„Noi plătim preţul unei transformări care nu s-a bazat pe valori umaniste“ – interviu cu Martin SIMECKA

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
„Noi plătim preţul unei transformări care nu s a bazat pe valori umaniste“ – interviu cu Martin SIMECKA jpeg

Martin Simecka este scriitor și jurnalist, fost disident în timpul regimului comunist din Cehoslovacia. Conduce una dintre cele mai citite publicații din Slovacia, Respekt. La Festivalul Dilema veche de la Alba Iulia a participat alături de Carl Henrik Fredriksson și de Judith Vidal-Hall la o dezbatere pe tema migrației.

Se vorbește mult despre integrarea socială, despre integrarea politică a refugiaților și mai puțin despre integrarea culturală. Joacă și religia un rol în criza refugiaților?

Da, dar într-un mod paradoxal. De pildă, pînă mai ieri majoritatea cehilor se declarau mai degrabă atei sau, în orice caz, nu vorbeau despre apartenența religioasă. Asta pînă cînd, de puțină vreme, și-au redescoperit rădăcinile creștine. Tocmai acum, ca reacție la valurile de refugiați musulmani. Au avut, cumva, nevoie de un instrument de protest și l au găsit pe acesta: nu sînt creștini ca noi. În Slovacia e o altă situație. Slovacii aderă la valorile creștine. Oamenii politici spun că islamul nu este compatibil cu valorile creștine, că țara nu va putea integra comunități musulmane. Asta în vreme ce reprezentanți ai bisericii – care este foarte conservatoare – îl ascultă pe Papă, care a spus că biserica ar trebui să ajute. Așa că o parte din biserică s-a oferit să ajute refugiații. Dar bineînțeles că întîi ar fi trebuit să îi ajute guvernul și apoi ar fi putut să-i ajute și biserica.

Părerea mea este că în problema refugiaților nu e vorba despre religie, ci despre frica de diferențe. Pentru că majoritatea acestor națiuni este „curată“ din punct de vedere etnic, poate cu excepția Slovaciei, unde există o minoritate maghiară numeroasă, dar ungurii sînt foarte similari slovacilor, așa că nu se simt diferențele. Pe de altă parte, în anii ’90 am avut zeci de mii de refugiați din Albania și Bosnia-Herțegovina, care erau musulmani, și atunci nimeni nu a protestat. Poate că oamenii n-au știut asta atunci. Dar acum, cu noua eră social media și era postadevăr, politicienii folosesc platformele online pentru a propaga tot felul de mesaje populiste, pentru a răspîndi frica.

Cum vă explicați faptul că Europa de Est arată atît de puțină solidaritate față de refugiați?

Cred că sînt două motive: aici oamenii s-au obișnuit să se simtă victimele Războiului Rece și au privit ajutorul Europei de Vest ca fiind obligatoriu, drept ceva ce li se cuvine. Astăzi nu li se pare că trebuie să fie solidari cu Vestul în rezolvarea crizei refugiaților. Toate țările Europei de Est s-au bucurat să fie membre ale Uniunii Europene, mai ales pentru că voiau să devină la fel de bogate. Esticii nu și-au pus problema că va trebui să devină europeni și în sens cultural. În al doilea rînd, se pune problema transformării din ultimii 25 de ani, realizată în special prin ideea că omul este responsabil pentru propria viață, că el trebuie să facă bani, să aibă succes pe cont propriu. În 25 de ani au dispărut acele valori – precum solidaritatea – care erau atît de importante înainte de 1989. Nu auzi despre aceste lucruri în media publică, cu excepția unor intelectuali și activiști de care nimănui nu-i pasă. Nu-mi amintesc de nici un politician care să vorbească despre asta în Slovacia, poate cu excepția lui Vaclav Havel, care a murit acum cinci ani. Noi plătim acum prețul unei transformări care nu s-a bazat pe valori umaniste, ci pe bani.

De unde așteptați inițiative pragmatice și eficiente pentru rezolvarea acestei crize? De la Bruxelles, de la Berlin, din capitalele țărilor UE?

Sigur că Angela Merkel a făcut o greșeală cînd a invitat refugiații fără să discute cu partenerii UE. A fost o decizie germană. Lui Merkel i s-a reproșat de către reprezentanți ai unor state europene că Germania a hotărît de capul ei și că acum ar trebui să suporte consecințele. Cancelara Germaniei avea dreptate, dar ar fi trebuit să discute mai mult cu partenerii despre asta. Un alt aspect ar fi controlul granițelor Schengen. Acum lumea vorbește chiar despre o armată europeană, ceea ce ar fi o modalitate de a rezolva problema, măcar parțial. O armată europeană ar putea măcar asigura controlul granițelor, dar fără solidaritate internă în UE, și mă refer aici și la Europa de Est, măcar la nivel simbolic, nu are cum să funcționeze. Cred într-un control mai larg și cred că este nevoie de o soluție comună pentru Europa. Altfel criza se va accentua, Vestul se va ocupa de asta în felul său, iar noi vom plăti prețul.

E vreo modalitate de a rezolva problema refugiaților în țara lor?

Europa a renunțat la agenda ei geopolitică, UE nu are cu adevărat o politică externă. Cine e de vină? Sigur că prim-miniștrii statelor membre, pentru că nu vor să împartă responsabilitatea unei politici externe comune. Nu putem vorbi despre o rezolvare a crizei dincolo de granițele UE, cîtă vreme nu avem uneltele necesare.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: M. Martin

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.