Despre război și aceiași demoni

Ioana COSMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

„E soțul tău?”, mă întreabă zîmbind vietnamezul rotofei, înfășurat în verdele costumului de camuflaj. „Vrei să-l împuști?”, continuă el după ce îi confirm. „Acum nu. Întreabă-mă peste douăzeci de ani”, îi răspund. Rîde copios și îmi întinde pușca, un Kalașnikov AK-47, rămas moștenire de la ruși. 

În ultima decadă a războiului, soldații Viet Cong au fost echipați de susținătorii comuniști cu arme de proveniență sovietică, în special cu aceste Kalașnikovuri, despre care nu aveam deloc habar pînă nu m-am trezit cu unul în brațe. Pe lîngă armele primite în dar, vietnamezii s-au ales și cu cele capturate sau lăsate în urmă după retragere de soldații americani. Iar cum muniția dobîndită de la prieteni și dușmani este atît de numeroasă încît e puțin probabil să se epuizeze în următorii douăzeci de ani, s-au gîndit să amenajeze un poligon de trageri, pentru turiștii care, cu un dolar pe glonț, doresc să-și exerseze abilitățile de a ținti.  

Iau în primire arma, îmi fixez privirea (doar un ochi) prin cătarea puștii și trag. Zgomotul izbucnește brusc și se oprește difuz. Trag din nou.  

Poligonul, amenajat în districtul Cu Chi, se află la capătul pădurii unde forțele comuniste din Nord, împreună cu aliații din Sud (Viet Cong) au dus importante operațiuni de luptă pentru cucerirea Saigonului. Jungla deasă, cu copaci înalți și mușuroaie de termite, nu mi-ar fi ridicat nici un semn de întrebare dacă nu aș fi știut că sub mine se încolăcesc o mulțime de drumuri, pe care s-au perindat mii de oameni. De fapt, e impropriu spus s-au perindat, mai degrabă s-au tîrît prin culoare înguste, prin care un animal încape cu greutate, darămite un om. 

În lupta pentru independență, vietnamezii au început construcția acestui labirint subpămîntean, pentru a-și feri combatanții de superioritatea armată a francezilor. În 1955, după ce revoluționarii au ieșit învingători în fața Franței, a izbucnit un nou conflict, de data aceasta între Nordul susținut de comuniști și Sudul sprijinit de SUA, ceea ce i-a făcut să reia construcția de tuneluri. 

Lumea lor cuprindea sute de kilometri de galerii subterane, răspîndite pe mare parte din cuprinsul țării. O trapă se deschidea în pămînt și un omuleț se strecura înăuntru, prin gaura strîmtă, ca de șarpe. Un soldat voluminos, cum este cel care mi-a înmînat surîzător Kalașnikovul, nu ar fi încăput niciodată.

Viața luptătorilor vietnamezi se asemăna cu cea a cîrtiței. Coridoarele înaintau sinuos și se deschideau, din loc în loc, într-o încăpere mică, continuînd apoi spre ieșire, într-o suită de ramificații. Dormitoare, bucătării, depozite de arme, spitale și ateliere, toate se găseau în subsolurile Vietnamului, într-o formă improvizată, dar suficient de elaborată încît să țină în șah întreaga armată americană. 

La suprafață, mușuroaiele aveau guri de aerisire, pentru a îngădui aerului să pătrundă în tuneluri sau pentru a elimina fumul care ieșea de la focul folosit la pregătirea mîncării. Dar ceea ce le-a dat cel mai mult de furcă americanilor au fost dispozitivele cu explozibil și țepușe. Bine camuflate, capcanele se căscau într-un hău adînc, iar soldații cădeau în vîrfurile ascuțite, fără vreo șansă de scăpare. 

La sfîrșitul anilor ’60, după ce s-au chinuit ani de-a rîndul să termine cu labirintul din adîncuri, americanii au dat o ultimă lovitură. Buldozerele au excavat regiunea, iar bombele au ras suprafețe întregi de junglă și așezări omenești. Dar acest fapt nu a făcut decît să întărească rezistența anti-americană, prin alăturarea unui mare număr de vietnamezi din Sud, rămași fără casă și familie. 

Chiar dacă puternic avariate, tunelurile au reușit să conducă o bună parte din soldații din Nord aproape de Saigon și să-i țină la adăpost. Aceste galerii din interiorul pămîntului au avut un rol-cheie în cîștigarea războiului de către armatele Vietnamului de Nord și ale Viet Cong-ului. 

În 1973, costurile războiului, atît materiale, cît și umane, precum și presiunea din țară, i-au forțat pe americani să se întoarcă acasă, astfel că, doi ani mai tîrziu, Guvernul sud-vietnamez, rămas singur, și-a cedat locul aproape fără luptă. 

Muzeul Războiului, construit în centrul vechi colonial al Saigonului, redenumit „Ho Și Min“ în onoarea primului lider comunist al țării, prezintă informații și imagini cutremurătoare: un milion de combatanți și două milioane de civili uciși în cele două regiuni ale țării, o armă chimică, intitulată Agentul Orange, pulverizată peste jungla Vietnamului și sute de mii de mutilați, cu malformații congenitale care se mai transmit și astăzi. Este o istorie scrisă de învingători, prezentată dintr-o singură perspectivă, însă cifrele înfiorătoare nu pot să nu-ți dea de gîndit.

„Democrația scuză mijloacele”

Care a fost sensul acestei lupte fratricide și în ce context un război este justificat? O acțiune declanșată de o autoritate legitimă, apărarea în caz de atac sau pedepsirea unor acte inumane, inevitabilitatea conflictului și șansa mare de reușită sînt cîteva dintre motivele pentru care, de la Sfîntul Augustin, în secolul IV, pînă la Organizația Națiunilor Unite, în timpurile noastre, războiul este văzut ca îndreptățit.  

Privind de la celălalt capăt al istoriei și numărînd milioanele de morți și schilozi, mă întreb ce ar fi decis anticii. Care autoritate ar fi fost considerată legitimă, cea a învingătorilor sau a înfrînților? Trăind în Sud, ar fi preferat o țară lipsită de traumele și crimele războiului, acceptînd comunismul sau, din contra, ar fi ales să lupte, chiar cu prețul vieții, pentru crezul lor în democrație? Ori, așa cum se întîmplă nu rareori în viață, ar fi pășit pe o cale cu o credință, sfîrșind, apoi, cu o alta? 

În timp ce parcurg străzile orașelor vietnameze nu pot să nu observ paradoxul: flamurile roșii, înălțate pe stîlpii bulevardelor, în fața magazinelor cu brand-uri occidentale.

Ce ar spune oare comunistul convins, care a continuat să trăiască într-o colibă chiar și după ce a devenit președinte, văzînd invazia capitalismului imperialist? S-ar răsuci în mormînt, de bună seamă, dacă trupul nu i-ar fi închis într-o cușcă de sticlă, pentru ca toată lumea să-l vadă, într-un mausoleu imens, păzit zi și noapte de gărzile statului. Cu toate că dorința lui a fost să fie incinerat, Unchiul Ho a avut aceeași soartă ca precursorul său Lenin, sfîrșind îmbălsămat și expus privirilor.

Ironia face că idealurile comunismului i-au fost insuflate lui Ho Și Min în timpul petrecut în Franța, atunci cînd devine membru-fondator al Partidului Comunist Francez și purtător de cuvînt al mișcării anticolonialiste. Abia pe urmă, viața îl poartă în Uniunea Sovietică și China, de unde revine în Vietnam ca lider al luptei pentru eliberarea de sub ocupația franceză și șef al partidului unic.

Vietnamul are astăzi înfățișarea unui comunism turistic, unde ura față de vechii dușmani s-a stins de mult. Dacă mai întîi Franța colonialistă și mai apoi SUA capitalistă au încercat să supună țara, evidențele arată că doar prima a reușit să-și impună gusturile asupra culturii sale, în timp ce aceea din urmă a putut doar să o „salveze“ printr-o economie de piață. 

Pînă în Evul Mediu s-a vorbit cu precădere despre justețea războiului, punîndu-se un semn de egalitate între cauza justă și dreptul de a declanșa o agresiune. Odată cu epoca modernă și afirmarea statului suveran prin stabilirea puterilor discreționare (raison d’état), această limitare a dispărut. Drept urmare, discursul s-a mutat dinspre legitimitatea războiului înspre obligațiile beligeranților în timpul intervențiilor militare.

Mai tîrziu, după abolirea absolutismului statal și înființarea Societății Națiunilor, ca urmare a Primului Război Mondial, cele două viziuni s-au unificat, în încercarea de a preveni conflictul. Eșecul acestui prim demers este evident. O nouă conflagrație mondială a izbucnit și s-a încheiat, o nouă Organizație a luat locul vechii Societăți, încercînd să obțină ceea ce prima nu a reușit.  

Democrația scuză mijloacele este titlul unui studiu psiho-social din 2005 și o afirmație care s-ar preta unei interpretări contemporane a ideilor lui Machiavelli. Conform psihologului Falomir-Pichastor și colegilor săi, avem tendința de a judeca mai aspru violența comisă de un grup considerat autoritar, în comparație cu aceeași acțiune săvîrșită de un grup văzut ca democratic, cu atît mai mult cu cît victimele agresiunii sînt parte a unei colectivități cu structuri nedemocratice.

În anii războiului, peste cinci milioane de tone de bombe au fost aruncate de către aviația americană deasupra Vietnamului, mai mult decît o făcuse oricare țară în alt moment al istoriei. Dacă este nedrept ca un stat să ucidă milioane de oameni pentru a instaura comunismul, de ce ar fi mai just să o facă pentru a instala democrația? Un război este just dacă rațiunea lui este justă și are șanse mari de reușită, ar spune anticii. 

Dar aici, în Vietnam, democrația nu și-a atins scopul, iar o parte din vină o poartă tocmai mijloacele care au condus-o în luptă, făcînd populația să se îndoiască de noblețea titlului. Fiindcă ce se află, de fapt, într-un nume? În realitate, oricum i-am spune trandafirului, mirosul lui nu poate fi altfel decît dulce ori amar. 

Privesc țeava Kalașnikovului, care încă mai fumegă, și mă întorc spre vietnamezul cu față rotundă, de copil. „Ai nimerit ținta o dată”, îmi spune el, cu același zîmbet ștrengăresc întipărit pe chip. Zîmbesc și eu cu încîntare. Din zece focuri, căci atît plătisem, un glonț și-a atins „destinatarul”. 

Părăsesc poligonul, lăsînd în urmă șirul de turiști care își așteaptă rîndul la trageri, încercînd să rețin mîndria care mi se zbate în piept, de parcă aș fi eliberat Vietnamul de toate relele care s-au abătut asupra lui. Îmi imaginez că sînt un luptător de gherilă și îmi fugăresc dușmanii cu arma în mînă. Uit de interogațiile despre sens și demonii războiului și mă cufund în visul de a fi soldat... 

Un soldat care nimerește ținta o singură dată. 

P.S. În chip de bibliografie: Ionuț-Alexandru Tudorie, „Sfîntul Augustin şi teoria bellum justum. Reflecţii pe marginea scrisorilor 189 şi 229”, îBellum justum et pium, R.P. Mureşan și I. Chişcari (editori), Editura Universității din București, 2011, și Matthew White, Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade, Editura Humanitas, 2015.

Ioana Cosman este istoric și autoarea cărții de călătorie Porțile se închid la miezul nopții, Editura Trei, 2022.

p 22 WC jpg
Copilul călare pe porc
Tăiatul porcului era evenimentul central al perioadei.
p 20 Catedrala Sfinta Sofia din Kiev WC jpg
Elemente religioase în conflictul ruso-ucrainean
Statul finanțează activitățile Bisericii, iar Biserica conferă legitimitate statului.
Anticiclonul rusesc nu cedează jpeg
Anticiclonul rusesc nu cedează
Rusia de azi este închisă pentru noi: nu știm despre filmele lor, cultura lor nu o difuzăm și nu o vrem, limba rusă nu ne place, iar politica Rusiei se rezumă la persoana lui Putin și nici asta nu prea ne interesează.
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia jpeg
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia
„Gafele comunității occidentale în raport cu regimul lui Putin au contribuit la ceea ce se întîmplă astăzi.”
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK jpeg
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK
„Putin a avut un anumit obiectiv atunci cînd a început să mobilizeze trupele, dar s-a lovit de ceva neprevăzut.”
Jocurile privirii jpeg
Jocurile privirii
Prinși în vîrtejul aceleiași lumi, Eminescu și Caragiale nu sînt, de fapt, în disjuncție, ci într-o continuitate aproape magică.
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim jpeg
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim
În poziția pe care o avem cei mai mulți dintre noi în fața dezbaterii privind construcția Catedralei Mîntuirii Neamului, există multă trăire tipic românească.
Istoria uitată a Buștenariului jpeg
Istoria uitată a Buștenariului
Descoperirea zăcămintelor de aur negru avea să schimbe complet așezarea molcomă și uitată de timp, ducînd la un adevărat boom demografic și industrial.
Iran: de la trei genuri la unul jpeg
Iran: de la trei genuri la unul
Vechii perși recunoșteau trei genuri, sau cel puțin o veche civilizatie de acum 3.000 de ani descoperită la Hasanlu în nord-vestul Iranului.
Hong Kong – momentul adevărului jpeg
Hong Kong – momentul adevărului
Această cvasi-promisiune de azil politic încîntă auzul unor grupuri de profesioniști din Hong Kong, care promovează ideea unei emigrații colective spre noi „orașe charter” situate în țări mai libere.
China, în căutarea legitimității jpeg
China, în căutarea legitimității
Democrația liberală se confruntă cu o criză de legitimitate – sau, cel puțin, așa ni se spune. Oamenii nu mai au încredere în guvernarea elitelor liberale și tot mai multă lume crede că oferta actuală de democrație este o păcăleală.
Pînă la Praga şi înapoi jpeg
Pînă la Praga şi înapoi
Am trăit multă vreme temerea că voi ajunge într-o situaţie fără ieşire atunci cînd, nevoit să fac pe ghidul turistic prin Bucureşti, nu prea voi avea ce să le arăt oaspeţilor. Străzile congestionate? Clădirile-monument neîngrijite? Casa Poporului?! Mănăstirile asaltate de cerşetori?
America se întoarce în Irak jpeg
America se întoarce în Irak
Decizia preşedintele Barack Obama de a spori numărul trupelor terestre americane din Irak şi de a le plasa în provincia Anbar, preponderent sunnită, a stîrnit numeroase discuţii aprinse. În Statele Unite, dezbaterea publică a pus pe tapet experienţa Vietnamului, unde desfăşurarea tot mai masivă de acţiuni militare a dus la o împotmolire gravă.
Urmările declinului Rusiei png
Urmările declinului Rusiei
Pe măsură ce Europa dezbate dacă să îşi menţină sau nu sancţiunile contra Rusiei, politica de agresiune împotriva Ucrainei pe care o duce Kremlinul continuă, fără nici un fel de dezbatere. Deşi Rusia este într-un declin evident, ea reprezintă încă un real pericol pentru stabilitatea internaţională din Europa şi nu numai.
Jocul de a frica jpeg
Jocul de-a frica
Nimic nu documentează mai persuasiv şi agasant cît de alăturea cu drumul e, în faţa provocărilor globale, mare parte din stînga occidentală decît reacţiile disproporţionate iscate de victoria electorală a premierului israelian Beniamin Netanyahu.
Melancolia lui Fawad – poveste afgană jpeg
Melancolia lui Fawad – poveste afgană
Văzut din Occident, Afganistanul e un fund de rîpă în care cîţiva smintiţi dau de lucru NATO. Presa occidentală e responsabilă de imaginea foarte precară a Afganistanului – cînd se vorbeşte, e mereu despre atacuri, explozii, militari morţi cu onoare la datorie (întotdeauna ai noştri, nu ai lor) şi eşecuri colosale.
Pînă unde putem lupta cu statul islamic jpeg
Pînă unde putem lupta cu statul islamic
Există o îndelungată şi controversată istorie a extinselor intervenţii militare străine în Orientul Mijlociu şi este de sperat ca decizia preşedintelui SUA, Barack Obama, de a purta război contra statului islamic nu va demonstra altceva. Nici un alt grup terorist nu merită mai mult să fie distrus decît aceşti jihadişti ucigaşi şi prădători.
Taksim şi iluzia modelelor jpeg
Taksim şi iluzia modelelor
Da, poliţia a evacuat piaţa Taksim din Istanbul, la ora la care scriu. Da, şi în Ankara, protestatarii au fost îndepărtaţi, la fel în Izmir. Da, de fiecare dată cînd protestatarii se adună pe străzi, poliţia intervine rapid. Însă premierul Erdogan şi AKP sînt cei care au pierdut.
Slăbiciunile Chinei   argument monetar jpeg
Slăbiciunile Chinei - argument monetar
Cînd discut despre China, de regulă, impun un exerciţiu socratic. Simulez că sînt de acord cu măreţia statului chinez, după care îmi întreb interlocutorul dacă ştie care este moneda sa. Cu toţii sînt de acord şi explică pe larg cum chinezii îi vor depăşi pe americani, dar puţini sînt capabili să spună numele monedei chinezeşti.
Alegerile lui Mohamed Morsi jpeg
Alegerile lui Mohamed Morsi
Noul preşedinte al Egiptului, Mohamed Morsi, provine din rîndul organizaţiei Fraţilor Musulmani – acest simplu enunţ a speriat o mare parte a opiniei publice în străinătate şi pe egiptenii cu orientări seculariste.
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate jpeg
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate
Un nou jucător de anvergură s-a aşezat la masă în Orientul Mijlociu. Turcia politicii externe concentrate aproape exclusiv pe securitate, pe linia „zero probleme cu vecinii“ şi pe rolul NATO, în strînsă legătură cu alianţa uneori tensionată cu Statele Unite, şi-a modificat aproape radical strategia.
Retrofuturism: un exemplu standard jpeg
Retrofuturism: un exemplu standard
Vă propun o poveste cu spaţii sacre, din India. Arhitectul Sameep Padera are, pentru weekendurile cînd iese din Mumbai, o fermă modestă la Wadeshwar, un sat de hinduşi la 70 km de metropola uriaşă. Probabil e o casă la ţară cu oleacă de curte. De cum s-a aşezat în sat, preoţii locului au venit să ceară donaţii pentru un templu dedicat lui Shiva.
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară jpeg
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară
Primăvara arabă – sau „trezirea arabă“, cum a mai fost numit` – a declanșat un entuziasm cu accente de delir uneori, exact așa cum s-a întîmplat cu revoltele de stradă din 2009 în Iran. Acum i-a luat locul o dezamăgire pe măsură, însoțită de discursuri despre democrație, golite de fond.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Centrul şi estul Europei - o regiune complicată -
A şasea ediţie a forumului jurnaliştilor din Europa Centrală şi de Est, desfăşurată la Varşovia sub auspiciile organizaţiei Iniţiativa Central-Europeană, a scos la iveală problemele comune şi difer...

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.