Umorul e ca ceaiul de muşeţel. Nu rezolvă, dar ajută. E bun la toate, dar se poate şi fără el. Se poate rîde de orice, numai că atunci cînd se depăşeşte o anumită limită, nu prea mai e de rîs. Şi-atunci ce rost mai are?
Datorită filonului biografic, temele literaturii lui C.D. Florescu au fost, în primele sale cărţi, imigraţia, plecarea sau întoarcerea în ţara natală, dezrădăcinarea, exilul. În timp însă, cărţile sale au căpătat o anume amploare a ficţiunii, astfel încît, deşi temele s-au păstrat, au căpătat noi pespective.
Această plachetă epistolară, conţinînd douăzeci şi şase de scrisori şi telegrame către Petre Stoica, este prima apariţie postumă a lui Emil Brumaru (25 decembrie 1938 – 5 ianuarie 2019). Acest mănunchi de corespondenţă inedită, parte la un moment dat din arhiva de la Jimbolia a lui Petre Stoica (1931-2009), a ajuns la un anticar clujean, fiind achiziţionată, în urmă cu un deceniu, de scriitorul şi scenograful Fabian Anton, care şi îngrijeşte acum publicarea ei însoţită de facsimile, desene bruma
Pe partea cealaltă a Podului Grant, tot pe Calea Crîngaşi, continuă să existe o croitorie care exercită pentru mine o atracţie explicată nu doar de necesitate, dar şi de nostalgie.
După toate succesele posibile obţinute cu romanele sale în ultimii ani – suplimentări de tiraj şi reeditări, de la hard cover la ediţii de buzunar, traduceri într-o duzină de limbi şi receptare internaţională, premii româneşti şi străine, şi chiar ecranizări –, era timpul ca o astfel de antologie să ne întoarcă la rădăcinile viguroase ale literaturii lui Dan Lungu: proza scurtă.
În evaluările anuale despre calitatea vieţii şi despre consumul cultural, rezultă negreşit că ţările nordice au cel mai înalt standard de viaţă, oraşele lor sînt cele mai nepoluate, locuitorii lor sînt cei mai civilizaţi şi cei mai fericiţi, nordicii citesc cel mai mult, iar muzicienii lor fac cea mai originală muzică de pe planetă.
Construit minuţios, cu inteligenţă şi umor, pe mai multe niveluri şi cu schimbări de registre stilistice, incorporînd în limbaj la modul ironic slang-ul corporatist şi speculînd la nivel simbolic tropii realităţii, cu referinţe deopotrivă clasice (Kafka) şi contemporane (Patti Smith sau Ildikó Enyedi), Vînători-culegători poate fi citit ca un roman al generaţiei noastre, al celor care împărţim, bărbaţi sau femei, „vina de a fi singuri“ în timp ce #uniţirezistăm.
Partea cu adevărat fascinantă a acestor eseuri este felul în care Livius Ciocârlie găseşte de fiecare dată unghiul potrivit pentru a citi şi a interpreta corespondenţele. Balzac, Flaubert, Roger Martin du Gard, Gherea, Călinescu şi Negoiţescu (aceştia în mod deosebit) devin adevărate personaje, fatalmente, diferite în actul transcrierii propriei vieţii de autorii care trăiesc viaţa reală: inclusiv în latura lor de fiinţe epistolare au personalitate, zbateri interioare, ambiţii, eşecuri, deci des
Cel puţin în cazul a doi scriitori, acest tip de experiment n-a fost o premieră: Nora Iuga şi Marin Mălaicu-Hondrari au mai exersat scrisul pornind de la imagini în proiectul Dublă expunere şi, întîmplător sau nu, amîndoi a
Subiectul cărţii devine, astfel, lupta scriitorului-fantomă de a inventa, în contratimp şi cît mai credibil, autobiografia unui personaj real, posibil escroc genial sau doar conjunctural, care apelează la tot felul de tertipuri doar ca să divulge cît mai puţin din propria biografie. Escrocul se dovedeşte însă nu doar un colaborator refractar (îi oferă numai detalii biogra
Aceste 37 de crochiuri, mici vitralii de cuvinte, creează multiplele straturi ale cărţii, ale cărei profunzimi se lasă întrevăzute, revelate sau explorate pe-ndelete în funcţie de disponibilitatea (şi credinţa) cititorului. Poţi urmări doar spectaco
Poetul american Wallace Stevens spunea că, într-o epocă a lipsei de credință, e datoria poetului sau a scriitorului să aducă satisfacția credinței. Asta am încercat să fac și eu, în stilul meu. Pentru mine, singura religie pe care o am, cam la f
Ca şi alte dăţi cînd am avut ocazia să discut sau să lucrez cu tineri pasionaţi de artă şi scris, am fost foarte interesat de nivelul lor de cunoştinţe, de gusturile artistice, de obişnuinţele lor de consum cultural. Ca şi alte dăţi, am întîlnit tineri car
M-am întors de la maternitate: soţul mă sărută noaptea, iar eu tremur toată – nu mai putem. E păcat. Mi-e groază. Am auzit că medicii vorbeau între ei: „Fetiţa nu s-a născut în cămașă, ci în armură. Ar trebui s-o arătăm la televizor, nici o mamă n-ar mai naște“. Vorbeau despre fetiţa noastră. Cum să mai facem dragoste după aceea?!…
Atîta timp cît dihotomia s-a instalat ca unic sistem de judecată, părerile mele ar fi anacronice. Plus că mi s-ar părea nefiresc să capitalizez în online mai mult pe opiniile politice decît pe muzica mea. Scandalul a vîndut tot timpul mai bine, li
Această dificultate a transpunerii „sălbăticiei“ vieţii în cuvinte este cuprinsă în însăşi situaţia declanşatoare: rămas fără slujbă şi nereuşind să-şi găsească una nouă, bărbatul decide să se înroleze într-o echipă de pompieri voluntari pentru a lupta cu un incendiu devastator pe care numai venirea zăpezii pare că-l mai poată stinge. Plecarea intempestivă a bărbatului în această misiune cvasi-sinucigaşă conţine aceeaşi doză de iraţional ca şi adulterul femeii. Un foc inexplicabil îi cupri
Un fenoment aparte este biblioteca Bookster, care a cîștigat anul trecut peste 18.500 de noi abonați, care au citit în medie cu 17% mai multe cărți față de anul precedent, conform spuselor Alexandrei Stroe, co-fondator și co-CEO Bo
De ce? Încotro? De unde? Pînă cînd? etc. Avem atîtea întrebări prefabricate, încît ne-am și dezobișnuit să mai punem întrebări. Catalepsia dogmatică a luat locul ataraxiei filozofice. Rolul filozofiei este de a justifica politica – iar rolul politicii
Acum zece ani, într-un happening făcut la Petrila, un cortegiu constituit din copii – purtînd tricouri pe care scria „Neamul Sîrbuleștilor“ și ținînd în mîini pancarte cu întrebările fundamentale din limba română – pornea de la Casa Memorială Sîrbu îVorba Sîrbului: „Saltul din opincă în pantof nu e periculos, e chiar obligatoriu: cu condiția să nu le amintești altora cît de urît le miros picioarele.“
Ideea de independenţă (faţă de memorie, faţă de trecut, de destin, de oameni etc.) celebrată de sărbătoarea naţională pe care Frank o petrece pe drum cu propriul fiu (şi, cum spunea
În ajunul morţii sale, tatăl lui umpluse şase caiete de şcoală, fiecare de cîte o sută de pagini. În cîteva ocazii rare, Mahmoud s-a uitat pe unele pagini. Dar apoi mama făcuse inimaginabilul: le băgase pe toate adînc în cuptor, turnase parafină
Lamento existenţial de gen („unde-i frumuseţea mea, cînd au prins să mi se stingă ochii? unde s-a fărîmat tinereţea?“), poem dramatic cu caracter etnografic, prin descrierea riturilor de trecere sau a celor gospodăreşti domestice, atins uneo
Guvernele prezente și viitoare ar trebui să recunoască „efectiv, pragmatic, și nu declarativ, importanța sistemului și a infrastructurii culturale pentru binele social“, ar trebui să recunoască în cultură o resursă și un „sistem de producție“, nu
În copilărie avusese encefalită, boala somnului. O împărțise pe din două, ca un atac cerebral. Brațul stîng era aproape inutil. Putea să meargă, dar își tîra piciorul stîng, trăgîndu-l după ea la fiecare pas. Cînd era entuziasmată, ceea ce s
Ce se-ntîmplă cînd un cărturar septuagenar – care şi-a petrecut adolescenţa citindu-i lui Borges şi care apoi a devenit, la fel ca Umberto Eco, deopotrivă hermeneut şi romancier, trăi
Dintr-o societate în care politicul prima, am devenit o societate în care domnește banul, cu probleme tot mai mari de corupție, degradarea mediului și inegalitate economică. Ideologia de extremă stînga pe care o credeam dispărută a rea
Toate vacanţele sînt ideale. De la un all-inclusive într-un complex balnear cu saună şi sală de fit-ness pînă la naufragiul pe o insulă pustie. Eu le-aş face pe toate.
azurile de corupţie şi de scandaluri legate de moravuri din sînul BOR (dar şi al altor culte religioase) sînt investigate, în mod regulat, de platforma jurnalistică independentă online Să fie lumină (https://safielumina.ro), dar e suficient să asculţi d
Prima antologie a prozei erotice exclusiv feminine din literatura noastră este, din păcate, un demers care te lasă confuz. Volumul are, în primul rînd, o problemă de concept. Poetul şi ese
Mi-ar plăcea să-l văd din nou prin public pe Bugge Wesseltoft. Cînd l-am avut invitat la festival, în 2017, și-a dorit în mod special să ajungă cu o zi mai devreme, pentru a se bucura de
Un tezaur ambulant de istorii, de data asta de rock și folk, este și Florin-Silviu Ursulescu (n. 1945), jurnalist muzical debutat în 1964, cu o amplă activitate publicistică (reviste și almanahuri), pe măsura celei live (organizator și preze
Dimitrie Cantemir e un liant între culturi pentru perioada sa, întruchipare a sinergiilor pe care vrem să le stabilim și să le consolidăm pe viitor între cele două țări. Este o personalitate istorică majoră atît pentru Rom
Ploaia a întrerupt concertele celei de-a doua zile, astfel că poiana s a umplut de noroi. Au existat probleme cu mîncarea, cu serviciile medicale şi sanitare. Autorităţile au folosit elicoptere militare pentru a paraşuta în zonă haine uscate, alime
De exemplu, eu știam că Woodstock a avut acces gratuit. În realitate s-au vîndut bilete în avans, dar din cauza lipsei de experiență a organizatorilor s-a ajuns în situația în care, cu şapte zile înainte de eveniment, lucrările de amenajare a sp
Practic, aproape jumătate din tinerii care trec prin sistemul preuniversitar nu reuşesc să înţeleagă şi să comenteze un text citit şi nici nu ştiu care ar putea fi beneficiile lecturii.
Reviste multe și doar literare (nu culturale, în sensul larg), deci „de breaslă“, de opinie de grup și nu de jurnalism cultural, interesate de micile conflicte scriitoricești și nu de marile schimbări culturale, subvenționate preferențial de
Din păcate, în ciuda faptului că se organizează multe evenimente de jazz, numărul spectatorilor e în evidentă scădere. Explicații sînt multe (lipsa emisiunilor radio și TV, obișnuința cu concertele gratuite, lipsa de educație muzicală de acasă, lip
O galerie pestriţă, dar foarte „umană“, de personaje populează străzile de cartier şi scările de bloc „documentate“ în paginile acestei cărţi, de la micii biletari, bişniţari, contrabandişti de aparatură electronică şi de casete video sau jucători de alba-n
„Una dintre primele noastre provocări este să ne cunoaştem părinţii cu totul“, scrie în cartea sa de amintiri Richard Ford (n. 1944), acest extraordinar scriitor american, a cărui operă a început în ultimii ani să prindă contur şi în limba român
Copiii trec „din viața din carte în viața din vis“, punîndu-și cu candidă gravitate întrebările fundamentale ale ființei: „Cine era? propriul său chip în oglindă nu-i spunea destul“, „«Sînt singur», spuse deodată copilul, fără să se gîndească“, „De ce era
La roman, aş începe cu debuturile, ambele remarcabile: Cristina Vremeş, Trilogia sexului rătăcitor (Humanitas) şi Mih-nea Mihalache-Fiastru, Expres (Curtea Veche), şi aş continua cu Dian
Luna viitoare se împlinesc 50 de ani de cînd omul a păşit pe Lună, eveniment transmis în direct la televizor în toată lumea (inclusiv în România, comentariul fiind asigurat de Andrei Bacalu, medic şi jurnalist de ştiinţă), prilej, iată, pentru un Dosar-omagiu dedicat acestei extraordinare realizări care a marcat istoria omenirii. De la punerea în contextul politic al cursei spaţ
Ca să supravieţuiască în atîtea habitate diferite, cele aproximativ zece mii de specii de păsări ale lumii au evoluat într-o diversitate spectaculoasă de forme şi nici comportamental păsările nu sînt mai puţin diverse. Unele sînt foarte sociabile, al
Violenta proză care deschide cartea, „Celula Unu“, surprinde într-o cheie kafkiană horror represiunile sîngeroase ale unui guvern african corupt, dar celelalte unsprezece proze, plasate în Nigeria sau în State, surprind cu fineţe şi cu multă culoare conflictele culturale deopotrivă la nivel personal şi social ale unor femei nigeriene tinere care încearcă să-şi facă o viaţă departe de continentul african. Toate relaţiile din carte evoluează pe marginea unor rupturi, personajele confrun
Da, se apropie Tîrgul de Carte Bookfest şi va exista, din nou, o ofertă copleşitoare de cărţi traduse din zeci de limbi, premiate cu premii celebre, vîndute în milioane de exemplare, ecranizate în filme de succes, situate în topuri faimoase
Cartea este construită în jurul a două femei intelectuale: Vera şi Nora, verişoare, cu apariţii episodice ale unei surori, a două prietene de la bloc şi a unei vecine de la ţară. Este o carte a femeilor care explorează intens condiţia feminină, dar fără a avea stridenţa de gen conştientă de sine pînă la manifest (cum se întîmplă, spre exemplu, în Matriarhat, volumul de proză scurtă al Cristinei Andrei, apărut tot anul trecut l
Iulian Popa construiește meticulos o serie de miniaturi realiste cu tușe de stranietate, cu zone dialogale bune sau de atmosferă nostalgică, al căror cusur pare să fie, uneori, faptul că sînt prea „tăiate din carne“. Cîteva dintre subiectele prozelor meritau
„Distanța de protejare“ (titlul în original al nuvelei fiind Distancia de rescate) sugerează că infestarea ar putea fi metafora dragostei materne supraprotectoare: maternitatea ca agent al alienării şi dezastrului afectiv. Pe de altă parte, leit-motivul cîmp
Această „listă canonică“ (a se reţine deopotrivă articolul nehotărît şi exprimarea din argument: „caracterul presupus canonic“) de 100 de poeţi români din ultima sută de ani, odată ajunsă în malaxorul reţelelor de socializare, a fost făcută praf. S-a remarcat, în primul rînd, aleatoriul cronologiei: anii debutului sînt trecuţi greşit în foarte multe cazuri. G. Călinescu, Ion Vinea, Ion Barbu, Tristan Tzara, Gellu Naum, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, Ştefan Aug. Doinaş ş.a. n-au debutat în momentul
