Stare de subdezvoltare
Teleorman e unul dintre cele mai sărace județe din România. A ieșit în evidență în ultima vreme prin două lucruri: prin faptul că e fieful pesedistului Liviu Dragnea și prin faptul că e singurul județ din țară fără nici o librărie. Nu e nevoie de mari competențe în sociologie ca să stabilești legătura: acolo unde e sărăcie, subdezvoltare și mai ales deficit de educație e foarte probabil ca oamenii să voteze un baron local cu un discurs populist și care, pe deasupra, a mai fost și condamnat penal.
La începutul acestui an, Central Connecticut State University a publicat rezultatele unei cercetări pe tema alfabetizării populațiilor. În clasamentul respectiv, România se află pe locul 41 (din 60 de state), înaintea unor naţiuni precum Albania, Georgia, Panama, Costa Rica etc. Comparația nu spune prea multe, deși plasarea în coada topului e relevantă. La fel cum relevante sînt statisticile cu privire la performanța sistemului public de educație. De ani de zile, rezultatele la examenele naționale sînt tot mai slabe. În plus, s-a constatat apariția unui fenomen îngrijorător: abandonul școlar. În România, rata era în 2014 de peste 18%, mult mai ridicat decît în Bulgaria (12,9%) sau Ungaria (11,4%).
În Germania, guvernul s-a angajat să ofere ajutor de stat librăriilor independente în cadrul unui program național. Programul de subvenţii a fost propus în urma constatării că, în ultimii zece ani, au dispărut un sfert dintre librăriile independente. În primul rînd, din cauza presiunii marilor lanţuri – care, avînd forţă financiară, au o putere de negociere mult mai mare cu editurile –, dar şi din cauza comerţului electronic. În oraşele mai mici, de pildă, în care lanţurile de librării nu sînt prezente, oamenii preferă, tot mai adesea, să-şi comande cărţile online decît să le caute în librăria locală. În ultimii cinci ani, numărul librarilor a scăzut cu 40%. „Meseria“ de librar e în criză. Lanţurile de librării nu mai au pretenţia să lucreze cu librari de profesie şi angajează lucrători comerciali nespecializaţi. Programul german de subvenţii pentru librării prevede un fond de cinci milioane de euro. Librăriile pot solicita finanţări anuale de pînă la 12.000 de euro, pentru a dezvolta programe culturale și pentru marketing. Scopul este să atragă cît mai mulți consumatori de carte.
De ce e nevoie de ajutor de stat? Pentru că politicile culturale din Germania vizează accesul cît mai larg la cultură. Ele compensează neajunsurile unei piețe a cărții care vizează (cum e și normal) profitul. Acest ajutor de stat, și altele, cîte or mai fi, au făcut ca în Germania să nu existe deșerturi culturale precum județul Teleorman.
Pentru a încuraja consumul de carte din România ar fi nevoie, pe de o parte, de extinderea reţelelor de difuzare, de subvenţii care să încurajeze apariția unor librării de calitate în zonele cele mai defavorizate, precum și de programe de promovare a lecturii. Și, cum cititul se învață în școală, tot acolo ar trebui începută și formarea unor cititori conștienți, a unor consumatori de carte care aleg competent și care asimilează ceea ce citesc. Literatura, lectura se pot preda și altfel decît pe verticală, în cursuri pe care elevii (sîrguincioși) se străduiesc, în cel mai bun caz, să le învețe pe de rost. Pentru sprijinirea unui grup de lectură nu e nevoie de bani. Pentru un program la scară națională care să încurajeze cititul în rîndul elevilor, în schimb, e nevoie de angajament din partea statului. Și, pînă una-alta, nu se respectă nici măcar ținta de 6% din PIB pentru Educație.
În fine, o altă măsură utilă, existentă deja în unele state europene (Franța, Italia, dar mai sînt și altele), ar fi sprijinirea directă a consumului de carte prin oferirea unor „bonuri de lectură“ subvenţionate de stat: cecuri cu valoare fixă, vouchere distribuite elevilor şi/sau profesorilor, pe baza cărora se pot achiziţiona exclusiv cărţi. Aceste bonuri i-ar ajuta pe cei ale căror venituri nu le permit să-și cumpere cărți sau alte produse culturale. Și ar ajuta și librăriile să supraviețuiască în zonele subdezvoltate unde sînt (prea) puțini consumatori. Existența unei librării ar fi, de altfel, și un prim pas spre ieșirea din precaritate. Promovarea lecturii e, oricum, mult mai ieftină și mai eficientă decît programele de asistență socială.
Foto: wikimedia commons
