primeze talentul doar pe bază de fente și chichițe legal-contabile.
Ce șanse de angajare are un tînăr absolvent, cu sau fără premiu la Gala HOP?
Casting-urile se organizează cel mai adesea cu actorii deja angajaţi ai teatrelor, foarte puţini actori tineri reuşesc să spargă aceste bariere birocratice. Un premiu la Gala HOP – confirmarea unor merite artistice printr-o diplomă acordată de breaslă – constituie un avantaj la angajare. Evident, cu condiția să se facă angajări! Ce le rămîne de făcut absolvenţilor este să alerge din teatru în teatru pentru un job, să-şi facă mici companii private şi să lucreze la periferia sistemului, acceptînd avantajele, dar şi dezavantajele independenţei. Cei mai mulți înclină mai degrabă spre această a doua variantă de carieră – în mediul independent. Nu din inconștiență, nu pentru că n-ar ști care sînt riscurile, ci pentru că planul A e iluzoriu.
În Franţa, actorii au reuşit să-şi cîştige un statut special şi nişte privilegii care le permit să-şi exercite profesia chiar şi în condiţiile în care oferta de muncă este redusă. Actorul-intermitent este încurajat să lucreze pe proiecte, să-şi practice meseria alternînd perioadele în care creează (şi contribuie, prin taxe, la sistemul de asigurări) cu perioadele în care beneficiază de asistenţă din partea statului. Principiul e simplu: nu poți pretinde unui creator să lucreze opt ore pe zi, așa cum o face orice executant. Creația e un proces complex – timpul efectiv de lucru nu poate fi măsurat. Acesta e principiul de la care și fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, a propus o dezbatere publică pe tema statutului artistului – ba chiar a și inițiat cîteva întîlniri cu diverși creatori și specialiști.
