Ghidul sunetelor în sala de cinema

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Ghidul sunetelor în sala de cinema jpeg

Sala de cinema e un teritoriu minunat pentru un exerciţiu de antropologie sonoră. În cele ce urmează vă propunem un scurt ghid al celor mai frecvente interjecţii – şi cîteva comentarii cinematografice. 

● aah – Exclamaţie de mulţumire, de satisfacţie. Exprimă o stare de bine generată de o creştere bruscă a nivelului serotoninei, al oxitocinei sau al glicemiei după o înghiţitură de bere sau de cafea.

● alo! (var. alo?) – Exclamaţie sau interogaţie convenţională prin care se răspunde la un apel telefonic. Interjecţia a intrat în sălile de cinema odată cu răspîndirea telefoniei mobile. Dacă la jumătatea anilor ’90 se auzea rarisim, astăzi a devenit practică uzuală.

● cranţ (var. cronţ, ranţ) – Sunetul produs de dinţi în timpul masticaţiei. Sunet de nivel relativ scăzut, dar care, multiplicat la nivelul unei mulţimi de oameni care mestecă simultan, devine zgomot de fond. Un studiu recent realizat de Universitatea Stanford arată următoarele: 1) Cu cît numărul de spectatori prezenţi la un film e mai mic, cu atît procentul de spectatori care cumpără popcorn e mai mare. Explicaţia e că aceia care ajung la un film considerat prost de o largă majoritate simt nevoia să compenseze calitatea filmului consumînd, pe lîngă film, şi alt produs; 2) Vînzările de popcorn sînt mai mari atunci cînd oamenii vin la cinema în grupuri (familii sau găşti de adolescenţi). Din acest motiv, cinematografele de tip multiplex tind să programeze cu precădere filme care se adresează acestor tipuri de public.

● ăăh – Sunetul produs de deschiderea gurii printr-o mişcare de inspirare adîncă urmată de o expiraţie prelungită; simptom al epuizării sau al plictiselii. Nu e clar dacă într-adevăr căscatul e molipsitor şi un spectator transmite morbul tuturor celorlalţi sau dacă nu cumva anumite filme precum Microcosmos ­(Claude Nuridsany şi Marie Pérennou, 1996), Nibelungii (Harald Reinl, 1966) sau Tarzan, Omul Maimuţă (John Derek, 1981) stîrnesc căscatul general.

● fss – Susurul îmbietor produs de capacul metalic care părăseşte buza sticlei de bere. Sunet precursor pentru „aah“.

● ha – Manifestare a satisfacţiei răutăcioase după ilustrarea în/prin film a unei convingeri anterioare. (Vezi comentariul lui Michael Moore din Fahrenheit 9/11.)

● hahaha – expresie a bucuriei, sunet care ilustrează rîsul în hohote. Numeroşi autori şi artişti consideră umorul principala (re)sursă a artei dramatice şi a cinematografiei. Charlie Chaplin consideră că „umorul ne întăreşte instinctul de supravieţuire şi întreţine sănătatea spiritului“ şi aproape fiecare dintre filmele sale e o încercare de a demonstra această aserţiune. „Umorul a fost mereu îndreptat împotriva Puterii, oricare ar fi regimul“, spunea umoristul francez Coluche, prin anii ’70. Micul şi marele ecran din Franţa suportau aproape orice fel de umor, ceea ce nu era cazul dincoace de Cortina de Fier, unde umorul îndreptat împotriva regimului se spunea în şoaptă. „Acolo unde nu există umor, nu există nici umanitate. Unde nu e umor e un lagăr de concentrare“, nota Eugène Ionesco. Lipsa umorului e un simptom al instalării dictaturii. Iar umorul e o formă de rezistenţă la Răul absolut (v. Viaţa e frumoasă de Roberto Benigni, 1997).

● ioi (var. tulai) – Exclamaţie care exprimă nemulţumire, durere. Expresia unei implicări emoţionale, a empatiei faţă de unul dintre personaje sau manifestarea unei îngrijorări cu privire la deznodămîntul unei acţiuni. V. Greu de ucis (John Mc Tiernan, 1988), 21 de grame (Alejandro González Iñárritu, 2003). Regionalism – expresia se aude mai ales în sălile de cinema din Ardeal.

● îhîhî – Sunetul prelung, neregulat, pricinuit de o durere sufletească, de tristeţe, de o stare melancolică, în timpul plînsului. Femeile plîng de aproape 16 ori mai mult decît bărbaţii la cinema. Unul din cinci bărbaţi consideră că a-şi arăta emoţiile ar fi un semn de slăbiciune. Secvenţele triste din filme le provoacă bărbaţilor stări de anxietate. Potrivit revistei Esquire, printre filmele care-i fac pînă şi pe bărbaţi să plîngă se numără Închisoarea îngerilor (Frank Darabont, 1994), Salvaţi soldatul Ryan (Steven Spielberg, 1998), Babe (Chris Noonan, 1995) şi Toy Story 3 (Lee Unkrich, 2010).

● oh (var. of, ah) – Exclamaţie, strigăt pricinuit de o durere fizică sau de somatizarea unei emoţii foarte puternice sau a unei stări de anxietate. V. Roiul (Irwin Allen 1978), Păsările (Alfred Hitchcock, 1952).

● poc – Sunet înfundat, dar puternic, produs de lovirea/spargerea unei pungi de hîrtie precum cele în care se ambalează popcorn-ul sau alte produse asociate mersului la cinema. Nu faceţi asta în timpul unor filme precum Calibrul 9 (Fernando di Leo, 1972), Psycho (Alfred Hitchcock, 1960) ori Lunetistul american (Clint Eastwood, 2014)!

● sfor – Sunetul produs de respiraţia anevoioasă în timpul somnului. Sforăitul e semn al unui somn profund şi odihnitor. Puţine filme proaste au măcar calitatea de a induce spectatorilor această stare. Ultimul mohican (Michael Mann, 1992), Sania albastră (Ioan Cărmăzan, 1987) şi Vidocq (Pitof, 2001) ating această performanţă. Nu uitaţi: nu e nici o ruşine să dormi la cinema, totul e să nu sforăi prea tare!

● st (var. sst, ssst, sîst, psst) – Exclamaţie prin care se cere cuiva, imperativ, să facă sau să păstreze liniştea.

● ţţţ – Expresie a unei nemulţumiri sau a unei enervări punctuale a) faţă de un spectator zgomotos sau b) faţă de ce (nu) se întîmplă pe ecran. Adesea e un mod de a dezaproba o anumită acţiune sau replică din film (v. Sieranevada, Cristi Puiu, 2016) sau un comportament considerat de publicul conservator o atingere la bunele moravuri (Frumuşica, Garry Marshall, 1990).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

romica tociu lacrimi 2 jpg
Romică Țociu, despre ,,războiul“ cu Alexandru Arșinel: „A fost o conjunctură nefavorabilă“
Fost angajat al Teatrului de Revistă Constantin Tănase, pe vremea când Alexandru Arșinel era director, Romică Țociu a trebuit să facă față momentului în care a fost dat afară din motive despre care presa scria la acea vreme că ar fi doar „invidie“ între actori.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane FOTO Basilica jpg
Regulile spovedaniei, jocul de imagine al BOR. „Este doar o reconfirmare, nimic nu e nou”
Pe fondul scandalului provocat de Visarion Alexa, Patriarhia Română anunța că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a adoptat o serie de propuneri cu privire la spovedanie și duhovnicie.
Meniuri nevoiasi FOTO Heavens Catering  jpg
Meniuri în așteptare la un restaurant din Bacău. Clienții plătesc, nevoiașii mănăncă
Un restaurant din Bacău pune la dispoziție meniuri preplătite pentru cei aflați în dificultate. Clienții pot achita un meniu, iar cei în situații precare pot beneficia gratuit de o masă caldă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia