250: Odiseea Țiganiadei

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

● Ion Budai-Deleanu 250, Ţiganiada azi, Caietele Simpozionului Naţional Cluj-Napoca, coord. Irina Petraş. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2010.

Anul trecut s-au împlinit 250 de ani de la naşterea lui Ion Budai-Deleanu, iar filiala Cluj a USR a organizat un simpozion naţional în urma căruia au rezultat aceste caiete cu intervenţiile participanţilor, dar care reproduce, integral sau fragmentar, şi cîteva studii clasice cunoscute ale unor G. Călinescu, D. Popovici, Ioana Em. Petrescu sau Nicolae Manolescu; în total 22 de texte critice, variate – inevitabil – şi ca abordare, şi ca valoare. La sfîrşitul lunii martie, în colecţia „Biblioteca pentru toţi“ editată de Jurnalul Naţional, a apărut şi o nouă ediţie a Ţiganiadei al cărui studiu introductiv l-am semnat, concentrîndu-mă asupra contextului cultural nefavorabil în care a apărut opera şi, mai ales, asupra receptării ei foarte curioase.

În caietele simpozionului, Simona Antofi identifică în cronologia receptării semne ale „vîrstelor criticii literare“, o idee care, prin anii ’80, o preocupase şi pe Alexandra Indrieş, aceasta afirmînd chiar că opera lui Budai-Deleanu a făcut ca, în cultura noastră, parodia criticii să se nască înaintea criticii literare. Remarcă pertinent Simona Antofi: „Vîrstele culturale ale metadiscursului asupra Ţiganiadei ilustrează traseul metodologic al discursului critic românesc, pe de o parte, iar pe de altă parte, apetenţa criticilor pentru demersul preponderent teoretizant sau pentru cel accentuat analitic şi demonstrativ.“ Ţiganiada a fost nevoită să „crească“ odată cu cultura română (receptarea ei critică arătînd asemenea cercurilor vizibile în tulpina stejarului), aşa se explică de ce i-a trebuit un secol şi jumătate pentru a fi recunoscută drept o mare creaţie. Altfel spus, nu era „vina“ epopeii, ci a culturii în care a apărut.

Cîteva date ne ajută să înţelegem cărui fapt se datorează ghinionul de care vorbeam şi în studiul introductiv mai sus menţionat. Prima variantă a Ţiganiadei, redactată între anii 1792-1795, a fost publicată de Teodor Codrescu în revista Buciumul român din Iaşi, în 1877, apariţie care nu a stîrnit atunci absolut nici un interes printre literaţii vremii. Pornind de la ideea eronată a vulgarizării textului, epopeea va cunoaşte apoi un şir lung de ediţii de popularizare, prejudecată care s-a menţinut pînă azi. Prima ediţie de acest fel apare în 1900 la Braşov şi, abia în 1925, Gh. Cardaş publică şi a doua versiune a poemului, cea finală, cu legendarele note de subsol. Care a avut şi ea parte de o ediţie prescurtată, în îngrijirea lui Ion Pillat, în 1918, poetul fiind însă de părere că „numărul cititorilor n-a sporit căci citirea in-extenso a miilor de versuri ale poemei întregi nu e tocmai uşor“, avertizînd cu faptul că cititorul neprevenit riscă să obosească, acţiunile paralele fiind „greu de urmărit“ şi justificînd astfel o ediţie reprezentativă „doar cu paginile ei cele mai frumoase“. Abia în 1969, o ediţie definitivă, realizată de Florea Fugariu, va face posibilă, pentru prima dată în istoria literaturii române, o analiză critică exactă asupra variantei finale a poemului încheiat la 12 martie 1812. Adică la 157 de ani după scrierea lui.

Ţiganiada a avut apoi o lungă perioadă de receptare predominant confuză, dacă nu chiar negativă. Primul studiu important este cel al lui Aron Densuşianu, din 1887, intitulat „O musă cenuşăreasă“ şi care se încheia cu aceste vorbe: „Credem că am probat îndeajuns însemnătatea acestei poeme, care avură nefericirea să stee o jumetate de secol înmormîntată de vie, aproape de douăzeci de ani stă moartă şi lungită sub ochii noştri – tristă probă cît sîntem de înapoiaţi în gustul artei şi orbi în apreţierea meritului“. Ediţia lui Florea Fugariu şi numărul special al revistei Luceafărul din 1970 sînt cele două momente care, un secol şi jumătate după scrierea ei, au rupt lanţul ghinioanelor acestei opere unicat în literatura română, care i-a luat absolut pe nepregătite pe primii comentatori şi care i-a pus în dificultate pe cei din generaţiile următoare. Cei mai mulţi nici n-au ştiut, de fapt, ce anume au în faţă şi nici cum ar trebui să citească un poem ramificat, cu trei niveluri textuale, ale cărui episoade li se părea că se succed prea repede şi cu prea multe personaje. De la fraza lui Gh. Asachi din 1830 („cununa de acel întîi poet românesc“) şi pînă la aprecierea lui Mircea Cărtărescu din 1999 („una dintre cele mai sofisticate construcţii epice din literatura română“), receptarea Ţiganiadei a fost cît se poate de sinuoasă, plicticoasă şi inadecvată. 

La sfîrşitul anilor ’70, Eugen Negrici deplîngea soarta Ţiganiadei, epopee căreia exegeţii îi rezervaseră pînă atunci aproape exclusiv studii de tip sursologic şi comparatistic, arătîndu-se de-a dreptul fascinaţi în a decripta în operă, greşit văzută drept clasicistă, crezuri politico-filozofice, ţintele satirei şi implicit mesajele ascunse ale alegoriei, precum şi strategiile estetice (puţine) în raport cu modelele europene. Citite cronologic, articolele şi studiile închinate epopeii îşi relevă o strînsă dependenţă printr-o puternică contaminare mai mult sau mai puţin involuntară. Polemicile şi contradicţiile au fost puţine, mai degrabă completări. Premisele false de la care au plecat aproape toate comentariile critice ale Ţiganiadei au condus, dacă nu la aberaţii interpretative, atunci la interpretări neconforme, care n-au făcut decît să şteargă din strălucirea epopeii prin istoricizarea agresivă a subiectului şi a substratului intens ideologizat al întîmplărilor eroi-comice. Destinului vitreg care a scos-o din circuitul literar normal, sincronic, şi amînării unei ediţii critice bune i-a urmat un la fel de nedrept val interpretativ al genezei, în urma căruia zeci de eseişti, critici şi istorici literari s-au întrecut în a „descoperi“ şi indica cît mai multe teme şi motive, influenţe şi modele estetice greceşti, latineşti, italiene şi franceze (Eugen Negrici vorbea de un „viol sursologic“) fără de care Budai-Deleanu nu şi-ar fi putut scrie opera. Operă neapărat patriotică, cu intenţii de culturalizare şi cu cheie politică, menită să-i pună pe românii transilvăneni pe gînduri, să-i facă să reflecteze la propria condiţie, să-i mobilizeze chiar pentru a-şi recăpăta independenţa şi demnitatea. Apoi, din cauza faptului că mai toţi comentatorii au căzut în capcana diversiunii create de presupusa autenticitate a Epistoliei închinătoare şi a Prologului, paradoxurile criticii s-au ţinut lanţ: poemul este original, dar se poate face o listă cu modelele europene; notele de subsol fac parte din poem, dar subminează textul; opera este o scriere etnografică, dar ţiganii au fie numai rolul de a amuza, fie militează iluminist contra feudalismului; epopeea e clasică, dar parodiază clasicismul; este o capodoperă, dar pe alocuri nerealizată ş.a.m.d.  

Epopeea a avut parte de aproximativ două sute de abordări în texte critice mai mult sau mai puţin aplicate, de interes parţial sau integral, de întinderi şi de consistenţe variate, de la articole ocazionale pînă la studii dedicate exclusiv. Peste o sută de critici, istorici literari, esteticieni, lingvişti sau scriitori au scris despre acest poem şi, cu toate acestea, nu avem azi mai mult de zece contribuţii critice satisfăcătoare, restul părînd trase la indigo. Astfel, Ioanei Em. Petrescu (Ion Budai–Deleanu şi eposul comic, 1974) îi revine meritul de a fi combătut ideea satirei şi a alegoriei clasiciste, demonstrînd că Ţiganiada, de fapt, parodiază eposul eroic, fiind un poem epic burlesc. Nicolae Balotă, dar, mai ales, Eugen Negrici (Figura spiritului creator, 1979) şi Ion Istrate (Barocul literar românesc, 1982) au demonstrat că e vorba de o operă barocă în genul burlesc şi nu de un poem eroic clasicist cu mesaj iluminist, iar Nicolae Manolescu (Istoria critică a literaturii române, 1990), apoi şi Mircea Cărtărescu (Postmodernismul românesc, 1999) au insistat asupra sofisticatei construcţii epice cu un puternic caracter de metaficţiune datorat notelor de subsol. Cine se bagă să anticipeze viitorul Ţiganiadei?

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.