Pianul poate crea iluzia unei întregi orchestre – dialog cu Mihai RITIVOIU
„Deşi nu m-am născut într-o familie de muzicieni, părinţii mei sînt melomani, iar în casă se asculta foarte des muzică clasică. Eram fascinat în special de simfoniile lui Beethoven, iar pianul mi s-a părut atractiv poate tocmai din cauză că este singurul instrument la care se poate crea iluzia unei întregi orchestre simfonice. Am început lecţiile de la vîrsta de 6 ani cu o doamnă profesoară care, pe lîngă tot ce m-a învăţat, mi-a insuflat o dragoste extraordinară pentru muzică, ce a rămas cu mine pînă în ziua de astăzi şi continuă să mă călăuzească pe drumul uneori anevoios al vieţii de muzician.“
Ce a însemnat pentru cariera dvs. premiul obţinut la Concursul Enescu?
„Concursul Enescu a fost un moment decisiv pentru cariera mea, prin posibilităţile pe care mi le-a deschis, ca laureat al unei competiţii prestigioase. În plus, fiind în Bucureşti, la mine acasă, am simţit o căldură specială din partea publicului care mi-a dat un plus de încredere în momentele acelea extrem de tensionate de pe parcursul celor patru etape de concurs. Nu în ultimul rînd, a însemnat posibilitatea întîlnirii cu maestrul Valentin Gheorghiu (care era membru al juriului), un artist şi un om de excepţie, care mi-a împărtăşit cu multă generozitate din experienţa sa de decenii ca pianist concertist şi compozitor.“
Despre agenda sa, în viitorul apropiat, îmi spune că este încărcată. „Am programate recitaluri, atît solo, cît şi de muzică de cameră, în Londra, precum şi un recital şi un masterclass în regiunea Drome, din sudul Franţei, unde, cu doi ani în urmă, am fost laureat al concursului Teresa Llacuna din Valence.“
a consemnat Stela GIURGEANU
