La zi în cultură

La roman, aş începe cu debuturile, ambele remarcabile: Cristina Vremeş, Trilogia sexului rătăcitor (Humanitas) şi Mih-nea Mihalache-Fiastru, Expres (Curtea Veche), şi aş continua cu Dian

Adevărul e că, în chip organic, distanța dintre Melancolia și tot ce a publicat pînă acum Mircea Cărtărescu e uriașă. Iar asta nu din rațiuni stilistice. Cei dotați cu (ca să zic așa) ureche litera

Plasat într-un cartier muncitoresc din Anglia anilor ’80, Ray & Liz documentează o rutină familială în care alcoolismul și circul domestic sînt preocupările principale ale unor timpuri ce sta

De la înălțimea academismului clădit în timp, jazz-ul mai coboară uneori să reinterpreteze muzici ale vulgului – hibridizări de sorginte post-rock (mai tot ce e etichetat azi drept nu-jazz),

Ce este interesant în 99,6% ţine de felul în care istoriile personale ale performerilor au determinat extragerea unor teme generale. De exemplu, plecarea dintr-un oraş monocolor etnic şi stabilirea în

Vălurile de mormînt sînt un subiect destul de misterios chiar și pentru specialiști. Funcționalitatea lor ridică multe semne de întrebare: nu se știe cu exactitate dacă erau pregătite pentru a fi folosite la înmormîntare sau erau concepute doar pentr

Ca să supravieţuiască în atîtea habitate diferite, cele aproximativ zece mii de specii de păsări ale lumii au evoluat într-o diversitate spectaculoasă de forme şi nici comportamental păsările nu sînt mai puţin diverse. Unele sînt foarte sociabile, al

Samanta Schweblin este una dintre vocile tinere ale literaturii argentiniene, inclusă de Granta în lista celor mai promițători scriitori de limbă spaniolă care nu au împlinit 35 de ani (asta se în-tîmpla în 2010). A scris pînă acum un singur roman, acest Vis febril, nominalizat la Man Booker International Prize. Cel mai recent volum al său de proză scurtă, Pájaros en la boca, i-a adus o a doua nominalizare, pentru traducerea în limba engleză, la același premiu, lucru cu care

Ella (Stacy Martin, cunoscută din seria Nymphomaniac de Lars von Trier) este frumoasă, sofisticată, cerebrală și de condiție bună, ea conducînd un local alături de familie. Abel (Tahar Rahim, lansat în rolul protagonistului din capodopera lui

Da, muzica poate schimba lumea, dar sînt multe lucruri care pot face asta. Mai degrabă poate să facă lumea mai frumoasă și viața fiecărui om în parte. Are atîta forță, e de-a dreptul magică uneori. Poate fi ca un drog absolut. Cîtă forța are ea în plan

Holly Herndon este o compozitoare americană relocată la Berlin, care are un doctorat în muzică la Standford și a explorat încă de la primul ei album, Movement (2012), relația muzicii cu noile tehnologii. Pe Platform, albumul secund, lansat în anul 2015, ea ju

Mai multe poveşti fragmentare despre locuitorii imigranţi (mulţi ilegali) ai unui imobil din Germania, care are la parter un fast-food exotic (thailandezo-chinezo-vietnamez) pun în discuţie exploatarea omului prin muncă, dezumanizarea lumii con

Și au început călătoriile mallorcane. Mai întîi am fost în Valldemossa, o localitate înscrisă în patrimoniul UNESCO, construită din piatra calcaroasă a insulei: străduțe de piatră, suind și coborînd, case de piatră, obloane de lemn vopsite în verde,

May You Live in Interesting Times este titlul acestei ediții, propus de curatorul Ralph Rugoff, un personaj mai degrabă rezervat și care își asumă la fiecare pas un ton non-didactic, un număr mult mai mic de artiști expuși (79) și o bienală cu personalitate multiplă: fiecare artist a fost invitat să propună două lucrări diferite, una la Arsenale, cealaltă în Pavilionul Central. Bienala lui e politică fără să fie agresiv-politică. Bienala lui e a artiștilor tineri, activi, în viață, oarecum împot

Violenta proză care deschide cartea, „Celula Unu“, surprinde într-o cheie kafkiană horror represiunile sîngeroase ale unui guvern african corupt, dar celelalte unsprezece proze, plasate în Nigeria sau în State, surprind cu fineţe şi cu multă culoare conflictele culturale deopotrivă la nivel personal şi social ale unor femei nigeriene tinere care încearcă să-şi facă o viaţă departe de continentul african. Toate relaţiile din carte evoluează pe marginea unor rupturi, personajele confrun

Dacă romanul conține o questă de tip Făt-Frumos, țara din care pleacă eroul seamănă cu împărăția din Tinerețe fără bătrînețe, în care revii doar ca să mori. Întîlnirile peste Ocean cu românii evocă mereu un neajuns dureros: „e ceva în nereg

Amanda, acest film de o delicatețe rară, vorbește despre vieți date peste cap – dar și despre reclădire, dar și despre licăririle mici de care ne agățăm în noapte. După cum spuneam, atentatul – această irupere a liniștii – e un subiect la o primă ved

În special bateria are aici un sound și un loc cu totul deosebit, ceva ce ai aștepta de la un proiect condus de toboșari ca Guiliana ori Öström. Producția scoate în evidență o alambicare metrică neobișnuită (susținută și de bas), migrînd dinamic între

De-a baba oarba este un spectacol de văzut mai ales de către publicul tînăr, eventual însoţit de discuţii cu psihologi, profesori şi medici. Pe fondul lipsei de educaţie sexuală în şcoli, al recrudescenţei agresiunilor sexuale asupra minorilor, al unei Jus

Da, se apropie Tîrgul de Carte Bookfest şi va exista, din nou, o ofertă copleşitoare de cărţi traduse din zeci de limbi, premiate cu premii celebre, vîndute în milioane de exemplare, ecranizate în filme de succes, situate în topuri faimoase

Imagine mai reprezentativă decît cea din mai 1989 pentru evoluţia geo-politică a omenirii în secolul XXI nu cred să existe. Atunci, la Beijing, au stat unul lîngă altul doi oameni care, prin deciziile lor, au influenţat lumea enorm: Mihail Gorb

„Fac lucrurile mai bine pentru că eu văd totul ca și cum mă uit la o hartă“, îi spune Lee nepotului său pe mare, cînd Patrick era încă un copil, încercînd chiar să îl convingă că el este omul ideal pentru a-l îndruma pe o insulă. Pe aceeași insulă a durerii se regăsesc însă a

La 11 ani de la Vampire Weekend și la șase de la Modern Vampires of the City, în absența keyboardistului Batmanglij, newyorkezii au un nou album. Father of the Bride actează parțial în siajul debutului, concis, cu o aplecare evidentă înspr

Mihai Smarandache face un Dimitri animalic, o forţă fizică dominată de simţuri, mai degrabă amoral decît imoral, ţintuit în mizerie de atracţia irezistibilă faţă de femei, supus unui erotism patologic, o brută conştientă de propria degradare. Este fabulos cum actorul reuşeşte să redea primitivismul carnal fără obscenitate, dar şi fără să-l sterilizeze, rămînînd un personaj mustos, febril, teluric. O variaţie a lui Dimitri este tatăl Feodor, pe care Marius Damian îl construieşte

În franceză, pentru fake news a apărut termenul infox: „informații toxice“. Ce putem face? Putem fixa reguli, putem face sesizare la tribunal: în Franța, judecătorul poate interveni în 48 de ore pentru a obliga la eliminarea informațiilor false, dar e de

Aș spune că familiaritatea cu Perec sau experimentul vizual contemporan nu sînt deloc precondiții pentru a le vizita. Expoziția de la MNAR e diversă și are șanse mari să satisfacă gusturi foarte diferite. Întrebarea e poate un prilej să spun cîteva

Este greu să controlezi viitorul. Deși atunci cînd scrii, știi că o faci oarecum pentru viitor: nu scriem pentru un public live, ci pentru cei care ne vor citi în viitorul mai apropiat sau poate mai îndepărtat. Probabil că orice scriitor se gîndește și la modul în care va fi citit textul său în viitor. Știți, marile texte, cele care au trecut proba timpului, au rezistat pentru că au o anumită flexibilitate, astfel încît și generațiile următoare să găsească, citindu-le, lucruri interesante. Fieca

Cartea este construită în jurul a două femei intelectuale: Vera şi Nora, verişoare, cu apariţii episodice ale unei surori, a două prietene de la bloc şi a unei vecine de la ţară. Este o carte a femeilor care explorează intens condiţia feminină, dar fără a avea stridenţa de gen conştientă de sine pînă la manifest (cum se întîmplă, spre exemplu, în Matriarhat, volumul de proză scurtă al Cristinei Andrei, apărut tot anul trecut l

În 1984, Italo Calvino a fost invitat să susțină conferințele Norton de la Harvard University (o mare onoare, dat fiind că printre conferențiarii din trecut se număraseră T.S. Eliot, Jorge Luis Borges sau Igor Stravinski). Calvino a murit însă înainte de

Cine dorește să ia pulsul străzii în Franța zilelor noastre ar trebui să vadă L’époque, debutul lui Matthieu Bareyre. E o Franță necosmetizată, într-un film ce refuză – așa cum o spune criticul Ro-main Lefebvre – să „facă disparitățile să dispară“: rezultă, deci, o frescă a Franței care ocolește atît imaginea unui popor fin-burghez, rafinat-boem, cît și sloganurile de tip declinul-unei-țări care se vehiculează în general pe la noi. Pe de altă parte, Bareyre îmi pare cam prea

Alăturarea pe același album a balticului Lars Danielsson și a mediteraneanului Paolo Fresu a fost un eveniment major al anului trecut, unul la fel de interesant ca recent recenzatul proiect Rymden; chiar mai imprevizibil, căci colaborarea lor e oarecum împotriva naturii. Danielsson și Fresu practică două tipuri de jazz radical diferite, disjuncte precum geografiile și climatele din care cei doi provin, complementare precum instrumentele lor predilecte – contrabasul și trompeta, inst

Un nou spectacol al lui Radu Afrim, creat cu trupa excelentă a Teatrului Naţional din Craiova, readuce în atenţie universul personal al regizorului, după ce acesta evadase parţial din el în unele dintre spectacolele sale din ultima vreme, Despre oa

Mamele adolescente au un mare risc de a abandona şcoala. Un bebeluş are nevoie de atenţia continuă a mamei sale în primii doi ani, așa că în condiţiile în care pentru elevele de liceu care nasc nu există concediu maternal (aşadar nu exis

În această „lună la Paris“, teatrul – o agreabilă surpriză – şi-a depăşit indolenţa din ultimul timp. Şi-a reînviat puterile care îi confirmă seducţia şi ne invită la „iubire“, făcîndu-ne să abandonăm atît de frecventa „neiubire“. Ivo Van Hove adaptează un r

Iulian Popa construiește meticulos o serie de miniaturi realiste cu tușe de stranietate, cu zone dialogale bune sau de atmosferă nostalgică, al căror cusur pare să fie, uneori, faptul că sînt prea „tăiate din carne“. Cîteva dintre subiectele prozelor meritau

Literatura nu-i pentru vînătorii de glorie. Aceasta, e știut, va veni mai devreme sau mai tîrziu, dacă va avea de ce. E un îndemn stoic pe care autorul Bărbaților fără degete continuă să-l exerseze și azi. Și abia asta-l face valoros.

Într-o civilizație hiper-inflaționistă a imaginii, redescoperirea funcției cinema-ului de „cameră-stilou“ (cum spunea Alexandre Astruc), care să îi redea forța sa originară, aceea a creației, este o provocare. Desigur, documentarul prin excelență

„În sfîrșit, mi-am dat jos aparatul dentar / Și acesta este albumul / Ha-ha-ha-ha!“ Anunțul care precedă începutul primei piese de pe When We All Fall Asleep, Where Do We Go? și se termină într-un hohot statuează cu limpezime ceea ce urmează

Romanul epistolar Legături primejdioase, scandalos la vremea lui (1782), scris de Choderlos de Laclos, care a împărţit gloria ireverenţiozităţii literare cu Marchizul de Sade, a fost resuscitat în mai multe ecranizări, cea din 1988 devenind un film-cult. Regizat de Stephen Frears, cu o distribuţie excepţională (Glenn Close, John Malkovich, Michelle Pfeiffer, Uma Thurman), filmul se baza pe adaptarea lui Cristopher Hampton (premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu). În rec

E meritul lui Peele că își menține filmul mereu imprevizibil, într-o suită de cadre care fug în toate direcțiile: rupturile de tempo nu survin doar prin contrapuncte comice, ci și grație unui neașteptat lirism (trebuie văzut cum un stol de pescăruși – passage obligé pentru o zi tihnită de plajă – poate dintr-odată să trimită la Păsările lui Hitchcock). În spatele acestor giumbușlucuri stilistice, filmul are totuși lucruri serioase pe agendă. Alegerea unui protagonist de culoare poate să treacă d