Cristina MODREANU

Cel puțin în teatru, independenții nu au parte nici de recunoaștere profesională, în interiorul breslei.

Discursul despre „abordarea antreprenorială“ în cultură e tot mai prezent la noi în ultima vreme şi pare să aducă un pic de oxigen într-o zonă – cea a administrării şi funcţionării culturii – unde nu s-au mai deschis de mult ferestrele.

În condiţii economice total diferite, ceea ce tindem să imităm, în mod superficial, este aparenţa de „mall cultural“ a unora dintre teatrele britanice sau americane.

Un grup de 18 tineri artişti care au participat la programul 9G la TNB dedicat în intenţie tinerei generaţii de creatori din teatru au trimis recent o scrisoare deschisă în care detaliază cum a avut loc acest proiect, primul de acest gen organizat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Scrisoarea arată că programul, creat pentru a încuraja noua generaţie, a sfîrşit prin a produce exact efectul contrar: respectiv descurajarea participanţilor.

La New York, oraşul în care mai mult de jumătate din populaţie activează sau aspiră să activeze în lumea spectacolului, luna ianuarie devine un uriaş showcase artistic care scoate la iveală tot ce e mai bun în materie de talent şi creativitate.

Am primit invitaţia de a scrie un articol pentru acest Dosar chiar în seara în care se rupea alianţa USL, eveniment ce a avut drept consecinţă demisia, în chiar ziua următoare, a tuturor miniştrilor PNL. Cînd m-am apucat să scriu articolul, nu aveam încă un ministru al Culturii.

În timp ce protestele din Zuccotti Park erau în plină desfăşurare, încurajate de susţinerea declarată a sindicatelor, la Universitatea din New York a fost organizată o conferinţă susţinută de profesorul Arjun Appadurai, a cărui specializare ca antropolog în domeniul sociocultural l-a plasat la vîrful ierarhiei academice şi i-a asigurat o carieră strălucitoare de autor.

Cînd scriu aceste rînduri, mișcarea Occupy Wall Street a intrat în cea de a treia săptămînă a ei, iar sîmbătă, 1 octombrie, au fost arestați mai mult de 700 de participanți aflați în marș pe Brooklyn Bridge (sursa informației - New Yok Times). Totuși, demonstranții se organizează din ce în ce mai bine.

Cînd Andrei Şerban părăsea România, la începutul anilor ’70, ca să meargă la New York şi să lucreze la La MaMa, după ce fusese „descoperit“ de Ellen Stewart, micul teatru de pe Strada 4 se afla deja în atenţia generală, dar marile sale reuşite nu veniseră încă. Şerban însuşi avea să devină o parte importantă din istoria acestui loc, reper al teatrului inovator.

Pe 10 septembrie, scriitorul Jon Fosse a primit la Oslo, în cadrul unei ceremonii, Premiul Ibsen, în valoare de 2,5 milioane de coroane norvegiene. Premiul, oferit de guvernul norvegian, a mai fost acordat pînă acum regizorilor Robert Wilson şi Ariane Mnouchkine. Fosse, care a început prin a scrie poezie, proză, cărţi pentru copii, este în acest moment cel mai cunoscut dramaturg nordic, piesele lui fiind jucate peste tot în lume şi traduse în peste 40 de limbi.

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că homosexualii se simt la ei acasă pe străzile din New York, dar acest adevăr e pus cel mai bine în cuvinte de Bette Bourne, protagonistul celui mai emoţionant show pe care l-am văzut în această primăvară – A life in three acts (O viaţă în trei acte) la St. Anne’s Warehouse în Brooklyn.

Jurnalismul, aşa cum îl ştim, trage să moară. Dar afirmaţia n-ar trebui să întristeze, ci să stîrnească o vie curiozitate: ce urmează după?...

A intrat în aplauzele sălii, însă imediat după ce a fost pe scurt prezentat a luat fiecare suflare de acolo în stăpînire printr-o tăcere care îi purta adînc amprenta....

Anul trecut aproape că m-am mutat la Sibiu....

O casă de păpuşi - totul redus la dimensiuni copilăreşti, cu mobile micuţe, pereţi scunzi şi obiecte subdimensionate....

A fost nevoie să ajung la Festivalul de la Edinburgh ca să aflu că o trupă de teatru a fost arestată în Belarus, cu tot cu spectatori, în mijlocul unui spectacol....

Unii sînt de părere că este imposibil să scrii amuzant şi profund, în acelaşi timp, despre un fenomen cultural....

Printr-un răspuns la întrebarea simplă "care sînt vocile critice pe care le apreciaţi?", cunoscutul regizor Alexandru Tocilescu mi-a dat, recent, cheia problemei pe care nu întîmplător o ridică astăzi...