⬆
centrismul – disoluţia ideologiilor
Centrism, descentrare
Din oportunism politic, ambele partide mari joacă pe aceeaşi muzică. Iar faptul că nenumăraţi politicieni importanţi au trecut cu graţie de la un partid la altul, teoretic opus ca ideologie, nu face decît să întărească impresia că, de fapt, familia politică nu contează decît dacă oferă acces la putere.
Ce este centrismul politic?
Mai este posibil centrul politic astăzi? Nu prea pare posibil pentru următoarea generaţie. Generaţia care a prins Anii Glorioşi a fost generaţia care a trecut printr-o traumă profundă – cea a războiului mondial –, ceea ce i-a făcut mai toleranţi şi mai solidari.
Straniul caz al liberalismului românesc
Există, în politica românească şi nu numai, o obsesie a centrului, o insistenţă în reafirmarea acestei poziţionări care ar face inutile referirile la dreapta şi la stînga clasică. Centrismul este nu doar un slogan, ci un autentic Sfînt Graal al politicii.
Unde e stînga?
Lumea e, în realitate, multicoloră, nu doar bicoloră, aşa cum o descriu cei grăbiţi. Iar dacă aşa stau lucrurile, a căuta „stînga“ sau „dreapta“ e un demers mai degrabă inutil. Adevărata Stîngă şi Adevărata Dreaptă sînt ficţiuni.
Castro, Bernie şi extraterestrul
În curînd nu ne vom mai plînge doar de „brain drain“, ci şi de faptul că un extraterestru am avut şi noi, şi l-am pierdut pînă şi pe acesta, care a ales să plece pe meleaguri unde opiniile sale sînt respectate şi protejate. Vorba cinicului român: csf? N-ai csf.
USL-ul nemţesc
„Opoziţia e un rahat“, spunea chiar vicecancelarul din precedenta Mare Coaliţie, social-democratul Franz Müntefering. Cine vrea să modeleze trebuie să guverneze.
Trei întrebări pentru Cristian PREDA, eurodeputat
Parlamentul European funcţionează în ultimii ani pe baza unei „mari coaliţii“ între PPE şi socialişti. Avem împreună 53%. Ne străduim din răsputeri să cădem de acord, fiind vorba despre grupurile care caută „interesul european“.
Ce vrea poporul?
Românii nu prea ştiu ce să (se) aştepte de la un partid politic, pentru că, atunci cînd această întrebare este deschisă (şi nu grilă), doar 8% susţin că acesta ar trebui să reprezinte interesele cetăţenilor, dar şi să fie „sincer“ (tot 8%) sau „apropiat de oameni“ (cam 3%).
În căutarea centrului pierdut
Ca şi stînga şi dreapta, centrul politic nu este definit printr-o esenţă, ci prin contingenţă. Astfel, centrul poate fi definitoriu pentru sistemele politice dominate de coaliţii politice, coaliţii ce într-un fel se fac în jurul centrului, dar centrul tinde să fie antisistem în regimurile unde alternează la putere stînga şi dreapta.
Putem fi cu adevărat moderaţi?
Pentru a face ca vocea raţiunii să fie auzită din nou în viaţa politică, astăzi nu mai e nevoie să înfăptuim acte eroice de acrobaţie politică. Dar o formă curajoasă de moderaţie, lăudată de Camus în eseurile sale, rămîne la fel de importantă astăzi ca întotdeauna.