Fete şi femei

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Fete şi femei jpeg

● Diana Geacăr, Cine locuieşte la subsol, Editura Paralela 45, 2019. 

Volumul Dianei Geacăr a cîştigat zilele acestea Premiul Iocan pentru cea mai bună carte de proză scurtă a anului 2018.

Poate fi o surpriză (plăcută) pentru cei care o ştiu pe Diana Geacăr doar ca poetă, aşa cum poate fi o surpriză (jenantă) pentru membrii tuturor celorlalte jurii literare de pînă acum care au ratat să nominalizeze acest excelent volum, preferînd multe alte cărţi modeste. E un premiu meritat pe deplin de Diana Geacăr (n. 1984), care scrie proză adevărată, aşa cum nu scriu îndeobşte cei veniţi dinspre poezie, şi care a gîndit volumul de proze ca pe o carte extrem de omogenă, dar e un premiu meritat şi de Editura Paralela 45, care, în noua formulă editorială, a revenit în ultimul an înspre literatura română contemporană cu multe titluri semnificative (Zeppelinul piticului de Marian Ilea, de asemenea nominalizat la Premiul Iocan, a fost o altă carte pe nedrept ignorată de celelalte jurii literare).

Cartea de proze scurte, şaptesprezece la număr, a Dianei Geacăr este construită în jurul a două femei intelectuale: Vera şi Nora, verişoare, cu apariţii episodice ale unei surori, a două prietene de la bloc şi a unei vecine de la ţară. Este o carte a femeilor care explorează intens condiţia feminină, dar fără a avea stridenţa de gen conştientă de sine pînă la manifest (cum se întîmplă, spre exemplu, în Matriarhat, volumul de proză scurtă al Cristinei Andrei, apărut tot anul trecut la Editura Nemira). Poveştile trec de la un personaj la altul, făcînd salturi mari în timp, uneori în aceeaşi proză, surprinzînd personajele la vîrste diferite, din copilărie (o parte din proze sînt scene de adolescenţă din anii ’90, de la majorat sau din vacanţele la ţară) la maturitatea de peste patruzeci de ani, chiar cu schimbări de perspectivă narativă, trecerea de la persoana a treia la persoana întîi, adică de la personaj narat la protagonist narator, avînd loc uneori în interiorul aceleiaşi fraze. De altfel, o primă temă majoră a prozelor este dedublarea. În paralel cu pendularea între vîrstele fetelor/femeilor, există multiple voci şi paliere narative (stil indirect liber, monolog, rememorare, pagini de oracol şi de jurnal intim, confesiune la un psihoterapeut). Într-una dintre cele mai bune proze ale cărţii („Un soţ trăznet“), Nora, însărcinată cu un bărbat căruia într-o altă proză plasată în trecut îi trece cu vederea o infidelitate (vezi fragmentul de mai jos), are o fantezie cu un personaj dintr-un joc pe calculator alături de care se imaginează trăind într-o realitate paralelă, unde deţine un control mai mare asupra destinului.

O altă temă majoră fiind realităţile multiple în care personajele îşi duc existenţa („De ce-aş vrea să fiu atentă la real?“, se-ntreabă retoric una dintre protagoniste): în superstiţie şi fantezie (în copilărie, fetele cred în extratereştri, vrăjitoare şi fantome, în superputeri şi transformări magice), în vise, în istoriile auzite sau inventate, în jocul de a inventa poveşti pe seama necunoscuţilor sau a necunoscutului, în imaginaţia alterată de singurătate sau de boală la maturitate. Ultima proză a cărţii, cea titulară, este explicită în acest sens, avînd şi o dimensiune metaforică pentru supratema maturizării alienante: sub podeaua unei case, copiii aud „zgomotul de oase în creştere“. Iar într-o parabolă fantastică, într-un viitor postapocaliptic (postnuclear şi postuman), oamenii au de ales între a fi părinţi sau povestitori (adică între a zămisli corpuri sau naraţiuni), poveştile devenind un fel de monedă de schimb – aceasta fiind un fel de metanaraţiune a întregii cărţi.

„Nesiguranţa dă naştere la mii de realităţi“, gîndeşte un personaj, o altă temă majoră fiind singurătatea (într-o splendidă proză metaforică, un animal de pradă de companie nu e ceea ce pare a fi) cu tot ce gravitează în jurul ei: vulnerabilitatea şi uzura, criza identitară şi de cuplu („înainte îmi era frică să mor singură, acum îmi e frică să mor fără să ştiu cine sînt“), destrămarea dragostei şi maternitatea demistificată, lipsa de comunicare şi de perspectivă profesională, rutina şi mizeria vieţii. Femeile se confruntă cu moartea părinţilor (părinţii fiind o prezenţă constantă şi importantă, chiar şi fără a avea o idenitate anume), cu propriile lor boli şi nevroze, cu dependenţa de alcool şi cu promiscuitatea sexuală („Te duci în pat cu un singur om, dar te culci cu jumătate de oraş“), cu provocările maternităţii şi cu problemele de cuplu, cu corporalitatea, sensibilitatea şi sexualitatea pervertite de boli, abuzuri, operaţii, depresii („Extratereşti sînt tot oameni care nu se simt bine în corpul lor“). În general, tonul este sumbru, adeseori apăsător, cu nenumărate morţi şi, mai ales, cu scene de violenţă animală şi umană (torturi şi mutilări) care electrocutează epiderma oricum întunecată şi maladivă a poveştilor, dar şi cu multe momente de candoare şi umor ce menţin un echilibru suportabil al lecturii.

Dincolo de inserturile şi de glisările în fantastic, scriitoarea cu trei cărţi de poezie publicate pînă acum dovedeşte o mînă foarte sigură pentru realism. Cu un bun spirit de observaţie şi simţ al introspecţiei, cu o rară intuiţie a construcţiei textului şi a mînuirii limbajului, atentă la semnificaţiile profunde ale existenţei şi cu fin simţ al tragicului, Diana Geacăr a scris o carte admirabilă.

***

Diana GEACĂR
Cine locuieşte la subsol (fragment)

Nora a luat numărul femeii și a sunat-o în ziua următoare. N-a apucat să-i spună cine e, Luana a recunoscut-o imediat. Da, nu auzise niciodată vocea Norei, dar se aștepta să o sune, Matei îi povestise despre ea. Ce-i povestise? Ei, știa că e într-o relație care nu prea merge, chestii de-astea. „Cum adică o relație care nu merge?“ i-a spus Nora. Că ei aveau de gînd să se căsătorească. „A, da?“ i-a zis Luana. Păi și ei la fel. Și pe ea o ceruse de nevastă, chiar în concediul ăsta. Cum ce concediu? Nu știe că Matei a lipsit o săptămînă din oraș? Nu, n-a fost plecat cu nici un client. A fost numai cu ea. Haha.

Apoi a chemat-o la ea acasă, la o cafea, și Nora a acceptat imediat. I-a deschis o femeie scundă, cu păr lung, negru-albăstrui, ondulat și ochi verzi ca mușchiul de pe copaci. Nora a intrat în casă, s-a descălțat și apoi nu a mai știut ce să facă cu corpul ei. Luana a invitat-o în bucătărie, unde s-au așezat la masă, uitîndu-se una la alta, fără să scoată vreun cuvînt și fără să se atingă de cafea.

Și apoi, dintr-odată, au început să rîdă. Și nu era un rîs scurt, nervos, ci un rîs în hohote, pînă la lacrimi, cu capul lăsat pe spate, ca un nechezat de cal. Nora și-a șters ochii și a luat o gură de cafea, gîndindu-se că ar fi fost mai potrivită, în situația aia, o tărie, ceva. Doar venise acolo ca să discute, trebuia să afle cum și unde îl cunoscuse Luana pe Matei, de cît timp erau împreună, îl iubea, o iubea, în fine, trebuia să știe ce avea de făcut. Pentru că una dintre ele trebuia să se retragă.

Și-a cerut scuze că venise cu mîna goală, dar luase taxiul, că altfel ar fi adus măcar o sticlă de gin. Luana i-a zis că ea nu bea și nici pe Matei nu l suportă cînd miroase a băutură, așa că i a interzis să bea atîta vreme cît e cu ea. Apoi a scos din debara o sticlă de țuică, pe care o ținea pentru dureri de măsele, și, în loc să se așeze la masă, pe scaunul pe care stătuse înainte, lîngă Nora, s-a mutat pe fotoliu, ridicîndu-și genunchii la gură. Nora și-a umplut un pahar de țuică, a luat cîteva guri din el, apoi a rămas cu privirea agățată de șuvițele de păr lungi, negru-albăstrui, ale Luanei.

„Pe tine te linge?“ Nora a încremenit de uimire, pentru că nu-i trecuse prin minte s-o întrebe asta pe Luana. Trecîndu-și degetele prin părul uscat, care își pierdea volumul a doua zi după spălare, și-a coborît mîinile și le-a împreunat în poală. Apoi a golit paharul. „Eu l-am învățat să facă asta.“ În timp ce Luana se prăpădea de rîs, șuvițele de păr ondulate îi atingeau coapsele bronzate. Nora a închis ochii, încercînd să-și imagineze ce simțea Luana în clipa aia.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ce a scos la iveală ancheta privind moartea actorului din Friends, Matthew Perry. Raportul autopsiei
Poliția din Los Angeles și Agentia de Control al Drogurilor din SUA au deschis o anchetă privind moartea îndrăgitului actor din Friends, Matthew Perry. El a fost găsit fără suflare în octombrie 2023 din cauza efectelor acute ale anestezicului ketamină.
image
Istvan Kovacs „fluieră“, diseară, finala Ligii Europa: cât câștigă cel mai bine plătit arbitru român
La Dublin, pe „Aviva Stadium“, în față a peste 50.000 de spectatori, se va decerna primul trofeu european din acest sezon, cel din Liga Europa. Atalanta – Leverkusen se va juca, diseară, de la ora 22.00 (Pro Arena) cu o brigadă din România.
image
Ce a mâncat la micul dejun o femeie care a reușit să slăbească 45 de kilograme: „ajunge până la prânz și te simți bine“
O utilizatoare TikTok a împărtășit o rețeta de mic dejun care a ajutat-o să slăbească 45 de kilograme, din cele 100 pe care le avea. Este o rețetă simplă, ușor de făcut și la îndemâna tuturor.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.