Bunul, răul și umorul

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Bunul, răul și umorul jpeg

În urmă cu cîteva luni, comediantul Dave Chappelle își lansa, pe platforma Netflix, cel mai nou spectacol al său intitulat Sticks & Stones. Deși apreciat de public cu un scor de 99% pe agregatorul Rotten Tomatoes, show-ul a fost amplu disecat de critici. Cu un scor de doar 35%, lui Chappelle i s-au reproșat glumele ofensatoare la adresa femeilor și a minorităților etnice și sexuale. Discuția stîrnită în jurul spectacolului lui Chappelle nu a fost prima, dar cu siguranță nici ultima în care au fost puse în dezbatere limitele morale ale umorului. Spre exemplu, în urmă cu două decenii, George Carlin era criticat pe motiv că glumele sale sînt ofensatoare la adresa femeilor, în contextul în care societatea americană era în continuare una de factură patriarhală.

Serialul de animație South Park a fost prezentat drept exemplul paradigmatic al „umorului de toaletă“, insensibil la suferința pe care glumele sale le poate provoca în rîndul minorităților. Nici alte seriale de comedie, presupus mai „cuminți“, nu au scăpat de asemenea critici. The Simpsons au fost în mijlocul unui scandal mediatic stîrnit de personajul Apu, imigrantul de origine indiană care deține minimarket-ul din oraș, din cauza portretizării stereotipice a acestuia. Publicația americană Bustle alcătuia un top al celor mai ofensatoare glume din serialul Seinfeld într-un articol ajuns viral anul acesta. Deportarea accidentală a lui Babu Bhatt, glumele pe seama omului-porc („The Pigman“) ori cele privitoare la locul de parcare pentru persoanele cu dizabilități sau „nazistul supei“ au fost aduse drept exemple în acest sens.

Deși poate suna pompos, schimbarea Weltanschauung-ului cultural, cu precădere în rîndul a ceea ce sociologii s-au obișnuit să denumească generația milenialilor, va face ca discuțiile de acest gen pe tema limitelor morale ale umorului să fie din ce în ce mai dese.

Despre libertate în umor

A devenit o reală obișnuință ca aproape orice dezbatere privitoare la libertatea de exprimare fie să pornească, fie să ajungă la considerațiile lui John Stuart Mill din Despre libertate. Criteriul pe care Mill încerca să îl operaționalizeze este principiul non-vătămării. Doar în virtutea acestuia, nota filozoful englez, e legitim ca cineva (individual sau colectiv) să ne restrîngă aria libertății noastre, fie că vorbim de acțiuni, fie că vorbim de forme de exprimare. Incitarea la violență fizică la adresa unor persoane ori calomnia se încadrează perfect în aria de aplicabilitate a acestui principiu.

S-ar putea însă extinde această arie și în domeniul glumelor ofensatoare la adresa minorităților etnice sau sexuale?

Primul aspect, a include ofensa în rîndul tipurilor de acțiuni care provoacă vătămarea unor persoane (ori a unor întregi categorii definite pe baza unor trăsături arbitrare pe care aceștia le au precum sexul, etnia etc.), pare o sarcină dificilă. Spre exemplu, primele încercări de a preda teoria evoluției în sudul creștin al Statelor Unite s-au lovit de reacția profund ofensată a celor care vedeau în teoria științifică articulată de Darwin o ofensă adusă statutului privilegiat al omului care, opinau aceștia, în calitatea sa de creație a lui Dumnezeu, nu poate fi doar un simplu verișor al cimpanzeilor și urangutanilor. Apoi, dieta multora dintre noi bazată pe consumul de carne de vită este, cu siguranță, ofensatoare la adresa credințelor hinduse în sacralitatea acestui animal. Deși există argumente întemeiate pentru a ajunge la o concluzie privitoare la abandonarea consumului de carne de vită, ofensa nu pare a fi însă printre acestea.

Răul

Chiar dacă simpla ofensă nu constituie, cu necesitate, un temei pentru a argumenta că s-a petrecut o vătămare, discuția din secțiunea anterioară poate fi rafinată în contextul dezbaterii academice privitoare la limitele morale ale umorului.

Filosoful american John Morreall avansa, într-o carte publicată în urmă cu zece ani, trei mari aspecte problematice din punct de vedere etic ale umorului. În primul rînd, umorul (cu precădere cel ofensator) poate trivializa experiențe umane traumatizante. A-l compara, așa cum au făcut scriitorii unui episod din Seinfeld, pe bucătarul extrem de rigid al unui restaurant unde se vînd cele mai bune supe din New York cu un nazist nu ar face nimic altceva decît să trivializeze drama prin care au trecut victimele naziștilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, pe cale de consecință, ar afecta negativ modul în care spectatorii serialului s-ar raporta în viitor la extremismul politic.

Apoi, glumele ofensatoare la adresa minorităților ne blochează empatia și compasiunea la adresa victimelor unor nedreptăți sistemice. Vătămarea adusă de glumele la adresa romilor nu survine, așadar, ca urmare a unor daune fizice directe, ci prin prisma faptului că persoanele care sînt amuzate la asemenea glume vor tinde să trateze suferința celor marginalizați fără empatia de care ar trebui să dea dovadă. Nu în ultimul rînd, glumele ofensatoare ar promova sau ar păstra vii stereotipuri și prejudecăți pe care le putem avea la adresa unor grupuri din interiorul societății. În acest fel, pentru a-l parafraza pe Foucault, glumele ofensatoare la adresa femeilor dintr-o societate în care violența la adresa acestora este încă un fapt banal ar normaliza această stare de fapt.

Cu alte cuvinte, am putea spune că, deși a priori nu este nimic greșit din punct de vedere moral în ceea ce privește glumele ofensatoare, ele pot deveni problematice atunci cînd ținta lor este reprezentată de grupuri sociale marginalizate, discriminate ori expuse la violență. Vătămarea survine ca urmare a faptului că glumele ar trivializa și normaliza suferința acestora, ar menține stereotipurile la adresa lor și ar bloca empatia față de respectivele grupuri.

Deși argumentul privitor la trasarea în acest fel a limitelor morale ale umorului sună plauzibil din punct de vedere intuitiv, este neclar în ce măsură există dovezi empirice care să susțină o asemenea teză. La fel cum nu există, pînă în prezent, dovezi temeinice că expunerea la jocurile video violente ori la pornografie ar crește gradul de violență al jucătorilor sau al privitorilor, nu putem spune că umorul conduce, cu necesitate, la ceea ce ne spune Morreall.

Cu toate acestea, consider că o soluție de compromis este, totuși, posibilă. Eticienii tind să distingă între acțiuni care sînt datorii morale (a salva un copil mic de la înec, spre exemplu) și acțiuni care sînt dincolo de datorie, denumite „supererogatorii“. Deși nu e obligatorie, supererogația este, totuși, lăudabilă moral. În mod similar, am putea privi abținerea de la a face glume sexiste/rasiste ori a rîde la acestea nu atît ca o limită morală a umorului, cît mai degrabă ca pe un fapt lăudabil care intră în sfera supererogației.

Apoi, nu trebuie să ignorăm faptul că a rîde la o glumă care ar normaliza antisemitismul nu înseamnă, cu necesitate, că persoana în cauză sprijină cu adevărat o asemenea atitudine. Între Jerry Seinfeld și Larry David, ambii evrei, creatori ai popularului serial din anii ’90, și o persoană alt-right din ziua de azi, care ar vedea într-un episod din Seinfeld normalizarea nazismului, este o diferență semnificativă care ține de contextul receptării glumei. Orice discuție rezonabilă privitoare la limitele umorului trebuie să țină cont de acest aspect esențial.

Bunul

Același Morreall notează că umorul are și o componentă eminamente pozitivă, stimulîndu-ne atît virtuțile intelectuale, cît – poate chiar mai important – și pe cele morale. În timpul Holocaustului, umorul a fost liantul care a întreținut și hrănit solidaritatea evreilor aflați într-o situație disperată. În mod similar, rezistența prin umor a fost o tehnică patentată în statele din spatele Cortinei de Fier comuniste. Nu degeaba trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit!

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane al Academiei de Studii Economice din București și cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.