USL-ul nemţesc

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
USL ul nemţesc jpeg

Cînd ministrul german de interne Thomas de Maizière spunea, în ziua alegerilor regionale din Saxonia Anhalt, că „nouă pur și simplu ne lipsește o opoziție puternică”, comentatorii politici s-au gîndit că, poate, conservatorul s-a săturat de guvernare. Declarația ministrului venea după ce partidul său, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) condusă de Angela Merkel, câștigase alegerile regionale cu aproape 30%. Dar pe locul al doilea se clasase, în martie anul acesta, partidul populist Alternativa pentru Germania (AfD). Iar partenerul de guvernare al conservatorilor, Partidul Social-Democrat (SPD), abia reușea un loc patru.

Cu totul altfel stătea situaţia în septembrie 2013, cînd, în urma alegerilor federale, Angela Merkel cîştiga al treilea mandat de cancelar. CDU cîştiga alegerile la nivel naţional, dar nu reuşea să guverneze singură. SPD era pe locul al doilea. Liberalii nu reuşeau să intre în Bundestag. Ecologiştii nu strîngeau destule voturi încît să dea o majoritate cu SPD.

Teoretic, Germania era neguvernabilă. Ecologiştii anunţaseră că nu ar coaliza cu Merkel. Nimeni nu voia să facă alianţă cu populiştii de stînga din partidul Die Linke. Dacă partidele mici îşi permiteau însă să refuze alianţe, pentru un partid mare precum SPD problema era sensibilă. Întîi ţara, apoi partidul. Să fi refuzat Marea Coaliţie cu Merkel ar fi fost văzut drept un gest iresponsabil.

Social-democraţii trecuseră printr-o Mare Coaliţie cu Angela Merkel din 2005 pînă în 2009. La alegerile din 2009, Merkel practic distrusese social-democraţia, care a primit numai 23% din voturi, cel mai slab rezultat din istorie. De data asta însă, contextul era mult mai favorabil. Doamna de Fier era dispusă să accepte compromisuri mari atîta vreme cît nu-i era disputat mandatul de cancelar. S-a şi dovedit prin introducerea, de exemplu, a salariului minim pe economia federală, lucru (aproape) de neacceptat pentru conservatori.

„Opoziţia e un rahat“, spunea chiar vicecancelarul din precedenta Mare Coaliţie, social-democratul Franz Müntefering. Cine vrea să modeleze trebuie să guverneze. Ministerele sînt aparate puternice în Germania. Şi, dacă nu sîntem ipocriţi, admitem că alegerile reprezintă şi momentul răsplății pentru oamenii care muncesc în partid. Posturi de ministru, secretar de stat, şef de direcţie sînt mult mai atrăgătoare decît acela de şef de grup parlamentar (de opoziţie).

Ideologic, sigur că cele două partide sînt ca ziua şi noaptea. Dar au mai fost exemple. Din 1966 pînă în 1969, Marea Coaliţie a fost, în fapt, primul guvern reformist al Germaniei postbelice. Experienţa mai nouă, din 2005 pînă în 2009, le-a arătat nemţilor ce înseamnă siguranţă. Momentul în care Angela Merkel a ieşit împreună cu Peer Steinbrück, la începutul crizei financiare, ca să îi asigure pe oameni că economiile lor nu sînt în pericol, este istoric.

O Mare Coaliţie e şi comodă. Emoţiile unei majorităţi la limită dispar, iar marile decizii, precum politica externă şi militară, oricum se iau, de regulă, prin consens. Stabilitatea este cuvîntul-cheie în mentalul colectiv german, mai ales în condiţiile în care provocările politice extreme – vezi criza refugiaţilor – erau deja previzibile în 2013.

Marele dezavantaj al acestei Mari Coaliţii se vede însă mult mai clar decît şi-ar fi dorit alegătorii din 2013, cînd peste jumătate susţineau coabitarea conservatorilor cu social-democraţii. O alianţă cu majoritate atît de largă în Parlament dăunează grav democraţiei.

De Maizière se referea la ascensiunea fulminantă a AfD în Germania. Partidul populist de dreapta a trecut pragul electoral de 5% în zece landuri ale Republicii Federale. Adică este reprezentată în zece parlamente regionale.

În 1949, cancelarul Konrad Adenauer (CDU) refuza să guverneze alături de SPD, deşi vremurile erau mult mai grele decît astăzi. Decizia lui a fost una bună pentru Germania pentru că doar aşa s-a născut opoziţia social-democrată şi a permis conturarea unui personaj precum Kurt Schumacher, liderul Opoziţiei, considerat unul dintre părinţii democraţiei germane în perioada Republicii de la Weimar.

Democraţia trăieşte din adversitate constructivă. Dezbaterea politică nu poate exista fără conflict de idei. Iar funcţionarea corectă a unui guvern nu poate fi garantată fără control parlamentar adecvat. În prezent, opoziţia la Marea Coaliţie germană nici nu poate forma o comisie parlamentară de anchetă fără „acordul“ Puterii.

Campania antisistem a AfD are un teren fertil cum nici n-a visat vreodată. A insufla ideea că marile partide tradiţionale sînt „mînă în mînă“ într-o „mare conspiraţie“ e mai simplu ca niciodată. Aşa că bătălia adevărată a Marii Coaliţii se va da abia în 2017 cu ocazia alegerilor parlamentare federale. Dacă AfD va intra în Bundestag, orice bilanţ al guvernului actual aproape va fi şters. Iar cel mai distractiv moment va fi campania electorală, cînd social-democraţii şi conservatorii se vor ataca pe deciziile luate în comun. 

Laurenţiu Colintineanu este jurnalist. Îl găsiți pe www.colintineanu.ro.

Foto: Konrad Adenauer, wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel alături de cei doi băieți ai săi
Alexandru Arșinel a avut doi copii. Cine sunt Bogdan și Cristian Arsinel, băieții actorului
Alexandru Arșinel a avut doi fii, Bogdan Traian şi Cristian Arşinel, care împreună cu soția acetuia, Marilena, au fost mereu aproape de îndrăgitul actor până astăzi, când s-a murit la vârsta de 83 de ani.
Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Putin semnează vineri tratatele de anexare. Țările care au furnizat Ucrainei cele mai multe arme
Prăbușirea „buzunarului” Lîman ar putea permite trupelor ucrainene să amenințe pozițiile rusești de-a lungul graniței de vest a Oblastului Lugansk și în zona Severodonețk-Lysychansk.
Rusii trec granita in Georgia FOTO Getty Images jpg
Moscova face liste cu cei care pleacă din țară: ce se va întâmpla cu ei
Rusia alcătuiește liste cu persoanele care pleacă din țară în contextul decretării mobilizării parțiale.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.