⬆
La zi în cultură
Pagina 108
O coadă de motan nespălat
Dacă tot m-ai întrebat ce mai fac, află despre mine că sînt bine, sănătos, ceea ce îţi doresc şi ţie. Numai că de curînd m-a apucat din nou „artisticăreala anuală“. Îi zic aşa pentru că, de cînd am terminat facultatea, făcutul pe artistul a devenit mai mult un hobby.
Tricoul cu numărul 10
Am ajuns la Cluj, la TIFF, în 2003, la ediţia a doua. De atunci, în fiecare an l-am aşteptat cu nerăbdare. Festivalul cel mai important de film înseamnă nu doar sute de filme, ci şi oameni, evenimente, petreceri, un aer inconfundabil de vacanţă, un timp suspendat în care lucrurile se întîmplă după alte reguli decît cele de acasă.
Orwell, Observatorul Astronomic, Cheever și Naum
George Orwell, Jurnale. Tot ce-am citit mai straniu în domeniul memorialisticii: două jurnale – unul, strict domestic, de o minuţie gospodărească (ouă, păsări, legume, flori, meteo) înnebunitoare, alternînd cu un altul, politic, social, al evenimentelor care au dus la război, din timpul războiului şi după, inclusiv boala şi spitalul, de o precizie la fel de uimitoare.
Bookfest
A fost sau n-a fost afectată piaţa de carte de criza economică mondială? Datele sînt paradoxale şi confuze. Pe de o parte, în Europa se tipăreşte mai mult ca oricînd. Pe de altă parte, bugetele familiale s-au diminuat considerabil. Puterea de a cumpăra cărţi a scăzut şi ea. Însă în Franţa şi în Germania, cel puţin, editurile o duc bine.
Armonia perfectă între masculin și feminin
"Cînd spunem „tango“, imaginile care ni se perindă în faţa ochilor sînt asociate în general cu ceva magic sau mistic şi în acelaşi timp ne gîndim la ceva sofisticat şi fin, cu ceva întunecat probabil, sau intrigant. Pentru că, să nu uităm, sufletul tangoului este noaptea, momentul în care timpul pare că se desface şi totul devine posibil."
Vizita la muzeu
De parcă ar trebui neapărat să obţină profit, National Gallery caută soluţii ca să-şi optimizeze fluxul de vizitatori. Ultima invenţie e parcursul expoziţional în regim de blockbuster. Obiectivul: reducerea timpului de vizitare. Julia Voss explică într-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung cum ni s-au schimbat obiceiurile legate de vizita la muzeu.
Cu tandrețe
Splendidul documentar Metrobranding investighează „viaţa de apoi“ a şase mărci româneşti extrem de proeminente în peisajul nostru cotidian de dinainte de căderea comunismului: maşina de cusut Ileana, tenişii de Drăgăşani, bicicleta Pegas, motocicleta Mobra, salteaua Relaxa şi becul de Fieni.
Cultube
Pe site-ul adevarul.ro puteţi urmări emisiunea Cultube, realizată de Cezar Paul-Bădescu. În ediţia de săptămîna asta: Reese Witherspoon, Pascal Bruckner şi Frida Kahlo.
Poveştile fotografului
„Dacă am luptat pentru ceva, este ca scriitorul să nu arate hidos, să n-arate strîmb, să nu te respingă fotografia lui. Asta a fost marea mea bătălie. Niciodată nu i-am cerut unui scriitor să-mi pozeze, să stea într-o parte sau alta, cu mîna în aer sau să privească fără ochelari. Şi asta se solda cu un uriaş efort de a-l suprinde într-o imagine favorabilă lui. Niciodată n-am regizat nici o fotografie."
Minciuni de vară
Fanii Cititorului lui Schlink vor găsi cu ce să se răsfeţe şi în aceste Minciuni de vară. Sînt şapte povestiri cu delicateţi melancolice de acuarelă, unde e vorba de minciunile strecurate în istoria unor relaţii şi de suflete în care numai vară nu e, ci curat extrasezon, cu tot ce înseamnă el ca solitudine, oboseală, senzaţie de „prea tîrziu“ sau de „anapoda“.
Muncit de draci, lucrat de îngeri
Ne-am început drumul către Aghion Oros (adică Sfîntul Munte: nimeni nu-i zice Athos!) vineri 29 aprilie, orele 19, şi am revenit în Bucureşti miercuri 11 mai, la 6 dimineaţa. Traseul: Ouranopolis-Daphni cu vaporul „Aghios Panteleimon“, Kaires (Careia) şi o noapte la mînăstirea Sf. Andrei, apoi vizite la Cutlumuş şi Kapsala (...).
Amintiţi-vă de Sábato la ora 6
Sábato n-a trădat (în cei 100 de ani pe care i-ar fi împlinit pe 24 iunie) „valorile nobile“ – iată un motiv, alături de cărţile sale unice, să ne amintim de el, măcar o vreme, dimineaţa, la ora 6. Sau la 9.
De joacă
În fond, acesta trebuie să fie secretul colectivului de muzicieni numit Battles: deşi vrăjită de paradigma loopistă a muzicii – Terry Riley e o referinţă comună în interviurile acordate de membrii trupei –, muzica creată, produsă şi performată de americani nu duce la saţietate. Repetiţia există, dar nu te trimite în pragul unei crize de nervi. Construcţiile sînt dense, dar nu te sufocă
Îmi răcoresc buzele arse acolo unde...
"Radu e prietenul meu, singurul, am făcut mii de revoluţii împreună, ne-am îmbătat, am urlat, am spus atîtea lucruri, ceva trebuie să fi rămas. Dar nu-mi vine nimic şi nu ştiu ce caut aici la 3 noaptea. Mi se face ruşine, sînt pe punctul să cedez nervos, e normal, o reacţie fizică de la foame, trag o gură de ketchup, e iute ca naiba, îmi arde stomacul."
Majoratul unui festival major
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), cel căruia oraşul gazdă îi datorează atît de mult din ceea ce a devenit, ajunge în acest an la ediţia a XVIII-a. Între 27 mai şi 5 iunie, adică în zece zile, în Sibiu vor avea loc cam atîtea evenimente cîte zile are un an. Cele peste trei sute cincizeci de spectacole, desfăşurate în săli sau în aer liber, reunesc participanţi din şaptezeci de ţări.
Liga Campionilor, Gary Cooper, Conferinţele Ateneului
Sîmbătă, 28 mai, pe TVR 1, finala Ligii Campionilor Europeni: Manchester United – Barcelona, pe Wembley, la Londra. Atît. Nici un cuvînt în plus – orice comentariu ar fi un amestec în afacerile interne ale vecinului. (Radu Cosaşu)
Persona non grata
Să spui că „îl înţelegi pe Hitler“, să admiţi că eşti nazist de pe scena mondială care e Festivalul de la Cannes e ca şi cum, exilat într-o mică Elveţie care respectă deopotrivă corectitudinea politică şi libertatea de exprimare, ai arunca cu sticle incendiare în opinia publică. Am auzit comentarii de tot felul, printre care şi o pledoarie în care artistul e scuzat...
ABC pentru Europa de mîine
Ashton, Balcani, Cetăţeni, Declin, Euro, Federalism, Geopolitică, Integrare, Rromi, Schengen, Turcia, Universităţi. Despre starea curentă a Europei şi capacitatea acesteia de a (mai) articula ceea ce Habermas numeşte „o soartă europeană comună“, în ABC pentru Europa de mîine.
Obiecte misterioase
Boonmee conţine actori îmbrăcaţi în costume de Chewbacca, Tropical Malady conţine babuini subtitraţi (în traducere, ţipetele lor devin mesaje sibilinice) şi chiar o aluzie la un unchi căruia nu i se spune pe nume, dar care, aidoma unchiului Boonmee, „poate să-şi amintească vieţile lui trecute“ (această frază dă de altfel şi titlul noului film, în original).
Ca şi cum două fotografii ar vorbi între ele - interviu cu regizorul Jiři MENZEL
"Am o slăbiciune pentru filmele mute şi am vrut ca spectatorul să simtă că-l trimit la ele. Eu susţin că secolul al XX-lea a adus în istorie două nenorociri: bomba atomică şi filmul sonor. Filmul e o povestire în imagini. Trebuie să fie ca şi cum două fotografii ar vorbi între ele."
Ruşine sau mîndrie
Preşedintele Franţei susţine că l-ar fi avertizat pe Dominique Strauss-Kahn, cînd acesta urma să-şi ia în primire postul de la FMI, că în America trebuie să-şi controleze „pasiunile”.
Cioran - şocant şi enigmatic
"Cred că Cioran aparţine altor planuri, mai degrabă arhaice şi universale, decît atribuibile sau tributare unei anumite naţiuni. Dar ar fi încă multe de explorat, de evaluat… De aceea spuneam că n-ar trebui să ne grăbim să vorbim despre un „model“, căci ce ar implica el, în ce coordonate ar putea fi prins…"
Un maghiar la Gherla
Unul dintre cele mai bune lucruri întîmplate literaturii noastre în ultimul deceniu este faptul că i-a „recuperat“, cît de cît, pe scriitorii români bilingvi, dar, mai ales, pe scriitorii străini de origine română sau doar născuţi aici. Şi nu mă refer, acum, la generaţia „clasicilor“ Cioran – Eliade – Ionesco sau la Paul Celan, ci la cei (mai) tineri.
Harta timpului
Şireată proză scrie acest spaniol! Povestea din Harta timpului extrage senzaţionalul din toate filoanele literare posibile (romanţă, policier, SF, ficţiune istorică), aplică apoi o scurtă cură de dezvrăjiri realiste, după care, potrivit efectului yo-yo, lasă fantezia să ia şi mai mult în greutate, în volum, în consistenţă etc.
La Mama: urmaşii lui Andrei Şerban
Cînd Andrei Şerban părăsea România, la începutul anilor ’70, ca să meargă la New York şi să lucreze la La MaMa, după ce fusese „descoperit“ de Ellen Stewart, micul teatru de pe Strada 4 se afla deja în atenţia generală, dar marile sale reuşite nu veniseră încă. Şerban însuşi avea să devină o parte importantă din istoria acestui loc, reper al teatrului inovator.
Hans Fallada redescoperit
Fiecare moare singur este o povestire scrisă „la cald“ pe o temă care nu şi-a pierdut nici pînă azi interesul, şi nu s-a contaminat în nici un fel de discursurile ulterioare despre dictatura nazistă şi societatea care a făcut-o posibilă. Fallada nu-şi pune întrebarea cum a fost posibil Auschwitz-ul; în loc de asta, figurile lui sînt oameni obişnuiţi descrişi în comportamentul lor cotidian.
Zagajewski, GreenJazzFest, Vlad Odobescu, Wenders
Despre destinul poeţilor oficiali, pe linie, în comunism, nu am mai citit – de la Kundera cu a sa Viaţă în altă parte – o nuvelă de vigoarea acestei Trădări a polonezului Adam Zagajewski (Lettre Internationale, ediţia de primăvară 2011, în traducerea Sabrei Daici). Lucrînd pervers, cu o inteligenţă energică, pe toate registrele lirismului şi sarcasmului, cu o „cădere finală“ magistrală – îndrăznesc, după lectură, să emit un urlet de entuziasm: urgenţă! (Radu Cosaşu)
Eleva Dora dintr-a VII-a
Dar ce ar trebui să citească, în cea de-a treia copilărie, adolescenţii intransigenţi care fac corp comun împotriva lucrurilor obligatorii? Dacă m-aţi întreba pe mine (fiică-mea tot n-o face...), Adolescentul de Dostoievski ar fi prima carte pe listă. Apoi Prăbuşirea casei Usher şi Annabel Lee de Poe, Doamna Bovary de Flaubert, Maitreyi şi Domnişoara Christina de Eliade (...).
O jucărie toxică: "iepoca de aur"
Dilemă: cum să extirpi, astăzi, nostalgia celor care, în plin marasm profesional şi coşmar ideologic, i-au văzut la Bucureşti în 1965 pe Louis Armstrong, Duke Ellington, Josephine Becker, apoi pe Bécaud, Yves Montand, Juliette Gréco, Jacques Hustin, Hugues Aufray şi toată stelimea de la „Cerbul de aur“?
Realităţi de palmares
Prezentat, „în vedetă“, la finalul săptămînii teatrale petersburgheze, Ulciorul sfărîmat de Heinrich von Kleist, spectacolul laureatului 2011 al Premiului Europa pentru Teatru – germanul Peter Stein –, a adus, în fruntea unui teatru legendar, un actor legendar: Klaus-Maria Brandauer, primit cu o furtună de aplauze la prima sa intrare în scenă din această montare picturală.
Chimie organică dark
Undeva bine ascuns în întunecimile underground-ului, e un întreg curent de muzică din asta suicidală – atît la figurat, prin temele propuse şi emoţiile stîrnite, cît şi la propriu, în sensul că n-ai cum să te aştepţi să faci bani ca muzician din aşa ceva, trebuie să fii pregătit să dai totul şi să nu te alegi cu nimic, nici măcar cu o recenzie.
Cîteva zile am stat cu nasul în cărţi
Anul acesta vom avea standuri cu volume de poezie de la 18 edituri, iar publicului îi propunem patru spectacole de poezie (cu actori, muzicieni şi poeţi de marcă), 11 lecturi publice cu 36 de poeţi de primă mînă, un cenaclu, un colocviu şi o dezbatere, toate pe teme actuale ale poeziei şi toate concentrate în cele patru zile ale tîrgului.
Un impresar
Talentele demonstrate aici de Chişu sînt doar talentele unui impresar, nu şi talentele unui om de cinema: e un film în care contează doar anecdota, nu şi tehnica spunerii ei (aceasta e neglijabilă), după cum contează doar menajeria care umple ecranul, nu şi meşteşugul regizoral (numit şi stil) al umplerii lui.
Insomnia
Anul acesta, la Noaptea Europeană a Muzeelor (14 mai) au participat cîteva mii de instituţii, 54 de ţări, iar evenimentul a antrenat, global, cîteva milioane de vizitatori. Şi muzeele din România s-au aliat la acest maraton, propunînd programe speciale şi aşteptîndu-şi vizitatorii pînă tîrziu în noapte. Judecînd după cifrele furnizate chiar de organizatori, Noaptea Muzeelor a fost un succes.
Cultube
Pe site-ul adevarul.ro puteţi urmări emisiunea Cultube, realizată de Cezar Paul-Bădescu. În ediţia de săptămîna asta: „Unchiul Boonmee”, „Plugarul şi Moartea” şi „Despre Elena în general”.
Cioran - șocant și enigmatic
În 1933, aflat în Germania la studii, într-o scrisoare expediată şi publicată în ţară, tînărul bursier român credea că pentru a înţelege Germania acelor zile trebuia să îndrăgeşti tot ce este exagerat. Este una dintre cele mai puţin ofensive reflecţii făcute de Cioran în cuprinsul a 25 de articole apărute la editura Suhrkamp sub titlul Über Deutschland („Despre Germania“).
250: Odiseea Țiganiadei
Anul trecut s-au împlinit 250 de ani de la naşterea lui Ion Budai-Deleanu, iar filiala Cluj a USR a organizat un simpozion naţional în urma căruia au rezultat aceste caiete cu intervenţiile participanţilor, dar care reproduce, integral sau fragmentar, şi cîteva studii clasice cunoscute.
Țipătul leneșului
Leneşul din titlu nu este cel proverbial, care mai mult aleargă, ci acea bizarerie zoologică blănoasă şi tînguioasă care-şi face veacul prin copaci, îndeletnicindu-se cu singurătatea şi cu mişcări înnebunitor de lente. Cam aşa va fi şi protagonistul acestui roman – cam în pom, adică.
Dacă e mai, e jazz
Unul dintre cele mai clare semne de împrimăvărare este, de ani buni, aerul îmbibat de jazz bun care bate dinspre Sibiu. Poveştile muzicale din triunghiul desenat între Teatrul Gong, scena din Piaţa Mică şi Sala Thalia se încăpăţînează să se deruleze de pe un mosor plin de sevă şi de aer curat.
O bucurie de festival (de jazz)
Între 19 şi 22 mai, în Grădina Green Hours din Calea Victoriei 120, va avea loc cea de-a treia ediţie a Green Hours International Jazz Fest (alintat „GHIJFest“), primul festival internaţional al unui club din România. Cuvîntul-cheie în fraza de mai sus e „grădină“.
Poemul invectivă, Richard Branson, Aparatul de fotografiat
Geo Bogza, Poemul invectivă şi alte poeme. Am auzit că s-ar fi epuizat. Au alergat probabil, auzind că e cu mult sex şi înjurături, şi au dat peste „fecioară galbenă cu pulpe de nostalgie“ din „Cîntecul de revoltă, de dragoste şi moarte“ din urmă cu peste 70 de ani. După ce a fost înmormîntat, prin ’90, pentru nişte „meridiane sovietice“, ce revanşă, ce reînviere! (Radu Cosaşu)
Adevărul adevărat
Nici nu se putea o mai bună introducere în opera Gertrudei Stein ca această jucată, ironică, neconvenţională şi complet neaşteptată Autobiografie (a) lui Alice B. Toklas. Ea e, aşa-zicînd, cea mai bună ilustrare a ideii (pe care Gertrude Stein a susţinut-o) că, în literatură, esenţială este relaţia între perspectiva aleasă de autor şi felul în care aceasta este „aplicată“ în carte.
Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă)
În timp ce ei, amuzaţi, trufaşi, miştocari, cabulipseau să-şi pregătească foile şi pixul, eu le „băgam bla-bla-ul“ (cum ar zice ei), făcîndu-mi, anesteziant, numărul paseist. Ce era caligrafia altădată, chiar şi pentru noi, cei ajunşi la şcoală în dejism, căutătorii de peniţe Redis: armonie a simţirii, eleganţă, rafinament, disciplină, respect faţă de ierarhie, cultul frumuseţii, rotunjime, echilibru.
A fost un exercițiu dur de testare a limitelor - interviu cu Jerzy Skolimowski
Festivalul Filmului European organizat de Institutul Cultural Român a început pe 5 mai cu filmul polonez Essential Killing, în regia lui Jerzy Skolimowski. Filmul a fost distins cu Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Veneţia din 2010 şi cu alte numeroase distincţii internaţionale.
Frivol
Dacă Minus aducea, cu EP-ul 95, în noua muzică fabricată în România ţipetele pescăruşilor unor ilustrate de pe Litoral, Mes Quins ne accesează şi gratulează nostalgia cu sunetele mării şi ale glasurilor de copii din fosta Tabără Internaţională de la Năvodari. Nostalgic e şi interesul trupei din Bucureşti pentru muzică.
„Mi-e frică“
Pe tot parcursul copilăriei mele am trăit o stare de frică uniformă şi continuă. Îmi era frică să nu se întrerupă curentul în timpul emisiunii Lumea desenului animat, îmi era frică să nu se ia apa caldă în timp ce făceam baie şi aveam şampon pe cap (...)
Între două rele
Naşa e ceva mai puţin inept decît alte comedii produse de MediaPro. Şi e cu siguranţă mai puţin înapoiat în reprezentarea femeilor şi a altor etnii/rase (deşi cea mai potrivită îndeletnicire pentru un arab se dovedeşte a fi tot aceea de traficant de arme).
Trăiască pîra!
Trăiască pîra, delaţiunea, turnătoria! Trăiască informaţia senzaţională! În criză de subiecte – de fapt, de imaginaţie şi de reporteri autentici –, ziarele nu mai ştiu cum să stoarcă ştiri „tari“. Pînă şi ziarele considerate serioase par să fie în criză de jurnalişti de investigaţie.
Un funambul pe muchie de cuţit
Paolo Rumiz traversează, de zece ani, Europa. Scriitor şi jurnalist, realizează anual cîte o călătorie de cîteva săptămîni în Europa necunoscută occidentalilor, traversînd graniţele pentru a distruge clişeele. Pleacă fără bagaj şi călătoreşte cu ce apucă, preferă întîlnirile spontane cu oameni „adevăraţi“ reuniunilor cu personalităţi.
De ce avem nevoie de film documentar românesc?
Este al doilea an consecutiv în care Fundaţia Soros România va sprijini financiar realizarea unor filme documentare româneşti prin intermediul unui concurs de proiecte adresat profesioniştilor din domeniu. Programul se numeşte Open Society Documentaries. Ce reprezintă, de fapt, acest program?