Ghidul sunetelor în sala de cinema

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Ghidul sunetelor în sala de cinema jpeg

Sala de cinema e un teritoriu minunat pentru un exerciţiu de antropologie sonoră. În cele ce urmează vă propunem un scurt ghid al celor mai frecvente interjecţii – şi cîteva comentarii cinematografice. 

● aah – Exclamaţie de mulţumire, de satisfacţie. Exprimă o stare de bine generată de o creştere bruscă a nivelului serotoninei, al oxitocinei sau al glicemiei după o înghiţitură de bere sau de cafea.

● alo! (var. alo?) – Exclamaţie sau interogaţie convenţională prin care se răspunde la un apel telefonic. Interjecţia a intrat în sălile de cinema odată cu răspîndirea telefoniei mobile. Dacă la jumătatea anilor ’90 se auzea rarisim, astăzi a devenit practică uzuală.

● cranţ (var. cronţ, ranţ) – Sunetul produs de dinţi în timpul masticaţiei. Sunet de nivel relativ scăzut, dar care, multiplicat la nivelul unei mulţimi de oameni care mestecă simultan, devine zgomot de fond. Un studiu recent realizat de Universitatea Stanford arată următoarele: 1) Cu cît numărul de spectatori prezenţi la un film e mai mic, cu atît procentul de spectatori care cumpără popcorn e mai mare. Explicaţia e că aceia care ajung la un film considerat prost de o largă majoritate simt nevoia să compenseze calitatea filmului consumînd, pe lîngă film, şi alt produs; 2) Vînzările de popcorn sînt mai mari atunci cînd oamenii vin la cinema în grupuri (familii sau găşti de adolescenţi). Din acest motiv, cinematografele de tip multiplex tind să programeze cu precădere filme care se adresează acestor tipuri de public.

● ăăh – Sunetul produs de deschiderea gurii printr-o mişcare de inspirare adîncă urmată de o expiraţie prelungită; simptom al epuizării sau al plictiselii. Nu e clar dacă într-adevăr căscatul e molipsitor şi un spectator transmite morbul tuturor celorlalţi sau dacă nu cumva anumite filme precum Microcosmos ­(Claude Nuridsany şi Marie Pérennou, 1996), Nibelungii (Harald Reinl, 1966) sau Tarzan, Omul Maimuţă (John Derek, 1981) stîrnesc căscatul general.

● fss – Susurul îmbietor produs de capacul metalic care părăseşte buza sticlei de bere. Sunet precursor pentru „aah“.

● ha – Manifestare a satisfacţiei răutăcioase după ilustrarea în/prin film a unei convingeri anterioare. (Vezi comentariul lui Michael Moore din Fahrenheit 9/11.)

● hahaha – expresie a bucuriei, sunet care ilustrează rîsul în hohote. Numeroşi autori şi artişti consideră umorul principala (re)sursă a artei dramatice şi a cinematografiei. Charlie Chaplin consideră că „umorul ne întăreşte instinctul de supravieţuire şi întreţine sănătatea spiritului“ şi aproape fiecare dintre filmele sale e o încercare de a demonstra această aserţiune. „Umorul a fost mereu îndreptat împotriva Puterii, oricare ar fi regimul“, spunea umoristul francez Coluche, prin anii ’70. Micul şi marele ecran din Franţa suportau aproape orice fel de umor, ceea ce nu era cazul dincoace de Cortina de Fier, unde umorul îndreptat împotriva regimului se spunea în şoaptă. „Acolo unde nu există umor, nu există nici umanitate. Unde nu e umor e un lagăr de concentrare“, nota Eugène Ionesco. Lipsa umorului e un simptom al instalării dictaturii. Iar umorul e o formă de rezistenţă la Răul absolut (v. Viaţa e frumoasă de Roberto Benigni, 1997).

● ioi (var. tulai) – Exclamaţie care exprimă nemulţumire, durere. Expresia unei implicări emoţionale, a empatiei faţă de unul dintre personaje sau manifestarea unei îngrijorări cu privire la deznodămîntul unei acţiuni. V. Greu de ucis (John Mc Tiernan, 1988), 21 de grame (Alejandro González Iñárritu, 2003). Regionalism – expresia se aude mai ales în sălile de cinema din Ardeal.

● îhîhî – Sunetul prelung, neregulat, pricinuit de o durere sufletească, de tristeţe, de o stare melancolică, în timpul plînsului. Femeile plîng de aproape 16 ori mai mult decît bărbaţii la cinema. Unul din cinci bărbaţi consideră că a-şi arăta emoţiile ar fi un semn de slăbiciune. Secvenţele triste din filme le provoacă bărbaţilor stări de anxietate. Potrivit revistei Esquire, printre filmele care-i fac pînă şi pe bărbaţi să plîngă se numără Închisoarea îngerilor (Frank Darabont, 1994), Salvaţi soldatul Ryan (Steven Spielberg, 1998), Babe (Chris Noonan, 1995) şi Toy Story 3 (Lee Unkrich, 2010).

● oh (var. of, ah) – Exclamaţie, strigăt pricinuit de o durere fizică sau de somatizarea unei emoţii foarte puternice sau a unei stări de anxietate. V. Roiul (Irwin Allen 1978), Păsările (Alfred Hitchcock, 1952).

● poc – Sunet înfundat, dar puternic, produs de lovirea/spargerea unei pungi de hîrtie precum cele în care se ambalează popcorn-ul sau alte produse asociate mersului la cinema. Nu faceţi asta în timpul unor filme precum Calibrul 9 (Fernando di Leo, 1972), Psycho (Alfred Hitchcock, 1960) ori Lunetistul american (Clint Eastwood, 2014)!

● sfor – Sunetul produs de respiraţia anevoioasă în timpul somnului. Sforăitul e semn al unui somn profund şi odihnitor. Puţine filme proaste au măcar calitatea de a induce spectatorilor această stare. Ultimul mohican (Michael Mann, 1992), Sania albastră (Ioan Cărmăzan, 1987) şi Vidocq (Pitof, 2001) ating această performanţă. Nu uitaţi: nu e nici o ruşine să dormi la cinema, totul e să nu sforăi prea tare!

● st (var. sst, ssst, sîst, psst) – Exclamaţie prin care se cere cuiva, imperativ, să facă sau să păstreze liniştea.

● ţţţ – Expresie a unei nemulţumiri sau a unei enervări punctuale a) faţă de un spectator zgomotos sau b) faţă de ce (nu) se întîmplă pe ecran. Adesea e un mod de a dezaproba o anumită acţiune sau replică din film (v. Sieranevada, Cristi Puiu, 2016) sau un comportament considerat de publicul conservator o atingere la bunele moravuri (Frumuşica, Garry Marshall, 1990).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.