M-aş muta la Sibiu

Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Anul trecut aproape că m-am mutat la Sibiu. Exagerez puţin, dar nu foarte mult: am învăţat drumul pe dinafară, cu părţile lui plicticoase, de la început: adică autostrada, Piteştiul (din fericire, i-au făcut şosea de centură şi scapi mai repede de aglomeraţie) şi cu părţile lui frumoase - mai ales Valea Oltului, pe care am văzut-o în toate anotimpurile şi la toate orele din zi şi din noapte (cel mai mult mi-a plăcut într-o după-amiază de toamnă, cînd lumina soarelui cădea într-un fel de nedescris în cuvinte, dar foarte greu de uitat). E foarte greu să ajungi la Sibiu, mi-am dat eu seama pe parcursul acestor 12 luni, deşi mergeam acolo şi înainte, la Festivalul Internaţional de Teatru. Cu trenul durează o mie de ani, iar cînd ajungi, păşeşti gata deprimat în oraş, din cauza renovării care nu se mai termină, cu maşina trebuie să ai noroc să ajungi la o oră potrivită, ca să nu stai o oră în aglomeraţia din zona comercială de la intrare, iar cu avionul nu se poate (cel mai mult mi-a plăcut cum a pus problema asta Lev Dodin, care a declarat la întîlnirea lui cu presa că mai repede a ajuns în Australia decît la Sibiu). Dar după ce intri, lucrurile stau destul de bine. Oraşul e o frumuseţe acum, seamănă cel mai bine din toată ţara cu un oraş european - chiar dacă mai sînt destule de aranjat prin colţurile care se văd mai puţin - aşa încît nu mă miră că a crescut numărul de turişti. Chiar ţi se pare că mergi "în străinătate" cînd te plimbi pe străduţe şi prin pieţele complet refăcute sau cînd te opreşti într-o cafenea de pe promenada oraşului. Partea cu adevărat bună este că impresia asta durează şi cînd e vorba despre evenimentele culturale - ceea ce justifică în mare măsură titlul pe care l-a purtat Sibiul în 2007, "capitală culturală europeană". Acolo am văzut unul dintre cele mai bune spectacole produse în România anul trecut, Viaţa cu un idiot, în regia lui Andry Zholdak - figură a regiei europene cultivate vreme îndelungată de Naţionalul sibian. Tot acolo am trăit cu plăcere bucuriile teatrului de stradă, de care noi, românii, n-am prea avut parte pînă acum, deşi obiceiul de a asista la demonstraţii vizuale ce decurg după scenarii de o teatralitate impresionantă este unul deja înrădăcinat în multe oraşe europene, sporindu-le gradul de atractivitate turistică. Acolo l-am reîntîlnit în 2007 pe Lev Dodin, una dintre cele mai importante figuri regizorale ale lumii de azi, omul care a marcat teatrul contemporan prin spectacolele sale grandioase în profunzimea lor, portdrapelul "teatrului de artă" în cea mai complexă formă a sa. Legendă vie a teatrului, Dodin e o adevărată enciclopedie, un om de o vitalitate molipsitoare, cu un temperament cuceritor, un bon-viveur inteligent şi puternic care a cucerit toate continentele cu spectacolele sale, dînd drumul în lume unei noi generaţii de creatori avînd în bagaje mai mult decît un baston de mareşal: şcoala Dodin. La Sibiu, Malîi Teatr din Sankt-Petersburg a prezentat Unchiul Vanea - spectacol-şcoală ce spune ceva despre esenţa teatrului rus cu tot ce are mai solid şi mai patetic în ea. Dar nu numai teatru am văzut eu anul trecut la Sibiu, ci şi expoziţia de la Muzeul Brukenthal, admirabil completată cu tablourile "sechestrate" ani de zile la Bucureşti. Locul lor era aici, unde se potrivesc perfect, în decorul baroc al Palatului Bruckenthal, unul dintre locurile cele mai vizitate anul trecut de turişti. Am fost şi la Gala UNITER organizată în uriaşul cort din centrul oraşului şi cred că evenimentului i-a prins bine să respire ceva aer proaspăt, de munte. În acelaşi cort, s-a dansat, s-au făcut muzică şi teatru, aşa încît cred că el o să lipsească oraşului dacă va fi mutat altundeva. Sper, totuşi, să nu lipsească nici cortul şi nici evenimentele culturale din oraşul Sibiu, chiar dacă anul capitalei culturale europene s-a încheiat pentru el. Dacă lucrurile continuă aşa, ţinînd cont cîte motive am avut în 2007 să merg la Sibiu, în 2008 m-aş muta cu totul acolo!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.