⬆
rîdem de orice?
La ce bun umorul?
În fond, ce funcție are umorul? Există lucruri cu care nu se (mai) poate glumi?
Rîsul și cele sfinte
Ironia rămîne încă cea mai delicată formă de violență pe care o poți exercita asupra altuia.
Bunul, răul și umorul
Glumele ofensatoare la adresa minorităților ne blochează empatia și compasiunea la adresa victimelor unor nedreptăți sistemice.
Nu există glume proaste, doar glume depășite
Glumim despre ce sîntem și sîntem ceea ce glumim.
Romul, un Păcală mai închis la culoare
Miștoul, ca formă de amuzament, este o formă a comediei care necesită inteligență din partea celui care îl face.
Politica umorului
La fel ca arta, umorul poate înstrăina și relativiza normele după care trăim, dar le poate și consolida. De fapt, poate obține acest efect chiar prin înstrăinare. Examinarea propriului comportament cu alți ochi nu înseamnă neapărat să-l și modificăm.
Anchetă
Umorul e ca ceaiul de muşeţel. Nu rezolvă, dar ajută. E bun la toate, dar se poate şi fără el. Se poate rîde de orice, numai că atunci cînd se depăşeşte o anumită limită, nu prea mai e de rîs. Şi-atunci ce rost mai are?
Magia incorectitudinii politice
În 1993, Larry King îl întreba pe Don Rickles cum face față criticilor venite din partea susținătorilor corectitudinii politice. „Știi că asta fac de 40 de ani, fac mișto de viață și de oameni. Fac mișto de toată lumea. Ce-i amuzant e amuzant (Funny is funny). E job-ul lor să spună că sînt incorect politic.“