„Muzica lui Enescu – o permanentă căutare“ – interviu cu violonistul Vlad STĂNCULEASA

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
„Muzica lui Enescu – o permanentă căutare“ – interviu cu violonistul Vlad STĂNCULEASA jpeg

Ce a însemnat premiul pe care l-aţi obţinut la Concursul „George Enescu“ şi ce înseamnă festivalul pentru dumneavoastră?

A concura într-un concurs de talia celui de la Bucureşti s-a dovedit a fi foarte dificil. Presiunea de a evolua acasă într un mediu competitiv şi evaluator a fost mult mai mare decît mă aşteptam, chiar dacă a fost, în mare parte, doar produsul minţii mele. În schimb, concertele din cadrul festivalului mă umplu de o emoţie unică pentru că publicul face parte din muzica pe care încerc să o decodificăm şi să o trăim împreună. Pe de altă parte, pentru mine Enescu înseamnă „acasă“… Mi e foarte greu să vorbesc despre locul pe care îl ocupă in inima mea. Probabil că mi-ar fi mai uşor să cînt despre asta, şi am şi făcut-o, cu suita „Impresii din copilărie“, pe care am interpretat-o la ediţia 2007 a Concursului „George Enescu“ alături de pianista Verona Maier, și am obţinut „Premiul pentru cea mai bună interpretare a unei sonate pentru vioară şi pian de George Enescu“. Pentru mine, muzica lui Enescu înseamnă o permanentă căutare, o nelinişte greu de stăpînit, un dor permanent, nestins… Există înlănţuiri armonice în piesele lui care îmi dau fiori, iar modul incredibil de „personal“ în care a tratat vioara în creaţia sa dovedeşte legătura organică pe care a avut-o cu instrumentul căruia i-a datorat atît gloria, cît şi nefericirea, în timpul vieţii aura de interpret umbrind-o, în mod nedrept, pe cea de compozitor. Mă surprind revenind mereu la muzica lui. Şi nu întîmplător, primul meu compact disc, alături de pianistul Thomas Hoppe, a fost dedicat creaţiei româneşti pentru vioară, lucrările enesciene fiind în prim-plan.

Începînd din anul 2007 (cînd am fost laureat al Concursului Internațional „George Enescu“), am fost prezent la fiecare ediţie a Festivalului: în 2009, împreună cu „Camerata Lysy“ a Academiei Yehudi Menuhin, condusă de legendarul violonist şi profesor Alberto Lysy, în anul 2011 am împărşit partitura solistică cu violonistul Liviu Prunaru, iar în 2013 am revenit pe scena Ateneului alături de violonistul Maxim Vengerov. În ultima ediţie de Festival am fost prezent cu Orchestra de Cameră „Tharice Virtuosi“, alcătuită din absolvenți ai Academiei Menuhin, formaţie a cărei constituire reprezintă un omagiu adus memoriei celei care a fost sufletul şi susţinătoarea Academiei, Martha Müller…

Acest festival e cartea noastră de vizită şi evenimentul care a aşezat Bucureştiul pe harta marilor evenimente muzicale ale lumii. Pare de domeniul fantasticului faptul că reuşim să perseverăm în acest domeniu şi demonstrăm continuitate. Echipa Artexim şi domnul Mihai Constantinescu merită toată aprecierea noastră.

Ce relaţie se creează între un violonist şi vioara sa?

Vioara mea e o Sanctus Serafin din 1739. Pe lîngă valoarea istorică, are o poveste cu totul aparte. Este prima vioară pe care George Enescu a cumpărat-o cu banii cîştigaţi din activitatea concertistică. Un instrument drag maestrului, pe care, mai apoi, l-a dăruit elevului său preferat, Yehudi Menuhin. Inutil să vă spun că niciodată n-am visat că voi putea cînta pe un astfel de instrument. Cum am reuşit să intru în posesia lui… probabil că acest gen de conjunctură are darul de a confirma faptul că, dacă îţi doreşti ceva cu toată fiinţa, atunci întreg universul complotează în favoarea ta. Faptul că deja fusesem invitat să intru în cercul restrîns al studenţilor Academiei Menuhin (lucru pe care i-l datorez violonistului Liviu Prunaru) ţinea de domeniul incredibilului, pentru mine. Aveam 18 ani şi eram student, în Elveţia. Părea că totul începea să aibă sens, aveam şansa extraordinară de a învăţa de la cei mai buni instrumentişti ai lumii şi mi se clădea încrederea că pot să mă ridic la nivelul unei şcoli de prestigiu, în ciuda vîrstei fragede. Ar trebui să precizez faptul că Academia Menuhin e, dacă vreţi, o platformă mai potrivită perfecţionării decît studiilor specifice unei instituții de învăţămînt superior; conceptul de bază presupune foarte multă practică, eşti „aruncat în foc“ prin intermediul concertelor pe care le susţii alături de profesorii tăi, ceea ce complică lucrurile şi ridică nivelul de exigenţă foarte mult; în mod normal, eşti admis la Academie după ce ai încheiat studiile la Conservator. La mine, întîmplarea a făcut ca lucrurile să stea invers… mai întîi a fost Academia Menuhin şi apoi a venit rîndul Conservatorului din Lausanne. O dovadă în plus că în viaţă nu există reguli, ci oportunităţi. Odată intrat în universul Academiei, am aflat de existenţa mecenatului artistic despre care citisem doar în biografiile muzicienilor sau la cursul de istoria muzicii. Am descoperit că există, şi în ziua de astăzi, oameni care înţeleg să investească în achiziţionarea de instrumente valoroase pe care le încredinţează unor muzicieni care le menţin în viaţă şi în centrul atenţiei publicului pentru care au fost construite, în urmă cu sute de ani. Doamnei Martha Müller, sponsor al Academiei, îi datorez onoarea de cînta pe acest instrument. Mărturisesc faptul că nu a fost deloc uşor să mă acomodez cu acest Sanctus Serafin, care, am aflat ulterior, se dovedise încăpăţînat şi ostil, mulţi dintre cei aleşi să-l folosească plîngîndu-se că e „prea sălbatic“ şi „greu de cîntat“. Cum am reuşit să-l „îmblînzesc“!? Probabil cu multă răbdare şi perseverenţă. Şi a fost începutul unei frumoase prietenii. Devii răspunzător pentru ceea ce ai îmblînzit. Acest instrument este şi va rămîne unic pentru mine. Am convingerea că această vioară are un suflet al ei. Un suflet aparte, pe care eu am învăţat să-l cunosc şi să-l ascult. Şi, ca orice instrument de valoare sau obiect de preţ, trebuie îngrijită şi protejată de diferenţele de temperatură sau de umiditate. Sînt peste zece ani de cînd ieşim împreună pe scenă. De aceea, avînd în vedere fragilitatea ei, am luat hotărîrea să o folosesc mai rar, doar în concertele importante, pentru a o proteja şi a o păstra cît mai mult timp într-o formă optimă.

Cum arată „agenda“ dvs. în viitorul apropiat?

Încărcată. Plină de proiecte interesante pentru mine şi utile pentru dezvoltarea mea muzicală. Ianuarie şi februarie vor aduce concerte în România alături de filarmonicile din Bucureşti şi Iaşi. Luna aprilie, recitaluri în Germania și România alături de pianistul James Maddox, iar în mai (un proiect pe care îl aştept cu drag) voi concerta alături de Orchestra de Cameră Radio din Leipzig, în calitate de solist, concertmaestru şi îndrumător artistic, neavînd dirijor. Cine se află prin preajmă e cu mare drag invitat. 

a consemnat Stela GIURGEANU

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

TANC NOU jpg
US Army trece la tancurile de nouă generație. Când va fi prezentat AbramsX VIDEO
Într-o postare pe Twitter, gigantul General Dynamic a anunțat că AbramsX, varianta de ultimă oră a celebrului tanc M1 Abrams, va fi prezentată publicului luna viitoare la expoziția de apărare AUSA care are loc la Washington.
Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
ionut stroe foto Inquam Photos
Stroe, despre candidatul PNL la prezidențiale: Ciucă este omul pe care ne bazăm, este principala opțiune
Purtătorul de cuvânt al PNL susține că în momentul de față Nicolae Ciucă este omul pe care partidul se bazează, fiind prima opțiune a PNL la alegerile prezidențiale. Stroe susține că Ciucă va conduce partidul pentru o perioada lungă de timp și va reuși să aducă peste 30 de procente la alegeri.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.