O lună la Paris

Publicat în Dilema Veche nr. 793 din 2-8 mai 2019
O lună la Paris jpeg

Tînăr fiind, descopeream o piesă a lui Turgheniev cu un climat precursor cehovian: O lună la ţară. Nu m-a lăsat indiferent, dar ea mi s-a revelat cu adevărat cînd, la Sibiu, Andriy Zholdak a transformat-o într-un voiaj suprarealist a cărui dezordine poetică m-a imobilizat într-un fotoliu din care nu m am ridicat ore întregi… Nu-mi amintesc ce am văzut, dar îmi amintesc voiajul. Zilele trecute, amintirea piesei s-a actualizat şi titlul ei mi s-a impus ca o experienţă biografică, O lună la Paris, cu rătăcirile şi descoperirile ei. Marcat de un doliu, m-am „refugiat“ în exteriorul casei, căci interiorul purta stigmatele singurătăţii şi aerul îmi era, mai mult ca oricînd, necesar. Expoziţii, spectacole, prea puţine cărţi – am practicat o inepuizabilă „artă a fugii“.

În prima zi am putut profita de finalul retrospectivei consacrate lui Fernand Khnopff, pictor simbolist flamand, pasionat de figuri mitologice şi de mituri antice. Pictor care şi-a petrecut viaţa pictîndu-şi cel mai adesea sora, văzută ca o vestală de interior, sublimă şi aeriană. Apariţie mereu în veştminte albe, prezenţă virginală, asimilabilă, şi ea, unui personaj cehovian, poate Irinei din Trei surori. Ca un ecou îi răspunde acum splendida retrospectivă Vilhelm Hammershøi, artist danez descoperit printr-un hazard acum două decenii şi căruia i-am consacrat paginile, cred, cele mai reuşite din cartea mea Uşa, o geografie intimă. Obsesional, asemeni lui Khnopff, el şi-a constituit de astă dată un motiv unic din soţia sa, protagonista casei, plasată pe fondul uşilor imaculate. Ea nu e o captivă, ci doar o prizonieră care şi-a acceptat destinul. O linişte supremă o defineşte şi un acord pacific se instalează. Pictorul danez s-a refugiat în intimitatea femeii fără copii, tot astfel cum pictorul flamand s-a dedicat surorii sale. Khnopff şi Hammershøi aparţin aceleiaşi familii.

Coincidenţa acestei înrudiri care mi se revela printr-un hazard îmi dezvăluia existenţa unei alte posturi faţă de lume decît cea a impresioniştilor care fac gloria Franţei la sfîrşitul de secol XIX. Ei deschid uşile, se amuză pe malul apei, admiră marea şi apusurile de soare, se revoltă faţă de academismul epocii făcînd din aerul liber vocaţia unei generaţii în expansiune vitală. Ei părăsesc adăpostul atelierului sau siguranța spaţiului privat. Dorinţa irepresibilă de a trăi clipa îi uneşte. Văzîndu-i pe cei doi pictori expuşi la Paris le intuiesc proiectul, complet opus, de a se înscrie în durată, în imobil şi imuabil. Ei rezistă febrei impresioniste pentru a adopta postura contrară, simbolistă. Clipa trece, simbolul persistă. Opoziţie brusc percepută.

793 15 1 jpg jpeg

În această „lună la Paris“ mi s-a propus să particip la lansarea volumului de corespondenţă între Matisse şi Pallady, publicat de Doina Lemny. „Bluza românească“ pare să fie motivul, acest „cadou“ care satisfăcea o adevărată pasiune a lui Matisse capătă un sens generic, căci el colecţionase deja numeroase bluze din Balcani. Pentru dezbaterea de la Salonul Cărţii am citit cu atenţie această corespondenţă trunchiată, căci dacă mesajele lui Pallady au fost păstrate, cele ale lui Matisse s-au rătăcit şi au dispărut. Graţie schimburilor epistolare se manifestă o relaţie amicală animată de comentarii şi decepţii, din partea lui Pallady, mai ales cînd Matisse nu-i comentează operele prezentate, dar şi de momente senine petrecute împreună la Nisa sau de dialoguri estetice, pînă cînd Pallady părăseşte Franţa pentru a organiza retrospectiva de la Bucureşti şi nu mai poate reveni căci războiul se declarase şi viza îi e refuzată. El se refugiază într-un hotel – ciudată coincidență! – numit „Paris“, de unde îi trimite cărţi poştale prietenului şi îi solicită veşti „de là-bas“, de acolo, din Parisul inaccesibil pe care nu l numeşte. Pallady pare a fi prizonierul unei utopii retrospective asemeni surorilor lui Cehov care visează revenirea la Moscova. „Parisul“ e Moscova acestui exilat în propria ţară.

Graţie unei prietene devenită directoare a celebrului muzeu Orangerie, am luat drumul expoziţiilor, iar acolo, pentru prima oară, mi s-a revelat puterea unei mişcări celebre, dar ale cărei realizări au circulat puțin: Der Blaue Reiter (Călărețul albastru). Cei doi iniţiatori ai săi sînt August Macke şi Franz Marc. Tablourile te atrag prin energie, dar nu cea a pictorilor -„fauves“, sălbatici, ci aceea a unor animatori ai relaţiilor vitale, generoase cu lumea şi natura. Ei par să fi integrat gustul pentru libertate al impresioniștilor, dar refuzînd pasiunea lor pentru fugitiv şi efemer. Şi unul, şi celălalt își afirmă o încredere în real confirmată prin puternice tensiuni cromatice şi prin compoziţii vaste. Macke şi Marc, artişti ai luminii subiective care vor muri în plină tinereţe pe cîmpurile Europei năruite de conflictul Primului Război Mondial. Lor le va succeda acea expresie sfîşietoare a înfrîngerii şi a disperării germane care este expresionismul.

În această „lună la Paris“, teatrul – o agreabilă surpriză – şi-a depăşit indolenţa din ultimul timp. Şi-a reînviat puterile care îi confirmă seducţia şi ne invită la „iubire“, făcîndu-ne să abandonăm atît de frecventa „neiubire“. Ivo Van Hove adaptează un roman flamand de Louis Couperus, The Hidden Force, ce restituie destinele unor personaje de colonialişti din Java ai vechiului imperiu olandez. Intensitatea pasiunilor şi violenţa rupturilor se desfășoară într-un spaţiu vast, deschis, îmbibat de apa ce musteşte dedesubtul parchetului sau cade abundent sub formă de ploaie, într-o lume umedă. O lume însă ameninţată de indigenii din afară unde, brusc, geamurile sînt sparte, o oglindă explodează, dar – victorie a teatrului ce nu se limitează la cuvinte şi situaţii – intervine o soluţie metaforică memorabilă: eroina spectacolului face un duş al cărui jet puternic îi biciuieşte violent corpul gol pentru ca apoi apa să se preschimbe brutal în sînge. Revoluţia începuse… Atunci, din nou, am înţeles că teatrul dispune de resurse proprii, unice, care îl justifică pe deplin.

Krzysztof Warlikowski şi Malgorzata Szczesniak semnează o triumfală reprezentaţie cu Lady Macbeth din -Mzensk de Șostakovici. Aici, erotismul care duce la asasinat şi la ocnă atinge o intensitate extremă graţie corpurilor ce se înlănţuie sub ochii noştri, violului colectiv ce este săvîrșit într-un imens abator de către măcelari cu şorţuri însîngerate. Un moment din finalul primei părţi atinge o dimensiune mitică, unică: Katarina şi Serioja se dăruiesc unei relaţii sexuale în care fuzionează ca două animale, dar această dimensiune, fără nimic degradant, se obţine doar graţie plasării celor doi amanţi pe un sol metalic luminat de razele unui astru nocturn. Apoi ei se despart şi, separaţi unul de altul, sfîrşesc într-o însingurare absolută ce le anunţă destinul viitor. Această scenă primitivă părea a se fi petrecut la începutul lumii, actul sexual primordial.

Datorită unei vizite rapide la Bucureşti am putut vedea Richard al III-lea, spectacol de Andrei Şerban şi Dana Dima. Şi aici a intervenit o a treia pecete indelebilă depusă pe ochiul spectatorului ce sînt. După suita de aventuri a regelui „stalinist“, el eşuează într-o trapă care îl absoarbe şi de acolo, în pragul sfîrşitului, urlă: „Un regat pentru un cal“. Impactul celebrei replici atinge aici maxima putere explozivă: scrisă pentru teatru, teatrul o exaltă. Un apel înaintea sfîrşitului!

Această lună la Paris debuta cu o nouă vizită la expoziţia organizată de Mircea Cantor în cadrul sezonului Franţa-România, şi acolo el îmi explica sensul unei lucrări intitulate Zidul fără frontiere, zidul ridicat azi între ţări datorită fotografiilor şi amprentelor digitale înregistrate la ghişeele aeroporturilor. Un zid construit din propriul nostru corp. Şi apoi, în ultima zi, expoziţia dedicată Lunii la Grand Palais se deschidea cu o instalaţie tot a lui Mircea Cantor, unde revedeam amprenta piciorului primului astronaut care a călcat pe solul selenar. Şi atunci mi-am amintit noaptea de la Mamaia cînd, acum cincizeci de ani, am stat treaz pentru a asista la aselenizarea lui Armstrong, în timp ce prietena mea se culcase liniștită. Poate ea avea dreptate…

O lună la Paris. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.