Amintirea în două filme de la TIFF

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Amintirea în două filme de la TIFF jpeg

● Ray & Liz / Ray și Liz (Marea Britanie, 2018), de Richard Billingham. 

Plasat într-un cartier muncitoresc din Anglia anilor ’80, Ray & Liz documentează o rutină familială în care alcoolismul și circul domestic sînt preocupările principale ale unor timpuri ce stau parcă pe loc. Regizorul Richard Billingham era încă foarte tînăr la momentul lansării filmului Distant Voices, Still Lives (1988) al lui Terence Davies și, chiar dacă Ray & Liz nu posedă aceeași rigoare formală, influența celui dintîi e destul de clară: o structură cît se poate de laxă, alcătuită din flash-uri, fărîme de secvențe puse cap la cap. Arhitectura complexă a filmului – ca o alăturare de puncte fine, care de la distanță pare o linie continuă – e ceea ce îi asigură forța: mai toate întîmplările descrise în film, de la o plimbare în parc la o discuție în contradictoriu, sînt pur și simplu banale, chiar dacă unele au un farmec burlesc; cu toate astea, împreună capătă sens. Din cîteva gesturi, o epocă – cu toate frămîntările, texturile, adicțiile și eșecurile ei – prinde viață.

Dacă Ray & Liz ne izbește cu atîta forță, păstrîndu-și totuși delicatețea – printr-o lumină aurie a după-amiezii, prin modelul alambicat al unui covor, prin picăturile de ploaie prelinse pe fereastră –, e pentru că se sprijină pe munca anterioară de documentare a lui Billingham, fotograf care în 1996 își publica albumul cel mai cunoscut, Ray’s A Laugh, bazat pe propria copilărie într-o casă cu un tată alcoolic și o mamă excentrică. Secvențele numeroase, nu neapărat legate între ele, precum și trecerile neanunțate dinspre trecut către prezentul în care anii de exces stau înscriși pe trupuri, nu sînt, deci, o simplă flexare de mușchi – ci rezultatul unui îndelungat proces de maturare, de reveniri și ezitări cu privire la abordarea unui subiect intim. Cu alte cuvinte, Ray & Liz e un film atît de bun tocmai pentru că reușește să atingă – ca să preiau cuvintele lui Billingham – „adevărul amintirii“; iar montajul sacadat, care preia o bucată de amintire de ici, alta de colo, urmărește căile întortocheate ale memoriei.

Cu toate că se află la debut, mizanscena lui Billingham e spectaculoasă: planuri-detaliu ce izolează insistent artefactele amintirii și un format strîmt al imaginii care, între pereții unui apartament îmbîcsit, plin de fum de țigară, nu lasă spațiu de manevră. Prin inserții ce sublimează marasmul de zi cu zi (o insectă, cadre multiple cu lucirea arămie a berii etc.), Ray & Liz refuză partitura uzuală a mizerabilismului – dar, în același timp, evită și tentația escapistă a unui feel-good movie care să ne învețe cum și-cei-de-jos-pot-fi-fericiți. În schimb, Billingham se arată mult mai interesat de explorarea valențelor estetice ale traiului dus în nimicnicie – de poezia din orice trai mărunt, dacă vreți. Nici vorbă de poverty porn, totuși – ci doar de restituirea demnității care persistă, orice-ar fi, în om, fie el și un om măcinat de viciu. 

● Tarde para morir joven / Prea tîrziu ca să mori tînăr (Chile, 2018), de Dominga Sotomayor Castillo. 

Tarde para morir joven, Premiul de regie la Locarno anul trecut, e la rîndul său un film stilizat. Nu am văzut primele două lungmetraje ale regizoarei Dominga Sotomayor (sînt de negăsit), dar Tarde… e suficient pentru a o plasa printre cineaștii chilieni de vîrf ai momentului, alături de mai cunoscutul Pablo Larraín – și deasupra neinteresantului Sebastián Lelio. La fel ca majoritatea filmelor lui Larraín, Tarde… are de-a face cu trecutul chilian – dar, acolo unde cel dintîi zgîndărește provocator (Post Mortem) sau sondează în plină traumă (NO), Sotomayor propune un film post-evenimente, care ia recul față de tumultul politic în favoarea unei suite de cărți poștale intimiste.

Prefer această formulare, căci filmul e ghidat de o căutare stilistică – cadre statice și coregrafii grațioase, tihnite, care implică un număr mare de personaje și o apetență binevenită pentru estetizare. Nu știu cîte filme, în ziua de azi, mai au răbdarea să ne lase să privim un peisaj sau curajul să încetinească ritmul – și să le permită actorilor să ia distanță față de cameră pentru a se pierde pe undeva prin cadru. Sotomayor face așa ceva, și poate că unii vor strîmba din nas („imaginea fură ochii“), acuzînd-o de manierism, de formalism – cuvinte grele, ce mai. Să punem altfel problema, totuși: faptul că un film care vorbește, chiar și oblic, despre dictatură poate să propună, simultan, o chestionare formală merită înțeles ca un indiciu de revenire la normal, de fentare a așteptărilor unui public de festival european.

Pe de altă parte, ar fi păcat – dar s-a mai întîmplat – să vedem în acest film o evadare reacționară de pe terenul politicii. Aparent, povestea – dacă se poate numi așa – unui grup de oameni care se retrag la o casă situată pe o culme deasupra capitalei Santiago, pentru a petrece Anul Nou, poate induce în eroare. Dar Tarde… trebuie tratat ca o explorare minuțioasă a procesului de cicatrizare a rănilor istoriei: momente în care, după o perioadă neagră, oamenii pot să celebreze în voie – sau pot, de ce nu, să regrete, să se piardă într-o iubire sortită din start eșecului, ba chiar – în cazul unei mame – să uite de copil pentru a-și urmări o carieră de cîntăreață… Explorarea unor astfel de intimități regăsite face prețul acestui film. Talentul regizoarei e de netăgăduit: trebuie văzut felul în care transformă un incendiu de pădure într-o manifestare tăcută a metafizicului, sau clipa cînd întîrzie – fascinată, ai zice – pe chipul debutantului Demián Hernandez, distribuit în rolul unei tinere androgine cu misterul încă intact. 

Ray & Liz va fi proiectat la TIFF pe 6 iunie, iar Tarde para morir joven – pe 9 iunie.

Victor Morozov este critic de film.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.