Trei întrebări pentru Cristian PREDA, eurodeputat

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Trei întrebări pentru Cristian PREDA, eurodeputat jpeg

În ce măsură grupurile politice din PE reflectă doctrine sau ideologii?

Aş aminti, înainte de toate, că în Parlamentul European există opt grupuri. Mai clare şi coerente, din punct de vedere doctrinar, sînt cele mai degrabă mici: am în vedere fracţiunea comunistă, care visează încă revoluţia anticapitalistă, sau pe cea a verzilor, care pune protecţia mediului înaintea oricărei alte probleme. La fel de articulată e gruparea Marinei Le Pen, care cuprinde naţionalişti cu simpatii puternice pentru lideri autoritari, în particular pentru Putin. Liberalii sînt foarte eclectici: Guy Verhofstadt şi Norica Nicolai nu ar spune chiar acelaşi lucru despre federalism. Conservatorii au doi piloni: familia britanică tory şi partidul polonez al lui Kaczynski. Tot două forţe principale are grupul Europa Libertăţilor şi a Democraţiei Directe, care e foarte ciudat, ideologic vorbind: una dintre formaţiuni este tot un partid britanic, cel al lui Nigel Farage, inventatorul ieşirii britanicilor din UE, iar cealaltă e Movimento Cinque Stelle, care votează de multe ori cu comuniştii. Am lăsat la urmă grupul socialist şi cel numit PPE. Sînt cele mai mari. PPE are 53 de partide, plus cîţiva independenţi, cum sînt şi eu. Sînt coleg cu creştini-democraţi germani sau flamanzi, dar şi cu naţionaliştii croaţi care sînt urmaşi lui Tudjman, cu republicanii francezi şi popularii spanioli, cu amicii lui Berlusconi şi fidelii lui Orbán, cu membrii PNL-ului condus de Gorghiu şi cu cei din partidul GERB, dirijat de fostul bodyguard bulgar Borisov. La socialişti, singura familie care are partide din toate cele 28 de state membre, avem stînga postbelică din Occident şi neocomuniştii din Est, de la PSD la socialiştii unguri.

Ce atîrnă mai greu la vot: ideologia sau interesele ţării de provenienţă a respectivului parlamentar?

Nu există un răspuns unic. Unii parlamentari europeni vor spune întotdeauna: în circumscripţia mea (care poate fi mai mică decît ţara de provenienţă!), cutare lucru e judecat în cutare fel. Alţii vor da un vot ideologic rigid: dacă îi ceri unui comunist să-l critice pe preşedintele Maduro din Venezuela sau unui deputat socialist să voteze contra lui Hollande sau ­Renzi, nu o vor face niciodată. Multe opţiuni sînt conturate de deciziile luate în capitalele din statele-membre, deşi PE ar trebui să delibereze luînd în seamă interesul general european. Interesul naţional e, în principiu, reprezentat în Consiliul UE, nu în forul de la Strasbourg. Românii nu votează toţi la fel, ci conform liniilor politice stabilite de grupurile la care sînt afiliaţi. Tot aşa cum într-un Parlament naţional, deputaţii din Teleorman nu votează identic, ci cum zice partidul fiecăruia. Excepţiile apar atunci cînd, într-o chestiune, există consens naţional. De pildă, nu veţi găsi vreun deputat european român care să voteze pentru diminuarea banilor pentru dezvoltarea rurală. Dar în cîte alte privinţe avem consens în România? În grupul meu, PPE, e îngăduit să votezi urmînd „lista naţională“. Totul e să anunţi şi, mai ales, să argumentezi. Nu poţi pur şi simplu să spui: fac cum mă taie capul. Discuţii delicate apar atunci cînd e vorba despre opţiuni etice – pro sau contra avort? –, despre atitudinea faţă de extindere – de acord cu aderarea Turciei sau împotrivă? – ori cînd vine vorba despre pieţe libere, multinaţionale etc. Am fost surprins, cînd am mers prima dată în PE, în 2009, să văd sentimente antiamericane sau poziţii antiisraeliene exprimate cu o patimă pe care rar o vezi la noi, unde blazarea şi insulta au ajuns să acapareze cam orice subiect de pe agendă.

Ce relevanţă are clivajul stînga-dreapta în PE?

Parlamentul European funcţionează în ultimii ani pe baza unei „mari coaliţii“ între PPE şi socialişti. Avem împreună 53%. Ne străduim din răsputeri să cădem de acord, fiind vorba despre grupurile care caută „interesul european“. Cum sînt poziţionaţi ceilalţi? În spectrul ideologic din PE, între cele două grupuri care au alcătuit „marea coaliţie“ se află liberalii şi verzii, care ocupă, deci, centrul. Aşa că stînga înseamnă comuniştii, iar dreapta – conservatorii plus euroscepticii. Asta ar fi o lectură posibilă. Pe de altă parte, trebuie ţinut seama că în PE nu avem putere şi opoziţie, ca într-un legislativ naţional. Noi dăm un vot de învestitură Comisiei, dar nu funcţionăm ca o democraţie parlamentară organizată la nivelul unei naţiuni. Majorităţile sînt variabile şi nu includ neapărat ambii actori ai „marii coaliţii“. De pildă, atunci cînd e vorba despre chestiuni economice sau despre atitudinea faţă de Iran, PPE votează deseori alături de conservatori şi liberali, iar socialiştii – la fel ca verzii şi comuniştii. Tranşează între cele două mari blocuri Nigel Farage şi Le Pen, plus cei neafiliaţi la vreun grup politic. Aş mai spune că, în multe ocazii, negocierile purtate luni de zile, care privesc chestiuni foarte tehnice, conduc la majorităţi masive, adică de 70 sau 80%. E la lucru atunci filozofia compromisului. Cum PE adună deputaţi veniţi din circa 190 de partide, o majoritate de trei pătrimi acoperă o arie foarte largă a opiniilor din societăţile europene. E unul dintre motivele pentru care iubim UE. Cei care o iubim.

a consemnat Matei MARTIN

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

persoana in caruciorul cu rortile lovita de o masina FOTO captura video jpg
Spectator în scaun cu rotile, spulberat de un bolid la o cursă de mașini în județul Suceava
Un accident grav a avut loc duminică, 25 septembrie, la un raliu pe Aerodromul Floreni, județul Suceava. Un spectator aflat în scaun cu rotile a fost lovită de o mașină scăpată de sub control.
FOS
Forțele pentru Operații Speciale, vârful de lance al Armatei Române, se antrenează „la foc automat” VIDEO
MApN a publicat un material video în care îi prezintă pe operatorii Forțelor pentru Operații Speciale despre care precizează că îşi dedică tot timpul pentru a se menține la cel mai înalt nivel al competenței tactice.
asasinatul de la sarajevo jpg
Greșeala care a aruncat Europa în Marele Război. Un șofer și un student au aprins scânteia Primului Război Mondial
Asasinarea arhiducelui Franz Josef, prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar, a oferit pretextul pentru izbucnirea Primului Război Mondial. La crimă a contribuit chiar șoferul personal al prințului.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?