„Un aici și un altundeva“ – interviu cu Mihnea MIRCAN

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
„Un aici și un altundeva“ – interviu cu Mihnea MIRCAN jpeg

Expoziția „Specii de spații“ are loc în cadrul amplului proiect Saison France-Roumanie 2019. Ea reunește lucrări din colecția băncii Société Générale, Paris. O puteți vedea la Muzeul Național de Artă al României pînă pe 14 iulie 2019. 24 de artiști contemporani și tot atîtea moduri de a declina ideea de spațiu, cu trimitere la volumul cu același titlu, din 1974, al lui Georges Perec. Am vorbit cu Mihnea Mircan, curatorul expoziției, despre conceptul acesteia. 

De la ce ați pornit în curatorierea expoziției „Specii de spații“?

Expozitia a prins contur la intersecția a trei surse. Prima dintre acestea este colecția de artă contemporană din care provin majoritatea lucrărilor prezentate la MNAR. Vizita la colecția Société Générale a fost o experiență remarcabilă, în care arta și „decorul“ ei – forma și fondul, să zicem – au jucat roluri egale. Colecția e o privire interesantă asupra picturii, fotografiei și sculpturii din ultimele decenii, și o îmbinare fericită de generații, nume celebre și mai puțin cunoscute, geografii și vîrste. Dar cu adevărat frapant a fost caleidoscopul de locuri, activități, formule arhitecturale și tipuri de sociabilitate cu care prezentarea colecției e întrețesută. Colectia e instalată în sediul băncii de la La Dé-fense: cele doua turnuri semicilindrice sînt ele însele o colecție de spații, de la monumental la minuscul, de la agora unde vizitatorii își așteaptă interlocutorii la săli pentru întîlniri și birouri private. Această îmbinare de funcții și „atmosfere“ m a făcut atent la modurile în care locurile pe care lucrările de artă, instalate în toate aceste spații, le descriu și le documentează.

A doua sursă a proiectului este locul unde expoziția este prezentată: două săli din Muzeul Național de Artă al României, spații care fac palpabil, și ele, unul dintre sensurile titlului lui Perec. Cele două săli fac parte din extensia unei aripi a Palatului Regal din 1960, extensie care a prelungit mimetic fațada, dar a distorsionat și diluat detaliile la interior, compunînd un spațiu generic după noile reguli ale timpului. Deși proiectate și construite în același timp, cele două săli rezolvă în moduri pregnant diferite probleme de scară, detaliu și atmosferă. Ele sînt unite printr-un ancadrament care amintește de burduful unui aparat fotografic vechi, ca și cum una ar fi imaginea mai limpede sau neclară a celeilalte. Specii distincte de spațiu, cele două săli par rezultatul unor permutări aleatorii, al unei suprapuneri inexacte între tipare formale și ideologice pe aceeași planșetă de arhitectură.

Iar Specii de spații, cartea lui Perec care este un fel de hartă conceptuală a proiectului, angrenează aceste imagini, scări și intuiții. Spațiile lui Perec sînt întotdeauna intermediare, între noțiunea neputincioasă de „spațiu în sine“ și experiența spațială cotidiană, de cele mai multe ori oarbă ori anesteziată.

E vorba despre artiști contemporani; cum i-ați ales?

Din colecția băncii am ales acele lucrări care răspund la (sau nuanțează) ideile lui Perec, care produc acest efect telescopic între scări ale experienței vizuale, panorame și detalii, pliuri și juxtapuneri, fracturi și continuități, transparențe și obstrucții. Fiecare lucrare are un punct de vedere singular asupra locurilor în care trăim și visăm, ne conformăm ori ne revoltăm. Pe măsură ce selecția s-a limpezit, au apărut cîteva nuclee tematice: un număr important de artiști revin la modernism, reevaluează forme, idei și strategii ale avangardei, cu rezultate care par noi și vechi totodată, anacronice și vizionare. Cîteva lucrări documentează -happening-uri sau performance-uri, și comunică printr-un interes marcat pentru scenografie. Harta și arhiva, protocolul și codul, sisteme pentru transcrierea și ordonarea unor cîmpuri informaționale eterogene sînt o altă temă recurentă. Iar între aceste nuclee se țes alte continuități – totemul precar al lui Didier Marcel reproduce intersecția dintre vîrful unei piramide și cel al unui obelisc din lucrarea lui Barnett Newman Broken Obelisk, dar taie aceste forme monumentale sau comemorative din trunchiul unui arbore, după cum o preocupare ecologică limpede apare în fotografia lui Aleix Plademunt, în care „scena“ industrială și scaunele pentru spectatori absenți sugerează un dublu rol pentru cei ce lipsesc din acest amfiteatru, regizori și martori ai propriei otrăviri.


– Stripes Painting, Florian și Michael Quistrebert, credit Collection Societe Generale

stripes painting s2e7florian si michael quistrebert credit collectionsocietegenerale jpg jpeg

Cum se leagă „studiile de caz“ ale artiștilor din colecție cu experimentul literar al lui Georges Perec?

În majoritatea cazurilor, artiștii din expoziție prezintă cîte o lucrare. Sînt patru excepții de la această regulă: pe Farah Atassi, Danica Dakic, Julien Pré-vieux și Florian și Michael Quistrebert i am invitat să expună o selecție mai largă de lucrări care fie multiplică abordările conceptuale ori stilistice, fie aprofundează și nuanțează tematica lucrării lor din colecție. Temele enumerate mai sus – modernism, performance și interfețe tehnologice – sînt prezente, și rezolvate în moduri remarcabile, în practicile lor. Pictura fraților Quistrebert e exuberantă și foarte inventivă din punct de vedere tehnic. Farah Atassi pare să picteze cu echivalentul spațial al unui lichid amniotic, în care plutesc locuri și forme. Danica Dakic construiește scenografii alegorice pentru o reflecție despre alienare și marginalizare socială. Julien Prévieux, probabil „studiul de caz“ cel mai amplu din expoziție, e preocupat de tehnologie.

Am ascultat la un moment dat înregistrări audio din „documentarul observațional“ al lui Perec, care descrie ce vede timp de două zile în Piața Saint-Sulpice din Paris. În ce fel rimează operele artișilor aleși de dumneavoastră cu felul în care scriitorul arhivează „realitatea“?

Cred că e vorba de o lectură a textului Tentative d’épuisement d’un lieu parisien, un inventar al tuturor persoanelor și obiectelor care îi traversează cîmpul vizual în cele doua zile ale acelui experiment de antropologie situaționistă. Perec transcrie fiecare eveniment, oricît de anodin, fiecare modulație atmosferică, și se întreabă: „Ce se întîmplă atunci cînd nu se întîmplă nimic altceva decît vremea, oamenii, mașinile și norii?“. Tentative… și Specii de spatii sînt fenomenologii ale „infra-ordinarului“, ale înțelesurilor pe care experiența cotidiană le ratează și pe care studiile de urbanism le ignoră, ale separațiilor dintre tipuri de spații și regulile ori comportamentele pe care acestea le prescriu. Perec arhivează nu doar „realitatea“, cred, ci o suprapunere de locuri comune și locuri fantastice, non-locuri, locuri imposibile și locuri care ar putea fi oriunde, urmărind felurile în care imaginația se spațializează pentru a le cuprinde, descrie ori ocupa. Aici textele și imaginile se întîlnesc: mai multe lucrări fac vizibil un aici și un altundeva, tranziții între documentar și ficțiune.

Acest melanj de trimiteri literare și de artă contemporană nu este neapărat o obișnuință în expozițiile de la noi. Poate literatura să ajute „vizualul“?

Din punctul meu de vedere, da, cu siguranță. (Proiectul la care lucrez acum studiază posteritatea vizuală incredibilă a două pagini din Metamorfozele lui Ovidiu.) Pictura ca muta poesis ori poezia ca pictura loquens sînt tropi vechi în discuția despre raportul dintre arte. Literatura a fost pentru multă vreme teritoriul predilect din care artiștii își împrumutau motivele. Poate că această conversație a pierdut din vigoare, dar țesutul conjunctiv se reface prin activitatea unor scriitori remarcabili, intens preocupați de imagine – Ben Lerner mi se pare un exemplu bun – și a unor artiști vizuali care caută o altă temporalitate pentru proiectele lor.

Ce le-ați spune despre cele două expoziții, cea de la MNAR și de la Rezidența Scena9, celor care nu sînt familiarizați nici cu „obsesiile“ lui Perec și nici cu arta contemporană?

Aș spune că familiaritatea cu Perec sau experimentul vizual contemporan nu sînt deloc precondiții pentru a le vizita. Expoziția de la MNAR e diversă și are șanse mari să satisfacă gusturi foarte diferite. Întrebarea e poate un prilej să spun cîteva cuvinte despre proiectul de la Rezidența Scena9. Expoziția de acolo se intitulează „Spațiu (continuare și sfîrșit)“ – titlul unui capitol din cartea lui Perec – și este o colaborare a artiștilor Iulia Nistor și Achraf Touloub. Este o imagine în mic, și poate răsturnată, a dinamicii care unește lucrările de la muzeu, o întrezărire la altă scară a „animalului“ abstract ale cărui specii le studiază Georges Perec.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto sus: Pickpocket, Julien Previeux, credit Collection Societe Generale

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.