Cultura vie şi spiritul antreprenorial

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Cultura vie şi spiritul antreprenorial jpeg

Pe splaiul Unirii la nr. 160 s-a deschis de un an un loc numit NOD Makerspace într-un spaţiu fost industrial. E un loc deschis comunităţii creative de arhitecţi, designeri, artişti vizuali, un fel de răspuns bucureştean la Fabrica de pensule de la Cluj, cu avantajul că spaţiul e mai mare şi în continuă expansiune. Marţi, 22 martie, locul a fost vizitat de primul ministru Dacian Cioloş însuşi, alături de alţi cîţiva miniştri, printre care ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, şi un număr de consilieri ministeriali, cu toţii pregătiţi să discute despre industriile culturale din România şi despre spiritul antreprenorial al celor mai creative minţi de la noi. Cu aceeaşi ocazie a fost lansat şi Studiul „Sectoarele culturale şi creative din România. Importanţa economică şi contextul competitiv“, realizat de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, care demonstrează că elanul luat de industriile culturale în ultimii ani e un fenomen mai mult decît interesant.

Discursul despre „abordarea antreprenorială“ în cultură e tot mai prezent la noi în ultima vreme şi pare să aducă un pic de oxigen într-o zonă – cea a administrării şi funcţionării culturii – unde nu s-au mai deschis de mult ferestrele. Cu rezerva că acest discurs împinge sistematic cultura – conţinutul cultural – pe locul al doilea după industrie, merită cercetat mai atent cum poate spiritul antreprenorial să ajute organizaţiile culturale – fie ele de stat sau private.

Deşi istoricul termenului antreprenor este strict legat de mediul economic, iar majoritatea definiţiilor şi referirilor la acesta sînt făcute avînd ca reper piaţa comercială, ne aflăm într-un moment de dezvoltare în care conceptul de antreprenor poate suferi necesare reinterpretări. Industriile creative schimbă în secolul 21 piaţa globală, cîştigînd în societatea informaţională tot mai mult teren. Altfel spus, într-o lume a maşinilor care iau locul oamenilor şi a serializării agresive a produselor de consum, industriile tradiţionale riscă să moară, dar creativitatea e o uriaşă sursă de regenerare economică şi urbană. Iată deci tabloul în care spiritul antreprenorial îşi poate găsi locul sau pe care îl poate chiar redesena complet.

Antreprenorul a fost şi pe parcursul secolelor trecute un pion principal al pieţei economice, dar specialiştii cred că în secolul 21 el va fi parte a unei revoluţii a pieţei de muncă, tocmai calităţile care îl/o animă fiind la baza renaşterii relaţiilor de muncă în noul peisaj desenat de industriile creative. Toţi antreprenorii de succes, susţine articolul dedicat subiectului în Wikipedia, prezintă următoarele calităţi: controlul interior, capacitatea de planificare, asumarea riscurilor, inovaţia, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independenţa.

E suficient să mă uit la colegii mei din mediul cultural independent, din ce în ce mai activ în România ultimilor 10 ani, ca să observ că toţi îşi exersează atent tocmai aceste capacităţi: îşi asumă riscuri pe care instituţiile publice de cultură nici nu visează să le ia în considerare – prin proiecte culturale dedicate comunităţii, prin proiecte educative, prin abordarea unor teme tabu, dar şi prin încurajarea experimentului artistic şi prin descoperirea şi amenajarea unor noi spaţii de joc sau de activităţi creative – sînt animaţi de idei inovatoare, folosesc feedback-ul ca instrument de reglare şi perfecţionare a propriei activităţi, iau sistematic decizii şi sînt independenţi. Mai sînt destule lucruri de învăţat, cum ar fi capacitatea de planificare, iar pentru perfecţionarea controlului interior e nevoie de maturizare – majoritatea celor care funcţionează la noi în acest mediu fiind foarte tineri – dar lucrurile merg în direcţia cea bună. Direcţia în care, dacă un cadru legislativ reformat le va permite, noi generaţii de antreprenori culturali vor reinventa piaţa culturală românească, cu efect asupra întregii pieţe economice.

De ce e nevoie de reformarea cadrului legislativ în care funcţionează cultura din România? Aşa cum sînt formulate ele acum, legile se află în urmă cu decenii faţă de realităţile concrete – iar asta e valabil pentru toate domeniile, din păcate. În cultură, cadrul legislativ e şi mai sufocant, tocmai pentru că e dedicat exclusiv structurilor instituţionale de secol 20, care au devenit de mult timp ineficiente, bugetofage, inflexibile şi produc în foarte multe cazuri cultură moartă. Aceste legi nu prevăd şi nu includ decît cel mult indirect şi prin asociere noile tipuri de organizaţii culturale generate de dezvoltarea sectorului cultural independent: organizaţiile nonguvernamentale cu scop, misiune şi obiective culturale, fundaţiile culturale, IMM-urile din industriile creative, PFA-urile folosite ca instrumente fiscale nu numai de către artişti, ci şi de către foarte mulţi freelanceri din industriile creative (informaticieni, graficieni, arhitecţi, creatori de aplicații sau jocuri video etc). Activitatea acestora este în bună parte nelegiferată sau legiferată prost, cade adesea în fisurile sistemului, sistem care pune atîtea piedici încît îi împinge pe mulţi freelanceri spre piaţa neagră.

„Piaţa liberă“ a generat în aceşti primi 15 ani din noul secol noi relaţii de muncă, pe care cultura instituţională bugetară – care era dominantă în cultura românească atunci cînd majoritatea legilor după care încă funcţionăm au fost scrise – nici măcar nu le concepe. Pentru marea majoritate a celor care activează în mediul cultural, jonglînd cu două, trei sau mai multe proiecte în acelaşi timp, componenta business este parte integrantă din identitatea artistică, iar vechile relaţii de muncă instituţionale nu mai sînt relevante. Acest fenomen de deproletarizare, au avertizat deja specialiştii din alte ţări, include şi riscuri sociale pe care lucrătorii din domeniul cultural independent şi le asumă mai mult sau mai puţin conştient şi, oricum, în lipsa altor variante: absenţa unei plase de siguranţă în cazul unor pauze temporare între proiecte (aşa-numitul şomaj, sau schema intermitenţilor francezi), absenţa unor asigurări de sănătate, a contribuţiilor la pensie – toate beneficii ale vechiului sistem sindicalizat. În plus faţă de riscurile autoasumate, aceşti „creativi“, cum sînt numiţi cu un termen generic, se lovesc sisific de limitele unui sistem inflexibil care funcţionează după vechi paradigme, incapabil să se reformeze şi ţinut pe loc de o legislaţie retardată.

Cel mai greu pentru un teatru, de exemplu, e să lucreze cu artiştii în sistem de colaborare (angajaţi pe perioadă determinată), atît pentru că există o presiune constantă din partea personalului artistic angajat definitiv în instituţie, dar care nu este folosit la întreaga sa capacitate (dovedind din plin, de-a lungul anilor, că în artă această formă de angajare este problematică), cît şi din cauza comodităţii şi a deprofesionalizării aparatului tehnic din aceste instituţii, prost plătit şi neadaptat mediului cultural contemporan. Se ajunge astfel la paradoxul contracreativ că un regizor nu-şi poate face castingul ideal pentru un spectacol, ci un „casting negociat“, care să ţină cont mai mult de raţiuni administrative decît de cele artistice.

Cu cît aceste instituţii s-au osificat mai mult şi se luptă în gol (cînd nu s-au resemnat de mult) cu propriile limite, tot mai clare în peisajul actual mobil şi divers, cu atît e mai evident că întreg cadrul legislativ trebuie reformat în aşa fel încît să dea o şansă culturii vii, care are foarte multe în comun, de fapt, cu spiritul antreprenorial.

De altfel, în „Strategia sectorială în domeniul culturii“ (document a cărui îmbunătăţire se află acum în lucru, pentru revizuire) se prevede ca obiectiv „Realizarea unui cadru unitar de susţinere şi recunoaştere a rolului creatorului şi artistului în societatea contemporană.“ Strategia a fost definitivată în 2014, dar nu a fost încă asumată de nici un Guvern de atunci pînă acum – şi au fost mai multe. Deja orizontul de timp 2014-2015 în care erau prevăzute o serie de acţiuni concrete a fost pierdut, aşa cum s-a pierdut deja timp preţios pe parcursul ultimului deceniu, dat fiind că sfera culturală a fost ultima pe lista guvernelor ultrapolitizate care s-au succedat în ultimul timp. Actua­lul Guvern tehnocrat e singura şansă de relansare pe care acest domeniu o are în acest moment. Pînă atunci, „recunoaşterea rolului creatorului în societatea contemporană“ rămîne doar o formulă seacă de conţinut.

***

În România, ponderea din PIB a industriilor creative a ajuns anul trecut la 7% (a declarat Dragoş Pîslaru, consilier ministerial, moderatorul întîlnirii menţionate mai sus), ceea ce dovedeşte că acestea chiar merită să fie luate în considerare ca un pilon de dezvoltare economică viitoare. Actualul Guvern îşi propune să ia măsuri care să determine o creştere pînă la 10% a acestei ponderi. În acest context, reforma legislativă în cultură – care e unul dintre obiectivele echipei Ministerului Culturii – trebuie să aibă în vedere viitorul care se conturează complet diferit, nu o îmbunătăţire fragmentară a status-quo-ului. Nu ar trebui să fie vorba doar despre a repara punctual ce am văzut că nu merge, ici şi colo, ci despre aplicarea unei noi paradigme, despre punerea unor noi baze pentru o dezvoltare viitoare, despre deschiderea tuturor ferestrelor înspre o lume pe care noi abia începem să o întrezărim, dar care funcţionează deja cu toate motoarele turate în societăţi dezvoltate. Şi dacă tot gîndim un nou model, atunci avem şansa de a incorpora problematici locale şi de a ţine cont şi de criticile care se aduc modelului economic care favorizează industriile creative, printre care favorizarea gentrificării, generarea polarizării sociale pe categorii de venit, generarea unor relaţii de muncă impregnate de risc şi incertitudine, afişarea unui tip de narcisism social al adepţilor acestor industrii, în dispreţul altor categorii sociale cu statut precar şi avansarea înspre o deproletarizare care s-ar putea dovedi periculoasă pe termen lung.

Strategiile vizînd domeniul cultural care vor fi elaborate în perioada următoare, precum şi toate modificările operate legilor care vizează mediul cultural ar trebui să ţină cont de realitatea din teren, unde ponderea iniţiativelor culturale private şi a organizaţiilor neguvernamentale a crescut exponenţial în ultimii ani, reconfigurînd oferta culturală în centrele urbane şi creînd o nevoie acută de noi politici culturale locale şi naţionale.

Cristina Modreanu este critic de teatru, redactor-şef al revistei Scena.ro.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.