Cinema politic la Festivalul Filmului Francez

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Cinema politic la Festivalul Filmului Francez jpeg

● En guerre / Greva (Franța, 2018), de Stéphane Brizé. 

La Loi du marché, filmul precedent al lui Stéphane Brizé, prezenta încercările de reintegrare chinuite, soldate mai mereu cu eșec, ale unui om rămas fără loc de muncă. Acel personaj, pentru a scăpa din ghearele unei rutine a înjosirilor, se tranforma pînă la urmă din victimă în torționar – reconvertindu-se profesional înspre un job vampirizant de supraveghere într-un supermarket. Noul film al lui Brizé, En guerre, prezintă contrariul riguros al acestei pilde (cam prea demonstrative) despre capitalismul feroce: nu o coabitare forțată, nu o reformatare dictată de societatea de control, ci o luptă fără rest pentru salvarea propriei demnități. Tocmai pentru că, deși are un punct de plecare similar cu filmul mai vechi, arată versantul luminos – căpătînd statutul unei opere de rezistență –, En guerre e de preferat: un film en colère care per total răsună mai puternic, propune alegeri estetice fundamentate (voi reveni) și evită, spre deosebire de predecesorul său, programul facil al așa-zisului „film social“ practicat azi – constatări neputincioase, bilanțuri dezarmante.

Versantul pentru care optează En guerre e mai luminos, dar în același timp – ca să zic așa – și mai dificil de urcat. Filmul acompaniază lupta unui lider sindical (jucat de același excelent Vincent Lindon, colaborator uzual al lui Brizé) care hotărăște se se opună deciziei abuzive luate de patronii uzinei în care lucra, aceea de oprire completă a activității – și să meargă în acest demers, alături de colegii săi, pînă unde se poate. Mai multe lucruri sînt de apreciat la filmul lui Brizé: unul e vena documentară (și documentată) care îl parcurge, căci En guerre reușește să i confere un chip – niște chipuri – disperării, punînd în scenă – departe de orice ideologie sterilă – un discurs minoritar descătușat, capabil să țină piept infamiei. Acest fapt se răsfrînge asupra esteticii filmului, care mimează un soi de documentar din cinema-ul direct: camera tremură în cadre lungi, iar acompaniamentul visceral al acțiunilor greviștilor face ca orice mic succes pe care îl înregistrează – în această serie de negocieri sincopate – să rezoneze amplificat.

Un alt lucru de apreciat, poate mai important, e modul în care filmul își confruntă propria estetică – o estetică grijulie cu complexitatea evenimentelor, ce păstrează intactă demnitatea greviștilor – cu retorica senzaționalistă din mass-media: într-un reportaj de cîteva secunde, furia reală a deposedaților e redusă la o simplă manifestare a unor agitatori puși pe stricăciuni. En guerre își propune să reabiliteze această imagine, oferind o reprezentare justă a celor care sînt mai mereu trecuți cu vederea, în defavoarea cauzei patronilor intangibili. Un film care dă de gîndit (și) în contextul portretizărilor simpliste ale „vestelor galbene“ sau – de ce nu? – ale revendicărilor angajaților români de la Electrolux, în grevă de opt săptămîni, pînă acum neluați în seamă. 

● L’époque / Vremurile noastre (Franța, 2018), de Matthieu Bareyre. 

Cine dorește să ia pulsul străzii în Franța zilelor noastre ar trebui să vadă L’époque, debutul lui Matthieu Bareyre. E o Franță necosmetizată, într-un film ce refuză – așa cum o spune criticul Romain Lefebvre – să „facă disparitățile să dispară“: rezultă, deci, o frescă a Franței care ocolește atît imaginea unui popor fin-burghez, rafinat-boem, cît și sloganurile de tip declinul-unei-țări care se vehiculează în general pe la noi. Pe de altă parte, Bareyre îmi pare cam prea conștient de „relevanța“ și „greutatea“ acestui portret al tinerimii franceze în toate manifestările sale – iar filmul are uneori de pierdut prin situarea într-un climat politic destul de inert, insuficient chestionat.

Altfel spus, opiniile exprimate de tinerii filmați de Bareyre nu sînt chiar nemaiauzite: același stîngism revoluționar by default, plus ceva topping anarhic. Din fericire, există momente cînd L’époque își depășește cadrul standard, iar acest amestec călduț se transformă – e ceea ce face tot prețul filmului – în veritabil cocktail Molotov: o scenă în care o tînără izbucnește în lacrimi – șiroaie – atunci cînd evocă soarta migranților care dorm pe stradă; o altă scenă în care, întrebat cu privire la visurile lui, un tînăr răspunde că n-are timp să viseze, grija lui e cum va supraviețui de pe o zi pe alta. Aceste momente de ruptură, în care emoția și adevărul intim năvălesc în cadru, se datorează insistențelor lui Bareyre – pe filiera încercărilor de cinéma vérité ale pionierilor Jean Rouch și Chris Marker din anii ’60: chiar mai mult decît atunci, placate pe un fundal social complicat, întrebările idealist-inocente ale regizorului („de ce îți e frică?“, de pildă) conturează o tensiune – ba chiar un vădit conflict – cu realitatea dură experimentată zilnic de tinerii cu situații precare. Nu totul e însă despre cei cu dificultăți financiare. Bareyre nu are chiar flerul lui Rouch, dar evantaiul intervievaților e suficient de generos – și merită observat nu doar cum baruri „de fițe“ și lupte de stradă violente pot coexista fără probleme în Parisul ultimilor ani (și în film, printr-o tranziție bruscă), ci și cum obiective turistice – piețe, statui – pot fi reînvestite ca spații de expresie liberă, adevărate puncte de coagulare a unei comunități.

Festivalul Filmului Francez se va desfășura între 8 și 16 mai la București, și între 9 și 19 mai în alte 12 orașe din România.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.