Ce înseamnă „o istorie mai frumoasă“?
Guvernul conservator din Polonia vrea să rescrie istoria. Sau, mai precis, să evacueze din trecut capitolele rușinoase pentru a-și construi o istorie a prezentului glorioasă. Noul naționalism polonez exclude atît autovictimizările, cît și orice sentiment de culpă al polonezilor de astăzi pentru erorile și ororile trecutului. La solicitarea cancelariei președintelui, o comisie din Ministerul de Externe verifică dacă este oportun să i se retragă un ordin de merit conferit în urmă cu douăzeci de ani istoricului american de origine poloneză Jan Tomasz Gross. În cartea sa intitulată Vecinii, publicată în anul 2000, Gross a pus în discuție relațiile dintre polonezi și evrei în cel de-al Doilea Război Mondial. Profesor la Princeton, Gross a îndrăznit să critice și poziția extrem de tranșantă a Guvernului de la Varșovia cu privire la refugiați. El explică atitudinea Guvernului (și a unei bune părți a populației) față de refugiați prin reflecția publică insuficientă asupra Holocaustului.
"acelasiautorPe de altă parte – relatează Stephan Stach în Frankfurter Allgemeine Zeitung, referindu-se la un articol apărut în versiunea tipărită a ziarului wSieci (Pe Net) –, unii intelectuali polonezi apropiați cercurilor de putere încearcă nu numai să retușeze sau să fardeze trecutul pentru a scrie o istorie națională convenabilă, ci și să producă un soi de istorie competitivă. Articolul din wSieci, semnat de istoricul Bogdan Musial și intitulat „Triumful propagandei germane“, vorbește despre cum germanii și-ar fi transformat istoria în propagandă. Istoria regimului lui Hitler, așa cum e definită acum, ar vorbi despre „ororile nazismului“, o formulare care degermanizează crimele produse în perioada 1939-1945. Un efect secundar al acestei degermanizări ar fi polonizarea parțială a acestor crime. În loc să se vorbească despre lagărele de concentrare și de exterminare germane, istoria le consemnează pe cele poloneze.
Demersurile conservatorilor de a pune istoria recentă a Poloniei într-o lumină mai bună – sau mai adevărată, după discursul oficial – par să se raporteze mereu la politicile germane din domeniul memoriei. De pildă, la seria de filme istorice Generation War, prezentată anul trecut în premieră pe ZDF. Un film din care Germania ar ieși bine, în detrimentul Poloniei, după cum a remarcat președintele Andrzej Duda la o întîlnire cu istoricii și intelectualii însărcinați cu rescrierea istoriei. Producția ar arăta cît de mulți bani e dispus să plătească un stat puternic pentru a prezenta propria istorie cît mai avantajos cu putință. Ca și cum filmele istorice s-ar face la comandă, după cum vrea finanțatorul, nu după cum spune istoria. Ca și cum manualele și cărțile de istorie din Germania ar oculta cel de-al Doilea Război Mondial și ororile nazismului. Ca și cum Germania nu și-ar fi construit o întreagă rețea de instituții, muzee și arhive care să cultive și să condamne memoria celor două orori ale secolului al XX-lea, fascismul și comunismul…
Nu e clar ce se va alege de această tentativă de a rescrie istoria. Pînă una-alta, înalți oficiali încearcă să-i decredibilizeze pe criticii Guvernului. Unul dintre consilierii lui Piotr Glinski (ministrul Culturii) a anunțat că are de gînd să facă o plîngere penală pentru defăimare împotriva lui v. Ceea ce îi impută, printre altele, e afirmația că polonezii ar fi ucis în timpul celui de-al Doilea Război Mondial mai mulți evrei decît nemți.
Judecata lui Gross asupra trecutului e, poate, exagerată – pînă și unii liberali și chiar socialiști îl contrazic. Gravisimă e însă atitudinea Guvernului, care încearcă, în fel și chip, să-i închidă gura. Nu pentru că prezintă o versiune neconvenabilă asupra istoriei – acesta e doar un pretext –, ci pentru că e un critic al Puterii. Comentariul din Frankfurter Allgemeine Zeitung se încheie, ironic, cu o întrebare retorică: oare ce va face Guvernul pentru a avea o istorie mai frumoasă a Poloniei? Le va dicta oamenilor de știință, istoricilor, muzeografilor, arheologilor etc. ce să scrie? Sau va finanța cinematografia?
