O jucărie toxică: "iepoca de aur"

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Şir de plecări jpeg

Cadou apelpisit la ocazie festivă. Cîţiva prieteni care m-au deprins oarecum, pe mine, individualistul autoritarist, cu cele democratice şi spiritul de echipă (îmblînzindu-mi răbdător, cale de trei ani, într-un board de ONG cu serios blazon, ignoranţa în materie şi impulsurile coleric-vanitoase), m-au regalat nu „doar“ cu două sticle de vin de colecţie şi un stilou umilitor, ci şi cu o carte năstruşnică, născătoare deopotrivă de dulceţuri nostalgice şi fiere melancolică: Epoca de aur, pentru copii (The Golden Age for children) de Ştefan Constantinescu. O lucrătură editorială frumoasă (Andreea Cârnu, Giorgiana Zachia, Alexandru Stoica, design and paper engineering Arina Stoenescu), apărută în 2008 graţie colaborării Institutului Cultural Român din Stockholm cu Labyrint Press şi Pioner Press din capitala Suediei. („Printed in China“, hélas). Proaspăt întors către miezul nopţii de la sobrul bairam de rămas-bun-la-ncheiere-de-mandat, odată strecurat în pijama n-am putut să mă abţin: am plonjat cu (pe rînd) stupefacţie, furie, neputinţă, durere, draci şi resemnare în bucoavna brusc aducătoare de ceauşism. Dînd paginile cînd cu mirare şi masochistă plăcere, cînd cu turbare, mi s-a reactualizat violent amestecul de enervare şi blazare, de îngăduinţă paternă şi severitate fraternă, de afecţiune, jubilaţie stilistică, iritare şi compătimire cu care am citit O lume dispărută, incitanta carte dedicată adolescenţei în ultimul deceniu ceauşist de Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ion Manolescu şi Ioan Stanomir. Dar şi, pînă la un punct, Cartea roz a comunismului, de Gabriel Decuble şi trist-savuroasele istorii de viaţă adunate de Dan Lungu în cercetările lui sociologice. Ori sentimentele împărţite cu care am văzut filmele produse de Cristian Mungiu din suita Epocii de aur, împreună cu încruntările create de inconştientele pledoarii cu arome sovieto-muscăleşti suflate pe fripturi maoisto-guevarist-68-iste de constelaţia Ernu-Cistelecan-Matei-Ponta&Co.

Născut în 1968, „decreţel“ carevasăzică, Ştefan Constantinescu trăieşte şi lucrează la Stockholm şi Bucureşti. Ingenioasa inginerie grafică a albumului (care înţeleg că a generat un real succes de librărie) ne readuce-n suflet, vedere şi simţiri cozile la Alimentara, raţionalizarea benzinei şi, în consecinţă, alternarea duminicilor cu numere (de maşină) pare şi impare, triplarea natalităţii în 1968 faţă de 1966, în urma interzicerii avortului şi a altor metode contraceptive, involuţia lui Moş Crăciun către Moş Gerilă, stabilirea de către Partid a cotelor zilnice alimentare în 1986-1989 (i.e. 107 gr. carne, 215 gr. lactate, 75 gr. fructe, 116 gr. cartofi, 181 gr. alte legume), odiseea achiziţionării unei maşini Dacia (pentru care mîncai cîţiva ani iaurt în loc de carne şi pe care o aşteptai minimum cinci ani după achitarea avansului, pentru a fugi cu ea, imediat după aceea, la service), distrugerea (ori criminal de inutila strămutare) a bisericilor, nebunia sistematizărilor, Decretul 98 prin care se instituia controlul riguros al maşinilor de scris, nenorocitele blocuri botezate cache-églises... şi încă altele.

Totodată – asemeni generaţiei semnatarilor din O lume pierdută, care mîngîiau cu ochii inimii eugeniile, sticlele de Cico, Pif-urile şi Rohan-ul editate de comuniştii francezi, napolitana Dănuţ, pufuleţii, uniforma „şoimilor patriei“, cutare replici din filmele lui Sergiu Nicolaescu ori Şovu-Corjos, forfota manufacturieră de la „cercurile pioniereşti“ ş.a.m.d. – te trezeşti şi tu, sexagenar (ne)vindecat, pipăind, ca orbul lumina, reproducerea în miniatură a carnetului de UTC, a buletinului de identitate (aşa-zisul „birou de populaţie“), a certificatului de naştere şi a legitimaţiei-abonament pentru raţia alimentară, stupida şi poroasa copertă a Caietului de elev, lamentabila imagine a cărţilor poştale, dar şi miniaturile bancnotelor de 10, 25, 50 şi 100 lei, pe care visai să le aduni ca pe sfintele moaşte. Cum să nu-ţi răsară în minte – dorindu-ţi un capitol aparte pentru ele – mult-visatele etichete ale produselor cu care se făcea jegosul troc al supravieţuirii în jalnica descurcăreală de atunci – Kent, Amigo, Rexona, Fa, Ballantine’s,Vegeta, OB etc., ori să nu doreşti un spaţiu mai larg pentru rostul determinant al postului de radio Europa Liberă, fie şi plecînd numai de la influenţa enormă a lui Cornel Chiriac?!

Dilemă: cum să extirpi, astăzi, nostalgia celor care, în plin marasm profesional şi coşmar ideologic, i-au văzut la Bucureşti în 1965 pe Louis Armstrong, Duke Ellington, Josephine Becker, apoi pe Bécaud, Yves Montand, Juliette Gréco, Jacques Hustin, Hugues Aufray şi toată stelimea de la „Cerbul de aur“, ca să nu mai zic de fanii lui Mony Bordeianu, Mugur Winkler, Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc, Mircea Florian, Liviu Tudan, Doru Stănculescu, Cristi Minculescu şi toţi ceilalţi – arătîndu-le că totul n-a fost decît joc de supape controlate, cînd ei ştiu bine că aia a fost viaţa lor?

Dilemă: e clar că formula „epoca de aur pentru copii“ funcţionează aidoma trenuleţului electric pe care-l cumpără-n extaz pentru fiii şi nepoţii lor taţii şi bunicii frustraţi în copilărie. Ce să priceapă în 2020 din criminala bicisnicie a ceauşismului Matei, finul nostru acum în vîrstă de cinci ani, cînd va extrage din biblioteca naşului  albumul de faţă?!? E clar că astfel de cărţi, ca şi Autobiografia lui Ceauşescu, filmul lui Andrei Ujică, presupun o judecată adecvată, de insider care poate să condamne în cunoştinţă de cauză, nu de outsider picat din lună. Adevărata educaţie întru abia de acuma trebuie să înceapă. Citiţi scrisoarea Adinei Brădeanu de la pp. 58-60, unde Studioul Sahia apare simultan în culori faste şi nefaste: „numărul unu al propagandai comuniste“, dar care a salvat de la foame şi ratare o armată de regizori talentaţi. O instituţie mamut, o minciună mamut, dar şi o sinecură, dar şi o şcoală de profesionalism. Tot aşa, în lumea culturală, avem de pritocit mari ambiguităţi de carieră şi caracter precum Zaharia Stancu, Laurenţiu Fulga şi Marin Preda, Zoe Buşulenga şi Radu Beligan, D.R. Popescu, George Bălăiţă şi Marin Constantin, C. Noica şi Al. Paleologu, George Ivaşcu, Mihnea Gheorghiu, Valeriu Râpeanu, Dinu Săraru...

De-aia vin şi zic: „iepoca de aur“ este o jucărie toxică. O fantasmă parşivă. Una de ascuns, dacă nu ştim s-o facem adecvat digerabilă şi degrabă jetabilă. Ori de explicat îndelung, şi nu punînd accentul pe insulele de normalitate, ci pe oceanul de anormalitate. E limpede că rememorarea, patosul evocativ înfrumuseţează, cauţionează, estompează ororile. Dar e la fel de limpede că nostalgia unei tabere de vară pioniereşti la Năvodari, a unor spectacole de la Bulandra sau Teatrul Mic, a unor momente dinspre începuturile Cenaclului „Flacăra“ ş.a.m.d. nu au, în ruptul capului, dreptul de-a exalta trecutul, stimulînd infantile elanuri socialiste într-un organism şubrezit de sărăcia şi debusolarea prezentului, başca terorismul sindical şi nenorocitele fantazări pe tema egalitarismului, protecţiei sociale, statului asistenţial etc. Aud că Fundaţia Soros din România pregăteşte (şi finanţează) un studiu sociologic de anvergură naţională asupra modalităţilor de predare a istoriei comunismului în şcoală. Tare ar fi bine să ne implicăm cît mai mulţi, cît mai serios, în analiza şi dezbaterea rezultatelor.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.