Cînd armele fac legea
Tragedia din Clubul Pulse din Orlando, Florida, de duminica trecută, cînd 50 de oameni au fost ucişi într-un atac cu arma semiautomată, înfăptuit de Omar Marteen, un cetăţean american declarat homofob şi suspectat de simpatii islamiste radicale, redeschide – în plină campanie electorală – dezbaterea despre controlul armelor în SUA. E o discuţie (stră)veche care, din cîte se pare, nu a izbutit să genereze şi decizii politice care să producă efecte. În vreme ce democraţii susţin (uneori doar cu jumătate de gură) o legislaţie mai strictă cu privire la dreptul de a purta armă, republicanii se opun oricăror încercări de a restricţiona acest drept.
Evidenţele statistice arată că între 2001 şi 2013 au murit prin împuşcare peste 405.000 de persoane (accidente, crime şi sinucideri). Numai în anul 2013 au murit de glonţ peste 33.000 de persoane. În SUA sînt în circulaţie 310 milioane de arme de foc deţinute de civili. Asta înseamnă că numărul armelor de foc e mai mare decît numărul locuitorilor. E cel mai mare număr de arme pe cap de locuitor din lume. Şi cel mai mare număr de victime civile prin împuşcare.
Preşedintele Barack Obama încearcă deja de multă vreme să impună o reformă în legislaţia privind controlul circulaţiei armelor de foc în SUA. Reforma promisă încă în campania electorală dinaintea celui de‑al doilea mandat e, de fapt, doar un mic pas înainte în ceea ce priveşte controlul autorităţilor, nicidecum o restricţionare a dreptului de a poseda arme de foc. Ea se referă doar la controlul mai strict al vînzărilor online şi un program de recunoaştere a amprentei digitale a utilizatorilor de armă. Dar nici măcar aceste măsuri nu au putut fi adoptate din cauza opoziţiei republicanilor şi a lobby-ului puternic din partea National Rifle Association (NRA). Tot la presiunea NRA, aplicarea unei legi adoptate în 1994, pentru o perioadă de zece ani, care interzicea vînzarea de arme de asalt precum cea folosită în atentatul din Florida, nu a mai putut fi prelungită. Obama susţine totodată controale judiciare mai stricte ale celor care vor să achiziţioneze arme. El a cerut recent FBI să angajeze efective suplimentare în sistemul rapid de verificare a antecedentelor, dar serviciile sînt, din cîte se pare, în continuare depăşite. Anul trecut, serviciul respectiv a primit peste 22 de milioane de cereri de verificare, adică 60.000 pe zi. Legea spune însă că, dacă solicitarea de verificare nu e rezolvată în trei zile, magazinul e liber să vîndă arma fără alte formalităţi.
Micile progrese legislative, controalele suplimentare introduse sînt ineficiente. În ultimele 16 atacuri armate cu victime multiple armele fuseseră achiziţionate legal, după iniţierea verificărilor la nivel federal ale cumpărătorilor. Asta în condiţiile în care cel puţin opt dintre atacatori se aflau în evidenţa autorităţilor pentru diverse crime sau aveau probleme psihice documentate.
Arma de asalt (şi nu defensivă!) pe care a folosit-o Omar Mateen e binecunoscută autorităţilor americane: AR-15 mai fusese utilizată în masacrul de la Sandy Hook, soldat cu 28 de victime, între care 20 de copii, în cel de la Aurora (12 victime) şi în cel de la San Bernardino (14 morţi). Cît despre Omar Mateen, el a cumpărat-o cu doar cîteva zile înaintea atacului. Fără probleme – deşi fusese interogat de cel puţin două ori de FBI, fiind suspect de posibile legături cu mişcări jihadiste. O astfel de armă costă în jur de 1000 de dolari şi poate fi achiziţionată inclusiv online. Nu mai puţin de trei milioane de exemplare ale acestei arme sînt în circulaţie în SUA.Nu puţini sînt cei care susţin că, dat fiind numărul mare de arme de foc disponibile în SUA, deţinute legal sau ilegal, e deja mult prea tîrziu pentru a interzice circulaţia lor. În plus – spun reprezentanţii NRA şi ai republicanilor –, un om bine înarmat poate elimina un atacator periculos. Un cetăţean onorabil dotat cu armă poate preveni un masacru precum cel de la Orlando. Astfel de episoade sînt însă mai degrabă rare, aşa că argumentul nu ţine. Un alt contraargument – susţinut de statistică – e că numărul celor ucişi de gloanţe în statele unde controlul armelor e strict este net inferior celor din statele unde circulaţia e liberă. Dar, dincolo de cifre, dreptul la port-armă e o chestiune de principiu: e aici un clivaj între statele americane de pe coastă şi cele din interiorul continentului, dintre America (puternic) urbanizată şi comunităţile mici, izolate.
Ce loc va ocupa această dezbatere în campania electorală pentru prezidenţiale? Republicanul Donald Trump a declarat în numeroase rînduri că se opune oricărei încercări de a restricţiona accesul la arme de foc. Democrata Hillary Clinton a promis că va continua reformele propuse de predecesorul ei. Dar va rezista lobby-ului puternic al NRA?
