⬆
s-auzim de bine. tineri muzicieni la început de drum
Sunetul clasic al tehnologiei de ultimă oră
Tinerii care termină Conservatorul în secolul XXI nu mai pot fi artiști adevărați decît dacă se aliază cu tehnologia. La rîndul ei, tehnologia a găsit în artă o onorantă provocare. Tehnologia face o reverență artei și, generoasă, înțelege să o susțină nu doar pentru că arta este o necesitate pentru toată lumea, ci pentru că arta, la rîndul ei, stimulează tehnologia.
Parabola de generozitate a lui George Enescu
Violonistul George Enescu, aflat printre răniții care nu-l cunoșteau, a fost confundat cu un lăutar și rugat să le cînte melodiile „Am un leu și vreau să-l beu“, „Hora Unirii“ sau „Ciocîrlia“! Bineînțeles că violonistul anonim s-a conformat, părăsind repertoriul inițial (Bach, Mozart, Paganini).
Concursul Internaţional „George Enescu“ – o demonstraţie
Nume dintre cele mai mari au fost de-a lungul istoriei laureați ai Concursului „George Enescu“, sigur, mulți dintre ei români, însă acest lucru arată, cred, în primul rînd, că școala românească interpretativă a fost – și sper că va mai fi – de foarte înalt nivel.
„Muzica lui Enescu – o permanentă căutare“ – interviu cu violonistul Vlad STĂNCULEASA
Vioara mea e o Sanctus Serafin din 1739. Pe lîngă valoarea istorică, are o poveste cu totul aparte. Este prima vioară pe care George Enescu a cumpărat-o cu banii cîştigaţi din activitatea concertistică. Un instrument drag maestrului, pe care, mai apoi, l-a dăruit elevului său preferat, Yehudi Menuhin.
Cum am ajuns să-mi trăiesc visul – dialog cu Anna TIFU
Șostakovici, «Concertul pentru vioară nr. 1», care este şi concertul meu preferat. Există multe concerte pentru vioară care sînt dramatice, dar întunecimea şi durerea pe care le poţi simţi de la prima notă a acestui concert sînt unice.
„Dar nu auzi ce frumos sună?“ – interviu cu violoncelistul Valentin RĂDUŢIU
Această muzică are un idiom atît de unic, incomparabil, încît nu îţi permite să fii leneş, să te bazezi pe reflexele şi aşteptările muzicale obişnuite. Cînd pui pentru prima dată pasul în această lume, ești ca un nou-născut: te uiţi de jur-împrejur, cu mirare, cu ochii larg deschişi, cu toate simţurile la atenţie maximă.
Pianul poate crea iluzia unei întregi orchestre – dialog cu Mihai RITIVOIU
Deşi nu m-am născut într-o familie de muzicieni, părinţii mei sînt melomani, iar în casă se asculta foarte des muzică clasică. Eram fascinat în special de simfoniile lui Beethoven, iar pianul mi s-a părut atractiv poate tocmai din cauză că este singurul instrument la care se poate crea iluzia unei întregi orchestre simfonice
Trei întrebări pentru violonistul Ştefan TARARA
Cînd aţi descoperit-o şi cînd v-aţi îndrăgostit de muzica lui Enescu?
Pot spune că muzica lui Enescu a existat dintotdeauna în mine. M-am născut într-o familie de muzicieni români, deci nu aveam cum să nu fiu îndrăgostit de muzica lui!
Fiţi pe fază, fiţi treji, wake up!“ – interviu cu Răzvan POPOVICI
Învăţăm împreună şi cîntăm împreună într-o atmosferă plăcută. Lucrăm intensiv. Construim o relaţie discipol-maestru. E şi un soi de cantonament, o etapă de pregătire pentru viitor. Eu încerc să le deschid nişte uşi. Bursierii noştri primesc apoi felurite invitaţii ca să cînte.
Piaţa muzicală a muncii şi Shrek Forever After
Și totuși, în această relație de iubire – ură, și universitatea, dar și industria muzicală ajung să dialogheze. Cele două se ajută reciproc, prin infuzia de absolvenți capabili și prin primirea lor întru folosință provizorie.
Muzică şi tehnologie
În asta constă provocarea tehnologiei. Ea sporește enorm posibilitățile artistului fără să-i spună vreodată cam pe unde începe și pe unde se sfîrșește, de fapt, imperiul necesității…
De 2 ianuarie*
De 1 ianuarie 2009, mi-a „sunat“ foarte bine Daniel Barenboim dirijînd Strauss (tatăl şi fiii) la Viena. Dar, ah!, unde era domnul Alecu Paleologu cu care seara, în fiecare an, comentam şi forfecam îndelung „cum a fost concertul“...?