"Ibsen ştie să urască şi îl admir pentru asta"

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
"Ibsen ştie să urască şi îl admir pentru asta" jpeg

- interviu cu dramaturgul Jon FOSSE -

Pe 10 septembrie, scriitorul Jon Fosse a primit la Oslo, în cadrul unei ceremonii, Premiul Ibsen, în valoare de 2,5 milioane de coroane norvegiene. Premiul, oferit de guvernul norvegian, a mai fost acordat pînă acum regizorilor Robert Wilson şi Ariane Mnouchkine. Fosse, care a început prin a scrie poezie, proză, cărţi pentru copii, este în acest moment cel mai cunoscut dramaturg nordic, piesele lui fiind jucate peste tot în lume şi traduse în peste 40 de limbi. Fosse e celebru pentru scrisul lui extrem de poetic, minimalist, în care tăcerile joacă un rol esenţial în economia întregului. (Interviul integral va fi publicat în revista Scena.ro nr. 11/2010, în dosarul special "Teatrul norvegian - de la Ibsen la Jon Fosse", dosar realizat cu sprijinul Ambasadei Norvegiei la Bucureşti.)

Aţi fost de multe ori comparat cu Ibsen, încă de dinainte de a primi Premiul Ibsen. Ce părere aveţi despre această paralelă? Ce crede Jon Fosse despre Ibsen ca scriitor? 

Aş spune, desigur, că această comparaţie e nedreaptă, atît pentru Ibsen cît şi pentru mine. Dar sîntem amîndoi norvegieni şi nu sînt foarte mulţi dramaturgi norvegieni care au devenit cunoscuţi în lume de la Ibsen încoace, aşa încît, de cîte ori e vorba despre dramaturgia norvegiană, se vorbeşte despre Ibsen şi despre mine, iar comparaţia devine evidentă. Ca tînăr cititor nu-mi plăcea Ibsen deloc, piesele lui mi se păreau prea construite, alcătuite din multe cercuri concentrice. Am început să-l înţeleg numai după ce am lucrat eu însumi pentru teatru şi am văzut cum funcţionează scrisul pentru teatru. Acum pot să spun că îl admir destul de mult, îl consider un demon al teatrului, cel mai întunecat scriitor din literatura lumii. Ibsen ştie să urască şi îl admir pentru asta.

Credeţi că ura poate fi un fel de motor care dă putere literaturii sau teatrului? 

Ce vreau să spun este că Ibsen descrie, cel puţin în piesele lui tîrzii, dar şi în cele de început – Peer Gynt sau Brand – forţele distructive ale vieţii aflate în plină acţiune. Aceste forţe lucrează tot timpul, nu se opresc niciodată, iar el ne arată acest lucru fără milă în dramele lui de familie. Îl admir pe Ibsen, dar nu pot spune că îl şi iubesc. Ură există şi la Strindberg, să spunem, dar acolo ura e normală, pentru că se leagă la un moment dat şi de dragoste. La Ibsen însă nu e deloc dragoste, nici măcar o urmă. Trebuie să fii extrem de puternic ca scriitor ca să fii atît de consecvent distructiv, aş spune că trebuie să fii geniu pentru asta. Se apropie de un fel de dragoste mitologică. Aşa văd eu lucrurile. Ce mi se pare stupid însă este faptul că Ibsen era familist şi, se pare, îi plăcea. Pur şi simplu nu înţeleg cum era posibil aşa ceva. Aici trebuie să-l citez pe James Joyce, care a spus undeva: „dacă Ibsen e familist, atunci eu sînt episcop“. 

Apropo de ură, sînt convinsă că ştiţi că aveţi destulă şi în opera dvs., şi aici se vede cum operează forţele distructive ale vieţii. Împărtăşiţi această viziune cu Ibsen... 

Sînt convins că a fi un bun scriitor înseamnă să încerci să nu faci compromisuri. Aşa încît, eu unul nu mă gîndesc niciodată atunci cînd scriu la mesajul pe care îl va transmite opera mea. Desigur, îmi dau seama că e multă forţă distructivă şi în opera mea, dar cred că este şi destulă dragoste, şi un fel de reconciliere. Şi nu găseşti deloc aşa ceva la Ibsen. Să nu faci compromisuri nu e deloc simplu, iar în cazul dvs., cu toată faima pe care o aveţi în lume, şi mai ales după ce aţi luat Premiul Ibsen, se poate spune că sînteţi pe cale să deveniţi propria statuie. Cum reuşeşte cineva care are un asemenea succes să rămînă credincios vocii sale de scriitor? 

Am scris primul meu roman la 20 de ani şi în 1983 am fost publicat pentru prima dată. Am fost întotdeauna, mai mult sau mai puţin, un scriitor independent şi aşa vreau să rămîn. A scrie nu e deloc accidental pentru mine, ci ţine în mod profund de ceea ce sînt. E fascinant şi pentru mine faptul că scrisul vine, în ceea ce mă priveşte, dintr-un loc total necunoscut. Într-un fel, nici nu sînt cel care scrie. Aş spune că e vorba despre trei persoane în cazul meu: Jon scriitorul e diferit de Jon persoana privată şi de Jon persoana publică. Încerc să-i ţin separaţi. A scrie este pentru mine un act foarte secret, care se întîmplă într-un mod special, mai ales cînd e vorba de teatru. 

Aţi început prin a scrie ficţiune, aţi scris şi cărţi pentru copii, apoi v-aţi întors spre teatru. Ce a provocat acest traseu?

Am scris înainte de toate poezie, dar am fost publicat mai întîi cu proză. Am scris şi cărţi pentru copii. La vremea aceea nu-mi plăcea deloc teatrul. Cred că faptul că am ajuns să scriu pentru scenă a fost încă unul dintre acele „accidente ale vieţii“. Am fost rugat să scriu pentru Teatrul din Bergen, unde locuiesc, şi am refuzat de mai multe ori, pînă cînd un prieten regizor a venit să lucreze la Bergen şi mi-a solicitat şi el o piesă. Proiectul în care m-a rugat să mă implic consta într-un fel de competiţie între două grupuri de creatori – artişti, regizori, dramaturgi – ale căror proiecte cîştigătoare urmau să fie produse. Am acceptat, ca să fiu cinstit, pentru bani. Îmi amintesc că mi s-a spus că trebuie să scriu mai întîi un rezumat al piesei, dar cum mie asta mi se pare imposibil – e ca şi cum ţi s-ar cere un rezumat al unei viitoare piese muzicale – eu am scris toată piesa. Aşa s-a născut prima mea piesă, Cineva are să vie (piesă apărută în volumul cu acelaşi titul, în traducerea lui Carmen Vioreanu, Editura Unitext, 2002, n.n.). Prima dată a fost foarte ciudat pentru mine să scriu aşa – cu dialoguri, cu pauze... 

Dar, chiar dacă pe atunci nu-mi plăcea teatrul, mi-a plăcut să scriu aşa.

Am fost destul de sigur în timp ce o făceam că e vorba despre literatură de bună calitate, deşi nu eram sigur dacă aşa ceva poate fi pus în scenă. 

Atunci n-am cîştigat competiţia, dar acum această piesă este cea mai jucată piesă a mea, a fost montată în toată lumea, mi-a lansat cariera în Franţa, iar în toamnă va fi montată pentru prima dată la Shanghai. 

Cum a fost să vedeţi prima dată ceea ce aţi scris / spus de actori pe scenă? 

A fost grozav! Prima mea piesă produsă a fost Nu ne vom despărţi niciodată, care e aproape un monolog. Actriţa din rolul principal era foarte bună şi a reuşit să păstreze totul la o intensitate extremă, era foarte frumos. În plus, era o experienţă foarte interesantă să împart toate astea cu toţi cei implicaţi în spectacol, asta mi-a plăcut. Se vorbeşte mult despre singurătatea scriitorului, „singurătatea alergătorului de cursă lungă“ şi e adevăr în asta: mulţi scriitori urăsc pur şi simplu să-şi vadă opera schimbată, chiar cînd e vorba despre detalii, aşa că preferă să o scrie şi să-i dea drumul în lume şi să nu se mai intereseze îndeaproape de ea, dar mie mi-a făcut mare plăcere să văd piesa pe scenă şi mi-a dat încredere. 

Şi totuşi, scrieţi singur, nu sînteţi genul de dramaturg care să lucreze un text împreună cu actorii, cu echipa, să-l schimbe pe parcursul repetiţiilor... 

Da, asta e altceva. Să scriu împreună cu echipa ar semăna cu a face sex în grup. Iar mie îmi place să fac sex cu o singură persoană. N-aş scrie niciodată împreună cu altcineva. E foarte greu să schimbi ceva într-o piesă de-a mea, e un fel de sistem închis. Marii regizori nici nu încearcă să facă asta vreodată, ei contribuie în alt fel la crearea atmosferei, la reglarea pauzelor şi a tăcerilor, toate astea fac spectacolele să nu semene unul cu altul, dar ei nu schimbă nimic în text. Numai regizorii mediocri fac asemenea schimbări. 

Aţi afirmat la un moment dat că pentru dvs. „forma este conţinutul“, puteţi dezvolta ideea? Sînt scrierile dvs. dincolo de genurile literare, aşa cum le ştim, pot fi ele numite într-adevăr teatru? 

Cred că e vorba de scris, pur şi simplu. Pentru mine, a scrie pentru teatru include şi proza, şi poezia. E un amestec, un fel de roman modern. De fapt, e doar literatură. Mi se pare foarte adevărat ce a spus Lorca la un moment dat, anume că „o piesă este un poem care se ridică în picioare“. Ce înseamnă scrisul pentru mine? Cu siguranţă nu înseamnă să alcătuiesc rapoarte în stil realist de pe coasta de vest a Norvegiei. A scrie înseamnă actul de a asculta. Ce anume ascult? Asta nu ştiu. Dar a scrie = a asculta. E ca şi cum aş asculta ceva ce este scris deja, ascult şi, la un moment dat, mă aşez şi scriu, ca o secretară. Sînt norocos dacă ceea ce scriu se poate pune în scenă. Adesea sînt întrebat dacă am scris o piesă sau alta avînd un actor anume în minte. Răspunsul este – niciodată. Rolurile din piesele mele nu au chip pînă cînd un actor sau altul nu le joacă, şi atunci ei sînt cei care le dau o faţă, mişcările şi nuanţele respective. Şi cred că, cel puţin parţial, acesta este motivul pentru care piesele mele au succes peste tot în lume, în toate culturile, nu numai în Europa, ci şi în Japonia, Coreea, Iran, India. 

Oamenii sînt aceiaşi peste tot... 

Există ceva în comun. Apropo de sursele de inspiraţie, nu scriu despre cei pe care îi cunosc. Sînt un om foarte discret, ţin la viaţa mea privată şi nici nu cred că realitatea aşa cum este are o calitate literară. În Norvegia, se scriu romane despre mama, despre tata, şi despre veri, atunci cînd autorul nu are fraţi sau surori. Eu nu folosesc niciodată propriile experienţe sau, dacă scriu despre ceva ce am trăit, atunci, cu siguranţă, e ceva ce ai trăit şi tu, şi mulţi alţi oameni. Scriu despre ce avem în comun. 

a consemnat Cristina MODREANU

dilemaveche ro   Literatura clasica pentru copii   De ce merita redescoperita jpg
Literatura clasică pentru copii: De ce merită redescoperită
"A fost odată, ca niciodată..." Cine nu-și amintește aceste cuvinte magice care deschideau porțile unei lumi fantastice?
dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.

Parteneri

Adrian Mutu jpg
Adrian Mutu a început colaborarea cu un afacerist controversat. Abia a terminat disputa cu un alt fost internațional
Adrian Mutu, 46 de ani, a fost pus pe liber de Petrolul Ploiești și are timp pentru alte afaceri.
trump 2 foto facebook jpg
Trump afirmă că „multe elemente” au fost convenite înainte de convorbirea cu Putin: „Trebuie să se termine acum”
Președintele american Donald Trump spune că „multe elemente” ale unui acord de pace în Ucraina au fost convenite cu omologul său rus, Vladimir Putin, înainte de mult așteptata lor convorbire telefonică.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
George Simion amenință că sistemul va primi șah-mat: „Strategia o construim, am construit-o împreună cu domnul Călin Georgescu”
Liderul AUR, George Simion, a dezvăluit că există un plan agreat cu fostul candidat pro-rus Călin Georgescu pentru a duce mai departe mişcarea suveranistă. „Urmează multe surprize plăcute”,a transmis acesta.
paste spaghetti fiert istock jpg
Cea mai delicioasă rețetă de post. Merge și pe post de gustare, dar și ca fel principal
Deja ne aflăm în Postul Paștelui, iar credincioșii din țara noastră se află în căutarea unor rețete gustoase, perfecte pentru această perioadă din an. Iar pastele cu roșii și ardei copți pot fi alegerea perfectă pentru post!
politia facebook jpg
Cum a fost prins un hoț care furase bijuterii de mii de euro în Italia acum 9 ani de un polițist aflat în timpul liber
Un polițist din Argeș aflat în timpul liber a reușit să depisteze week-endul trecut un hoț care era dat în urmărire internațională. Bărbatul furase bijuterii de mii de euro în orașul Trieste în august 2016, iar autoritățile din România îl lăsaseră în libertate după nici două luni de arest preventiv.
iran atac israel / FOTO; Getty Images
Atacurile israeliene din Gaza au ucis cel puțin 200 de persoane. SUA: „Hamas ar fi putut elibera ostatici pentru încetarea focului, dar a ales războiul”
Atacurile aeriene israeliene din Gaza au ucis cel puțin 200 de persoane, au declarat autoritățile sanitare palestiniene. „Vom acționa împotriva Hamas cu o forță militară din ce în ce mai mare”, a transmis Benjamin Netanyahu.
George Simion și Claudiu Târziu FOTO Inquam Photos / Malina Norocea
Miza conflictului dintre fondatorii AUR. De ce riscă Simion să piardă frâiele partidului| ANALIZA
Ultimele luni au adus pentru partidul AUR, condus de George Simion, o serie de controverse cu privire la izbucnirea unor neînțelegeri în formațiunea politică. Fostul copreședinte, fondator AUR și șef CNC, Claudiu Târziu, a avut o serie de critici la adresa conducerii și deciziilor luate.
netflix pixabay jpg
Filmul care a cucerit publicul de pe Netflix în numai câteva zile! A ajuns rapid în topul preferințelor din România
Este un film care s-a lansat cu numai câteva zile în urmă, însă, într-un timp atât de scurt, a devenit una dintre cele mai populare producții de pe Netflix! „Delicioși” a ajuns rapid în topul preferințelor din România, cât și din alte zeci de țări.
Obezitate
Primul Centru al obezității, deschis într-un spital de stat. Cum putem beneficia de tratament gratuit
Premieră în România! În cadrul Spitalului Județean de Urgență Timișoara s-a deschis primul centru integrat de management al obezității dintr-un spital de stat. Iar la nici 24 de ore de când funcționează, recepția unității medicale aproape nu mai face față telefoanelor venite din partea pacienților.