Romul, un Păcală mai închis la culoare

Gelu DUMINICĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Romul, un Păcală mai închis la culoare jpeg

Zilele trecute am fost la stand-up. Fundația noastră a organizat un spectacol caritabil pentru a aduna resursele financiare necesare Moșului pentru ca acesta să ajungă la niște copii uitați de lume din Viperești, județul Buzău. Printre artiști a fost și un comediant de etnie romă care a făcut un show bun. Spre foarte bun. Unul dintre artiștii care i-au urmat acestuia l-a folosit pe Florin ca element de „roast“, scoțînd din el niște miştouri foarte fine și inteligente, care au avut în vedere apartenența lui etnică. Toți cei din sală am rîs în hohote și ne-am hlizit, chiar dacă în condițiile în care același tip de afirmații ar fi fost făcute de cineva pe stradă ne-am fi făcut foc și pară.

Miștoul, ca formă de amuzament, este o formă a comediei care necesită inteligență din partea celui care îl face. Miștoul, gluma, snoava și altele asemenea presupun capacitatea celui care le face de a-și folosi creierii, astfel încît să provoace rîsul, dar să nu-l înjosească pe cel care este subiectul povestirii. Este precum caricaturistul care face eforturi majore pentru a îngroșa anumite caracteristici ale personajului, fără să-l transforme fundamental și publicul să-l poată recunoaște.

Acum vreo sută de ani, glumele despre romi erau grotești să îi transformau pe aceștia în „oameni inferiori“. Majoritatea glumelor foloseau apelative profund rasiste, precum „cioară“, „faraon“ sau „croncan“, denominații care nu aveau legătură cu dorința de a amuza, ci mai degrabă cu intenția de a umili. Din păcate, încă mai sînt astfel de bancuri, iar acest lucru, care poate genera pseudosuperioritate şi cicatrici în sufletul unor oameni, nu este în regulă.

În ultimii 50 de ani, însă, majoritatea glumelor despre romi nu fac decît să sublinieze unele trăsături de comportament care sînt asumate a fi, în mai mare măsură, caracteristice romilor. De remarcat este faptul că parte dintre caracteristicile care sînt îngroșate în bancurile cu romi le putem regăsi, cu relativ aceleași conotații, și în glumele despre români. Astfel, romii sînt descurcăreți și hîtri, nu foarte iubitori de muncă, predispuși la furt (furtul fiind mai degrabă văzut ca mecanism „de a te descurca“ ) etc., romul fiind, de multe ori, un fel de Păcală sau de Ion mai închis la culoare.

Cel mai adesea, aceste personaje devin sursa amuzamentului fără să fie zugrăvite grotesc, așa cum erau la finele secolului al XIX-lea, începutul secolului XX. De vină pentru acest lucru este poate și faptul că, din punctul meu de vedere, multe dintre comportamentele sociale ale romilor sînt „împrumutate“ de la vecinii lor români, iar românul știe perfect acest lucru. Astfel, în funcție de zonele geografice din țară, am putut auzi aceleași glume în care personajele principale erau Pardalian și Spania, dar și mult mai neaoșii Ion și Maria, mesajul glumei fiind același.

A face o glumă presupune să ai inteligenţă emoțională. „Gluma“ nu trebuie să provoace umilință și nici un sentiment de inferioritate. Mai mult chiar, atunci cînd faci o glumă nu ai voie, sub nici o formă, să clamezi superioritatea unui om față de altul, ci trebuie să ai capacitatea de a sublinia ceva fără ca subiectul glumei să-și simtă sufletul însîngerat. Sînt unii care confundă comedia și amuzamentul cu promovarea urii și a superiorității. Sînt puțini, însă, în lipsa unor reacții solide, sînt destul de vizibili. Acestora şi celor care gîndesc la fel ca ei trebuie să le dau cîteva ponturi:

Cuvîntul „şmen“ nu are nici o legătură cu limba romani. E un cuvînt de argou, a cărui origine rămîne necunoscută. La noi, pentru toate formele de combinații, se zice „cior“ (turcesul „furt“).

Dacă vrei să iei bătaie de la un rom, întreabă-l ce face „piranda“ lui! Ştiu că pînă de curînd exista Miss Piranda, însă acela era un concurs de talente, la care participau şi multe fete în căutare de faimă care nu aveau legătură cu etnia. „Pirandi“ nu înseamnă altceva decît „curvă“ şi vă asigur că nici unul dintre organizatorii concursului nu îşi alege nevasta de acolo. Pentru femeia romă, şi mai ales pentru cea căsătorită, nu există decît termenul de „romnie“.

Cuvîntul „puradel“ nici ­măcar nu există în limba romani. Este un cuvînt de origine maghia­­ră („purde“), folosit mai ales în secuime, a cărui semnificaţie este relativ aceeaşi, respectiv „copil“ (cu variaţi­uni „copil rom“ sau „dezbrăcat/ă“). La  noi, e „chavo“. E fix ca în melodia „Muro Chavo“, cîntată de un rocker cu barbă.

Cu accentul este o poveste diferită: încă de mici ni se taie puţin limba ca să putem să zicem „şapte cai frumoşi“ şi „certefecat“. În plus, la şcoală avem manuale diferite care să ne ajute să-i amuzăm pe cei din jur cu greşelile noastre de exprimare.

Hai să glumim bine și cu cap!

Gelu Duminică este sociolog, director executiv al Agenției de dezvoltare comunitară „Împreună“.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.