Magia incorectitudinii politice

Mihai TIŢA
Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Magia incorectitudinii politice jpeg

La începuturile carierei sale de comediant, în timpul unui show la Murray Franklin`s Club din Miami, Don Rickles, poreclit mai tîrziu „Mr. Warmth“, l-a zărit în public pe Frank Sinatra (pe care încă nu-l cunoștea, cei doi însă urmau să dezvolte o frumoasă și de durată prietenie) și ca întotdeauna nu s-a putut abține: „Te-am văzut în filmul The Pride and the Passion și vreau să-ți spun că tunul a jucat foarte bine“, şi a continuat: „Simte-te ca acasă, Frank. Lovește pe cineva!“ (aluzie evidentă la prieteniile sale cu diferiți membri ai mafiei italiene). Acestea au rămas pînă astăzi cele mai celebre glume despre Sinatra făcute în public. Probabil printre singurele, pentru că despre Rickles s-a spus deseori că ar fi singurul om care are curajul să-l ia peste picior pe celebrul artist sau care reușea să-l facă să rîdă.

Născut în 1926, Rickles și-a trăit apogeul în anii ’60-’70, cînd Statele Unite treceau prin cele mai complicate, violente și de amploare mișcări sociale pentru drepturile omului și ale minorităților, în special ale afro-americanilor. „Tu ești catolic“, către Dean Martin, „eu sînt evreu și Sammy, tu ești negru. Îmi pare rău“, poanta din 1975 din cadrul show-ului de televiziune The Dean Martin Celebrity Roast, în care diferite personalități pop erau insultate (venise rîndul lui Sammy Davis Jr.), nu doar că e una dintre cele mai „lejere“ (spre deosebire de: „Aș prefera să nu mă atingi, Sammy, voi ruginiți“ sau „Iubesc oamenii de culoare, avem nevoie de voi pentru că nici un evreu n-ar construi un tren“), dar reprezintă tocmai acea dualitate de finețe a unei glume reușite: rîsetele sînt declanșate de ironia cu care-l compătimește, însă printr-o sclipire Rickles își schimbă tonul vocii și expresia într-una gravă, iar acel „Îmi pare rău“ devine metaforă subtilă.

Vorbim despre omul care îl lua în brațe și îl săruta pe Sammy Davis Jr. de cîte ori îl întîlnea. Oriunde, oricînd, în direct la orice televiziune, pe orice scenă. Ne aducem aminte și de Frank Sinatra care în anii ’40, la începuturile carierei sale, condiționa promoter-ii și organizatorii ca membrii de culoare ai trupei sale să doarmă în același hotel unde era găzduit el. Gesturi care în zilele acelea însemnau cît un marș pentru drepturile omului sau (poate) chiar mai mult de-atît.

Cu patru ani înainte de roast-ul lui Davis Jr., în timpul unui show care se găsește integral pe YouTube sub denumirea Live and smoking, Richard Pryor, puștiul teribil al comediei, reprezentant al noii generații alături de George Carlin și de alții, după o (auto-)ironie mitralia scurt și memorabil despre libertatea orientării sexuale (Pryor a avut relații bisexuale în tinerețe). Mai întîi: „Să nu faci niciodată sex cu un poponar (faggot). Serios, vreau să rămînă chestia asta pe film, o spun către toți bărbații americani: nu faceți sex cu un poponar pentru că minte. Ei zic mereu: «N-o să afle nimeni»“. Apoi, șocant, totul se întoarce la 360 de grade: „I-am supt-o unuia. Poți să-ți faci un obicei din asta. Să devii dependent de sexul oral. Poți s-o faci doar de două sau de trei ori. După aia deja te obișnuiești“.

De la Mao la Comedy Central

Termenul de „corectitudine politică“ era folosit sarcastic de către stîngiștii anilor ’60 (referința însăși e ironică, termenul fiind împrumutat de la Mao Zedong) pentru a semnala tocmai dogmatismul, intoleranța sau conformismul în rîndul celor cu aceleași convingeri politice. Aflăm asta din spusele lui Ruth Perry, profesoară de literatură la MIT, feministă și activistă pentru drepturile civile, dar și din studiul To Reclaim a Legacy of Diversity: Analyzing the ’Political Correctness’ Debates in Higher Education, scris de Debra L. Schultz, scriitoare și profesoară, directoare de programe care susțin drepturile și egalitatea femeilor în societate la Open Society Institute, dar și o figură importantă cînd vine vorba despre teoretizarea și documentarea relațiilor dintre evrei și afro-americani. Toni Cade Bambara, celebra activistă afro-americană, susținea într-un eseu din 1970 că oricît de „corecți politic“ ar fi crezut prietenii ei bărbați că ar fi, mulți dintre ei nu izbuteau să recunoască dificultățile femeilor de culoare. Termenul era atît de ironic, încît printre primele persoane care s-au organizat împotriva lui a fost grupul feminist Lesbian Sex Mafia, care în 1982 susținea un miting împotriva feministelor care condamnau pornografia și practicile BDSM. Marșul se numea „Speakout on Politically Incorrect Sex“.

Orice cruce a normalității și corectitudinii vine cu păcatele sale, dacă ar fi să reinterpretăm gluma aceluiași Pryor despre religie: „Sînt religios. Obișnuiam să merg în biserici protestante. Mă și căcam pe mine de frică, din cauza muzicii ăleia ciudate. Te aștepți ca în orice moment să sară Dracula pe tine. Dacă ar face-o, i-aș arăta o cruce. E alergic la căcaturi din astea“. Să nu uităm că tot niște autoproclamați progresiști au adus prohibiția în Statele Unite. Nici ei nu prea aveau simțul umorului. Iar umorul îmi place să-l văd în vorbele lui Bob Hope: „Am văzut ce poate face rîsul. Poate transforma lacrimi aproape insuportabile în ceva suportabil, chiar plin de speranță“.

În 1993, Larry King îl întreba pe Don Rickles cum face față criticilor venite din partea susținătorilor corectitudinii politice. „Știi că asta fac de 40 de ani, fac mișto de viață și de oameni. Fac mișto de toată lumea. Ce-i amuzant e amuzant (Funny is funny). E job-ul lor să spună că sînt incorect politic.“

Prinsă la firul ierbii în campusurile americane și făcută celebră de către media (în Forbes sau Newsweek se folosea termenul peiorativ „Poliția minții“ – Thought Police), apoi mestecată de neoconservatori și de extrema dreaptă ca fiind un program politic extrem de stînga (de-aici porecla de „neo-marxiști“ pe care o găsim astăzi și în social media mioritică), menit să controleze mințile studenților întru convingeri totalitare (!), corectitudinea politică devenea spre sfîrșitul anilor ’80 și la începutul anilor ’90 „vedeta zilei“: subiect de dispută națională. Obscurul și ironicul termen ajungea astfel să fie luat în serios în rîndul conservatorilor (și mai departe), iar mai apoi tocmai de către faux progresiști în arte sau entertainment. Așa am ajuns, în mileniul al treilea, să dezbatem, spre exemplu, dacă Alec Baldwin are dreptul, pardon, dacă e „corect“ să joace rolul unui orb.

În 2012, Don Rickles era cenzurat în timpul unui omagiu adus lui Shirley MacLaine, realizat de American Film Institute. Gluma scoasă din program: „Președintele Obama e un bun prieten. A fost la mine acasă ieri, dar s-a rupt mopul“. Eu, unul, am rîs.

Mai aproape de zilele noastre, Dave Chappelle, într-o revenire de formă și foarte preocupat de corectitudinea politică și de expresiile sale din ultimii ani post-social media, post-BuzzFeed, a făcut trei show-uri în doi ani, iar Netflix le-a produs: Equanimity și The Bird Revelation în 2017, Sticks & Stones anul acesta. Al doilea dintre ele începe astfel: „Cîteodată, cel mai amuzant lucru pe care-l poți spune e crud (mean). Știți ce zic? Te afli într-o poziție dificilă. Spun multe lucruri rele, dar trebuie să țineți minte un lucru: nu o fac cu răutate. O spun pentru că e amuzant. Și multe lucruri sînt amuzante pînă cînd ți se întîmplă tocmai ție“.

În Sticks & Stones, după ce imită ironic vocea publicului preocupat să caute orice greșeală a persoanelor publice pentru a o folosi împotriva lor, Chappelle trece la o secvență despre Kevin Hart și scandalul creat în jurul său iarna trecută, cînd mai multe voci & organizații LGBTQ au pus presiune pe Academia de Film Americană să caute altă gazdă la Premiile Oscar, din cauza unei glume din 2010, în care Hart îi spunea băiatului său să se oprească din anumite activități „pentru că astea sînt gay“. „That’s why I don’t be coming out doing comedy all the time, ’cause y’all niggas is the worst motherfuckers I’ve ever tried to entertain“, trage concluzia Chappelle.

Ceva mai tîrziu, urmează o serie generoasă despre aceeași comunitate. Gluma care iese în evidență e cea despre un moment în care lui Chappelle, pe vremea cînd făcea Chappelle Show pe Comedy Central, departamentul de Standards & Practices al televiziunii i-a recomandat să nu folosească cuvîntul „faggot“ („poponar“). A întrebat de ce poate folosi „nigger“ („negrotei“), însă nu şi „faggot“, și i s-a răspuns: „Well, because you’re not gay“. Replica lui: „Well, I’m not a nigger either.“

Firește că putem considera unele momente neinspirate. Sau poate chiar mai mult de-atît. Martin Lawrence, deseori obositor și rudimentar, în Runteldat, show-ul său din 2002, a avut un rant (diatribă) ostil și dezechilibrat despre imigranții musulmani, într-o secvență în care agresivitatea față de un personaj imaginar, Hakbim, într-un aeroport înaintea îmbarcării, ar fi putut fi amuzantă, dacă n-ar fi fost categorică: „Don’t start no shit when we get on this plane. I will knock your motherfuckin’ ass the fuck out“. Mai demult, Chris Rock, într-un show produs de HBO în 1996, Bring the Pain, a creat o întreagă secvență care a rămas cunoscută ca „Niggas vs. Black People“, în care Rock se bazează exclusiv pe un rasism interpersonal și pe elitism (mimate și caricaturale, firește) vizavi de propria rasă. Într-un interviu din 2005 explica de ce nu a mai folosit niciodată acea bucată: „Unii oameni rasiști au considerat că pot folosi justificat termenul nigger“.

Arta e politică. Poate avea ecouri sau chiar consecințe în societate, într-un grup restrîns sau, dimpotrivă, în mainstream. Poate fi (re)interpretată diferit în funcție de sensibilitățile, interesele sau „agendele“ fiecăruia. Poate fi sarcastică, complexă sau, dimpotrivă, intolerantă sau grosolană. Dar tocmai datorită acestei libertăți a dezechilibrului se echilibrează de la sine, în funcție de context, dar și de reacții. Nu datorită vreunui Birou de Moravuri, fie el și imaginar. Pentru că comedia ne face egali.

Mihai Tița este jurnalist. Poate fi citit pe blog-ul personal Supraelastic.ro.

Foto: Don Rickles (dreapta), alături de Roosevelt Grier, în emisiunea Kraft Music Hall, 1968. Sursa: wikimedia commons

Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.
Cavalerismul desuet al războiului jpeg
Cavalerismul desuet al războiului
Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample.
În urma tehnologiei jpeg
În urma tehnologiei
Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.
Evoluție, involuție, organodinamism jpeg
Evoluție, involuție, organodinamism
Conspiraționismul nu e altceva decît întoarcerea la gîndirea magică paranoidă, în care forțe dincolo de controlul nostru ne controlează și ne manipulează.
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală jpeg
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală
Potopul, cutremure, războaie și alte evenimente majore duc la dispariția dramatică a unor civilizații și culturi, după care lumea reîncepe din nou.
Histria jpeg
Histria
Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.
Arhitectura: aveți puțintică răbdare! jpeg
Arhitectura: aveți puțintică răbdare!
Arhitectural vorbind, ai fi în stare să trimiţi mesaje în viitor.
Economia de război jpeg
Economia de război
Este destulă frică în lume, pentru că nimeni nu se aștepta să trăiască în același timp o pandemie și un război pe care un nebun se chinuie să-l transforme într-unul planetar.
Viețile netrăite jpeg
O după-amiază de vară
Neputința, anxietatea, moartea celor dragi, boala, deznădejdea, felul în care îi protejăm pe copii, despre toate au scris invitații mei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.