De 2 ianuarie*

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
De 2 ianuarie* jpeg

Scriam cîndva, în plină orînduire şi crudă şi nedreaptă, „ilegitimă şi criminală“, pe „vremuri atroce cu bucurii enorme“, cum le-a numit extraordinar de cuprinzător George Steiner: În fiecare an, de 2 ianuarie, la prînz, aştept – şi cînd zic an, ştiu ce spun, 365 de zile, 365 de argumente care nu-s de joacă şi de divulgat – să nu-mi placă, să nu mai suport concertul Filarmonicii din Viena, şi mare ticălos posac m-aş dovedi dacă n aş recunoaşte că în fiecare an iar îmi place, iar mă duce, iar mă seduce şi mă lasă abandonat ca o garofiţă, din te miri ce, dintr-o prostie, domnule, dintr-un fleac, dintr-un pamplezir, dintr-un cap de harpă filmat nu ştiu cum în care văd goticul, donjonul şi dadaismul, dintr-un giuben cu care se joacă o polcă, dintr-un havuz de castel care acum ţîşneşte şi acum se curmă de parcă ar fi un fir de Parcă, şi deşi jun nu mai sînt, bel nici atît, constat că încă mai depand de concert-maistrul ăsta, care pe 2 ianuarie surîde sobru ca o acadea la intrarea pe care dirijorul i-o dă la un „pizzicatto“ nostimior şi toţi, de la tobă la tubă, de la contrabas la piculină, rîd şi dau din umeri, de parcă n-ar fi fost mai alaltăieri în Walhalla, ba chiar acela de la timpan, fără de care n-ai înţelege finalul de la „a Cincea“, acela care dă şi lovitura şi graţia, trage cu pistolul ca un caraghios, într-o polcă-galop, zisă „La Vînătoare“, dirijorul prefăcîndu-se speriat, ducînd mîna la inimă şi mînîndu-i mai departe, cu turle şi sobe, cu supe din Souppé, cu har din Lehar, cu toate că ei ar putea cînta şi fără el, aşa îl au pe Strauss în „vinărblut“-ul şi şniţelul lor pané. Aber, de ce nu mă plictisesc toate aceste fiţe, fîţe şi piţicaţi din polcile repezi şi valsurile lente? De unde puterea de a le suporta, fix la 2 ianuarie, am n-am treabă sau angoasă? „Rîndunelele satului“ am ajuns să le recunosc de la primul acord, ca pe „a Cincea...“. De op. 316, „Viaţă de artist“, cînd îşi ia el avînt pe o melancolie şi două decizii ferme, ce să mai zic? Cel de la corn englez îmi pare a fi Sorescu, oboistul – Pleşu, lucidul de la vioara a doua zău că e Elvin, la corzi, mai departe, parcă-i deosebesc pe Ianoşi, Dimov şi Dinescu, toată orchestra îmi sună a literaţi prieteni, veseli şi fericiţi.Tipul care imită habar n-am ce păsăruică e însă neidentificabil şi „polca repede“ opus 319 sună extraordinar. Flaubert îi scria lui Maupassant că Boule de suif e o capodoperă, „da, tinere“, că, într-un cuvînt, e încîntat „şi de două-trei ori am rîs cu voce tare...“ E voie ca în preajma unei capodopere să strîngi totul în faptul că te-a făcut să rîzi? E frumos? Şi ce-i aceea – „încîntat“? „Într-un cuvînt, sînt încîntat...“ Am prieteni foarte serioşi cărora, dacă le spui că sînt încîntători în ceea ce scriu, li se pare fie frivol, fie puţin... Flaubert îl chema pe Turgheniev să vină ca să discute împreună despre Bouvard şi Pécuchet. Parcă-i văd plutind şi conferind pe opus 314, valsul valsurilor, cel mai bun din toate, 314, „aşa cum pentru noi, cheferiştii, cel mai bun tren e 163...“ Şi ia spune, cu cine seamănă, anul acesta, concert-maistrul Filarmonicii din Viena? Da’ contrabasistul? Cu un cal bolnav de suspin. Hamsun zicea aşa: „Trebuie să oftezi ca un cal bolnav de suspin“. Isaac Babel, de altfel, se hotărîse să scrie o carte numai despre cai. Ultimul lui text apărut în Literaturnaia Gazeta, la 31 decembrie 1938, suna aşa: „Doresc ca în 1939 să se poată cumpăra în librăriile noastre, în ediţii integrale şi ieftine, operele lui Tolstoi... Cu cît trece timpul, cu atît creşte admiraţia irezistibilă faţă de frumuseţea şi adevărul acestor cărţi“. De 1 ianuarie 2009, mi-a „sunat“ foarte bine Daniel Barenboim dirijînd Strauss (tatăl şi fiii) la Viena. Dar, ah!, unde era domnul Alecu Paleologu cu care seara, în fiecare an, comentam şi forfecam îndelung „cum a fost concertul“...? 

* Pînă în 1990, concertul Strauss de la Viena se transmitea, la noi, nu în direct, pe 1 ianuarie, ci a doua zi, pe 2... Mai ştie cineva de ce? 

(apărut în Dilema veche,
nr. 256, 08 ianuarie 2009)

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.