Teatrele naţionale: mall-uri culturale sau centre de stimulare a imaginaţiei civice

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Teatrele naţionale: mall uri culturale sau centre de stimulare a imaginaţiei civice jpeg

Teatrele naţionale au fost inventate de către intelectualii noilor naţiuni aflate în formare în secolele XIX şi XX pentru instrumentarea unor idealuri care aveau nevoie de susţinerea maselor. Noile instituţii au avut de la bun început misiuni clare, obiective specifice – ca să folosim termeni fixaţi azi de ştiinţa managementului, dar pe care intuiţia şi inteligenţa acestor ctitori de naţiune le-au detectat corect fără să le fi studiat –, iar în fruntea lor au fost numiţi oameni care să poată transforma ideile în realităţi.

Parcursul acestor instituţii a fost deturnat apoi, în timpul comunismului, în scopuri propagandistice, aşa cum ştim deja. Dar intenţia mea e să fac un salt direct în 2016, un moment-cheie în care misiunea şi rolul teatrelor naţionale – complet confuze în perioada de după 1990, pe fondul unei întregi societăţi afectate de tranziţie – ar avea o şansă de reinventare. Impactul pe care l-ar avea nişte teatre naţionale reimaginate pentru secolul XXI asupra configurării viitoare a întregii culturi româneşti ar putea fi uriaş, de aceea ar fi important ca un Minister al Culturii temporar să se lupte pentru o asemenea idee.

În această primăvară ajung la final de mandat mai mulţi directori de teatre naţionale (de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara), în vreme ce în cazul altora interimatele sînt perpetuate ani de zile cu acordul tacit al Ministerului Culturii, în dispreţul legii care prevede un maximum de 120 de zile (Iaşi, Craiova). Urmează o serie de concursuri şi evaluări de final de mandat. Iar Ministerul Culturii are ocazia, fără a schimba în vreun fel legile existente, să construiască caiete de sarcini noi, prin care să refacă profilul instituţional şi impactul cultural al teatrelor naţionale.

Există mai multe modele de succes, dar cel britanic și cel american a devenit un reper invocat de directorii de teatre naţionale de la noi. Adesea vorbim fără a avea suportul cifrelor. Aşa că n-ar strica o mică trecere în revistă: National Theater Londra acoperă 68% din veniturile sale din încasări de bilete, drepturi pentru spectacole vîndute sau turnee, restul venind de la donatori şi, în proporţie de numai 15%, de la Arts Council (echivalentul mai avansat al AFCN-ului nostru). Lincoln Center din New York se bazează aproape integral pe încasări, închirieri de spaţii, donaţii (inclusiv corporate) şi numai punctual pe fonduri publice, în special pentru programele educaţionale. Prin comparaţie, TNB – care se autodeclară, şi probabil că şi este, cel mai vizitat teatru din ţară – trăieşte din subvenţie în proporţie de 78% şi acoperă 22% din încasări proprii (conform raportului pe 2014).

În condiţii economice total diferite, ceea ce tindem să imităm, în mod superficial, este aparenţa de „mall cultural“ a unora dintre teatrele britanice sau americane. Sub presiunea mediului înconjurător capitalist, aceste centre performative au avut grijă să devină o alternativă pentru consumatori, „magazine culturale“ complexe care vin în întîmpinarea cumpărătorului de cultură, încercînd cu mijloace inteligente să-l „fure“ de la ceilalţi comercianţi. Ca să facă asta, gestionează spaţii prietenoase, primitoare, comunică excelent cu potenţialii beneficiari, implementează metode mai simple de cumpărare a biletelor – platforme online care cresc preţul, dar îi fac pe cumpărători să se simtă răsplătiţi pentru investiţia lor în cultură. Dacă iniţial preţul acestui model a fost impunerea unei selecţii pe bază de cuantum de venituri, în prezent lucrurile au evoluat foarte mult conform devizei comune formulate cu mici diferenţe Great Art for All (Lincoln Center), Great Art and Culture for Everyone (Arts Council, UK) după care au ajuns să se conducă în secolul XXI aceste instituţii. Aceasta a determinat aplicarea unor măsuri menite să asigure accesul larg la programele acestor centre, atenţie pentru educaţie şi pentru egalitatea de şanse, o responsabilizare constantă, în acord cu grija întregii societăţi pentru includerea celor marginalizaţi, indiferent din ce motiv.

Prin comparaţie, în „mall-ul cultural“ românesc singura grijă este creşterea încasărilor şi a numărului de spectatori pe orice cale – deviză demnă de faza primitivă a capitalismului, definită şi ea ca „acumulare de capital pe orice căi“. Preţul acestui model este excluderea de facto a celor cu venituri mici, întocmai ca la oricare alt mall. Să calculăm împreună: cîţi oameni îşi pot permite să plătească 100 de lei pentru un bilet la TNB, cînd venitul minim pe economie este de 1050 de lei? A nu se înţelege că fac pledoarii de stînga aici. Sînt de părere că mall-ul cultural creat din bani privaţi poate fi o admirabilă idee. Dar teatrele naţionale sînt finanţate din bani publici, prin urmare şi din contribuţia celor care au salariu minim pe economie, iar toţi cei care sînt la zi cu taxele plătite către statul român ar trebui să aibă asigurat accesul la cultură (drept ce figurează în Constituţia României, art. 33).

Influenţa neoliberală creşte la noi fiindcă oferă modelul cel mai apropiat de cele occidentale, dîndu-ne senzaţia că „sîntem în rîndul lumii“, şi nu rătăciţi în naţionalisme penibile propagate de partide care flutură steagul idealurilor sociale în acelaşi timp în care îşi bat joc de ele. Această influenţă, exercitată cu măsură şi cu bun-simţ, poate face să progreseze economia, ceea ce în principiu e bine pentru noi toţi.

Dar cultura publică ar trebui să aibă cu totul alte modele, nu transformarea în „mall-uri culturale“ a teatrelor naţionale. Am putea, în schimb, să facem un exerciţiu de imaginaţie, ca să încercăm să vedem ce model ar funcţiona în societatea românească, în faza de dezvoltare în care se află, în loc să folosim metoda copy & paste. Firesc ar fi să existe o serie de dezbateri publice pe această temă, întotdeauna un brainstorming lărgit are capacitatea de a scoate la suprafaţă idei mai bune decît ar putea avea un singur om, oricît de vizionar ar fi el.

Pînă atunci însă, îmi permit să menţio­nez un model poate utopic, dar extrem de incitant. Într-un curs de management cultural online organizat de Goethe Institut, Chris Dercon, fost director al Tate Modern, le propunea cursanţilor (printre care m-am aflat şi eu) să-şi imagineze un alt fel de viitor: „Va veni un timp cînd vom putea considera instituţiile artistice drept noile mass-media, şi încă avem de scris regulile şi legile pentru funcţionarea acestor noi mass-media. (…) Consider că managerul instituţiei artistice de azi trebuie privit ca redactorul-şef al unei mari organizaţii mass-media“.

Între timp, Dercon a părăsit Tate Modern pentru a deveni, din aprilie 2015, noul director al Volksbühne din Berlin. Descinderea lui Dercon la Volksbühne nu a fost primită bine de către marii artişti germani, tributari unor modele revolute, în frunte cu fostul director al Volksbühne, Frank Castorf, regizor şi figură emblematică pentru teatrul german. Experienţa îndelungată e bună, dar în timp ea devine şi o frînă uriaşă, care face imposibilă imaginarea unui model complet diferit. Muşchiul imaginaţiei se lasă în timp, e periculos să laşi rutina să-l anchilozeze, ajungi să crezi că eşti singurul care ştie cum se fac lucrurile bine şi să nu mai primeşti nici o idee din afară.

Spre deosebire de Castorf, managerii artistici din Berlin mai conectaţi cu lumea contemporană, ca Thomas Ostermeier (Schaubühne) sau Anemie Vanackere (Hebbel am Ufer), au primit pozitiv vestea schimbării de la Volksbühne. Vanackere a declarat pentru The Guardian anul trecut: „Văd în fiecare zi că există un public tînăr, internaţional, în Berlin, care îşi doreşte noi feluri de a i se spune poveşti, fie că e vorba de performance, dans, teatru sau opere interdisciplinare care nu sînt favorizate de teatrul clasic. Chris Dercon are fler şi o reţea internaţio­nală impresionantă – el poate reuşi“.

Dercon, care aduce cu el o echipă de top, alcătuită din tineri curatori din diferite domenii, propune modelul unei scene interdisciplinare unde arta dramatică întîlneşte dansul contemporan, filmul, artele vizuale şi cele digitale. El vede în teatrul secolului XXI locul în care artiştii au libertatea de a elabora teme şi idei care îi preocupă, în timp ce un manager competent găseşte căile de a-i pune pe toţi în valoare şi se ocupă de zona financiară, de promovare şi de prezenţa în spaţiul public a instituţiei. Iată o bună bază de reimaginare a teatrelor naţionale pentru secolul XXI: crearea unui mediu propice pentru ca artiştii să-şi exerseze creativitatea, în acord cu societatea în care trăiesc – o societate în continuă şi tot mai rapidă schimbare, în care ei pot deveni vectorii de imaginaţie, cei care configurează noile utopii ce pot sta la baza unui viitor mai bun.

Ţinînd cont de resursele tot mai reduse pe care statele le pot pune la dispoziţia instituţiilor culturale (inclusiv pentru teatrele naţionale), un aspect care merită adus în discuţie este cel al bugetelor acordate din fonduri publice. Este iresponsabil să continui să ceri suplimentarea fondurilor nereducînd din consumul dedicat producţiilor şi crescînd în acelaşi timp costul biletelor – cînd scopul principal al subvenţiei este reducerea costului biletului, în aşa fel încît să fie asigurat accesul la cultură. Principiul finanţării publice este subvenţionarea în beneficiul publicului larg, nu al instituţiei bugetofage. Miza unui bun management devine astfel: cum să-ţi îndeplineşti misiunea cu mai puţini bani şi mai multă imaginaţie? Cum să repoziţionezi instituţia artistică pe o „piaţă a spectacolului“ – în sensul mai larg dat acestui termen care cuprinde în capitalism şi cultura de consum – fără a afecta calitatea conţinutului pe care îl produci şi pe care îl oferi publicului? Aici teoria lui Dercon cu privire la „instituţia artistică – mijloc de comunicare în masă“ capătă sens, fiindcă numai folosind în mod inteligent şi cu responsabilitate etică mijloacele „societăţii spectacolului“, cum o numea Guy Debord, poţi exercita o influenţă reală asupra societăţii.

„Putem crea noi forme de cetăţenie cu mare efect asupra altor industrii şi antreprize graţie muncii noastre de manageri artistici implicaţi, cu viziune, care pun întrebări şi sesizează noile tendinţe resimţite de fiinţa contemporană. Noi, ca manageri artistici, trebuie să ne întrebăm permanent cine sîntem şi încotro mergem, iar prin asta să avem un impact asupra întregii societăţi“, le spunea Dercon cursanţilor săi.

Dar dintre toate ideile lui, cea care rămîne pentru mine favorită este aceea că „misiunea curatorului artistic este să se asigure că gîndeşte evenimente care au puterea de a stimula imaginaţia civică. Învăţaţi să programaţi evenimente: tot felul de teme pot fi discutate – inegalitate, rasă, discriminare sexuală, discriminare religioasă, întrebări care depăşesc graniţele artei“.

Oare ce ne opreşte, cînd ne gîndim la cum vor arăta teatrele naţionale în secolul XXI, să ni le imaginăm ca pe nişte centre de stimulare a imaginaţiei civice, încercînd să aducă în dezbatere publică probleme relevante pentru lumea în care trăim? Ce temă mai bună pentru teatrul viitorului decît să reconvertească consumatorul amintindu-i că este în primul rînd cetăţean?

Cristina Modreanu este critic de teatru, redactor-şef al revistei Scena.ro.

Foto: wikimedia commons

dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.

Parteneri

image png
Averea impresionantă a președintei POT. Anamaria Gavrilă a vândut un apartament cu 664.000 de euro
Preşedinta POT, Anamaria Gavrilă, a transmis, pe 1 decembrie, după exit-poll-urile care arată că Partidul Oamenilor Tineri a trecut pragul electoral că va ține în semn de recunoştinţă un post de trei zile cu apă.
pasaj beton Timisoara png
Tunel unic în România. Are zeci de metri și va fi împins pe sub liniile de cale ferată. Pentru ce va fi folosit
Lucrare inedită în România! Un tunel de beton cu o lungime de 70 de metri este în prezent în construcție în Timișoara, fiind împins pe sub 10 linii de cale ferată. Acest proiect, denumit Pasajul Solventul, este esențial pentru îmbunătățirea infrastructurii orașului.
BeFunky collage (11) jpg
Daniela Iliescu și Culiță Sterp au anunțat sexul bebelușului. Reacția uimitoare a băiețelului lor, Milan. VIDEO
Daniela Iliescu și Culiță Sterp sunt în culmea fericirii de când au aflat că vor deveni din nou părinți. Recent, cuplul a dezvăluit sexul bebelușului prin intermediul unui filmuleț emoționant.
Locomotivă, în flăcări, pe Valea Oltului: 70 de pasageri evacuaţi în Halta Turnu (Imagini ISU Vâlcea)
Trafic feroviar perturbat pe ruta Orşova – Valea Cernei. Locomotivă avariată de o bucată de stâncă desprinsă de pe munte
Traficul feroviar a fost perturbat pe ruta Orşova – Valea Cernei, deoarece locomotiva tunui tren care circulă pe distanţa Bucureşti Nord – Curtici, a fost avariată de o bucată de stâncă căzută de pe munte.
Actrița, cântăreața și prezentatoarea TV și-a serbat tatăl în Dubai, în prezența celebrului actor de la Bollywood, Salman Khan
Iulia Vântur, poze rare cu părinții ei și cu Salman Khan. Cum și-a aniversat tatăl vedeta stabilită în India
Iulia Vântur (44 de ani) este extrem de apropiată de părinții săi pe care îi vizitează ori de câte ori poate, fie că este în India sau în Dubai.
bilic avocado2 jpg
Legumele care provoacă balonare și tulburări digestive. Mihaela Bilic trage un semnal de alarmă: „Sindromul de colon iritabil afectează sever calitatea vieții”
Legumele sunt esențiale pentru un stil de viață sănătos, însă unele dintre ele pot cauza balonare, potrivit Mihaelei Bilic, celebrul medic nutriționist.
horatiu potra jpg
Cine este Horaţiu Potra, mercenarul care voia să aducă oameni înarmați în București
Horațiu Potra, mercenarul care-l păzea pe Călin Georgescu, este un nume care a apărut în spațiul public românesc de mai multe ori în ultimii 15 ani, în primăvară fiind pe lista candidaților la primăria Mediaș din partea Partidului Patrioților.
image png
Teoria halucinantă lansată de Georgescu: România va intra în război cu Rusia, iar în SUA va fi instaurată starea de urgență
Călin Georgescu avut o nouă intervenție la Realitatea TV în care a dezvoltat o teorie halucinantă.
Macron, Trump si Zelenski la Notre Dame jpg
Macron i-a primit pe Trump și Zelenski la Palatul Elysee. Ce au transmis cei trei lideri. „Se pare că lumea o ia puţin razna acum”
Evenimentul organizat cu ocazia redeschiderii Catedralei Notre Dame a reușit să-i aducă față în față pe Emmanul Macron, Volodimir Zelenski și Donald Trump.