Mame şi viermi

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Mame şi viermi jpeg

● Samantha Schweblin, Vis febril, traducere de Lavinia Similaru, Editura Litera, 2019. 

„În ziua în care am împlinit opt ani, sora mea – care mereu, fără abatere, trebuia să fie în centrul atenţiei – a înghiţit o cană întreagă de înălbitor. Avea numai trei ani. Mai întîi a zîmbit, poate un pic scîrbită de gustul rău. Apoi faţa i s-a schimonosit într-o grimasă înspăimîntată de durere. Cînd mama a văzut cana goală atîrnînd în mîna ei, s-a albit la faţă…“ Aşa începe povestirea „Un ghinionist“ cu care argentiniana Samantha Schweblin (n. 1978) a fost tradusă pentru prima dată în limba română (de Aurelia Ulici, în antologia Freeman’s. Cele mai bune texte noi, Black Button Books, 2017). În Vis febril, o nuvelă de 45 de pagini etichetată exagerat drept roman, o mamă încearcă să-şi salveze fiul după ce acesta bea apă dintr-un pîrîu infestat (vezi şi fragmentul de mai jos). Dacă însă în proza „Un ghinionist“ scriitoarea tatonează tema abuzului sexual asupra unei minore, în Vis febril abordează tema de-posedării de personalitate a unui băieţel în urma unui act magic cu scopul de a-l salva de moarte. Fără a cunoaşte în detaliu celelalte trei volume de povestiri ale Samanthei Schweblin, din titlurile lor şi din ce-am citit pînă acum în traduceri (în The New Yorker) şi prin diverse antologii (în Granta), pare că universul literar al acestei scriitoare, considerată, ca şi Mariana Enríquez (n. 1973), o senzaţie a noii generaţii de prozatori argentinieni, gravitează în jurul temelor horror, paranormale, enigmatice sau cu potenţial violent.

Samantha Schweblin e însă mai interesantă decît Mariana Enríquez (tradusă la noi cu volumul de povestiri Ce-am pierdut în foc, Editura ART, 2017, o carte prea ancorată în clişeele genului horror şi cu un imaginar cam hollywoodian), amîndouă scriitoarele ieşind însă din şalul, ca să zic aşa, Silvinei Ocampo (1903-1993), tradusă la noi, tot de Lavinia Similaru, cu volumul Furia şi alte povestiri (Editura Univers, 2015), o carte în care se regăsesc, de fapt, cam toate temele abordate peste ani de Schweblin şi Enríquez, fără ca acestea să aducă prea multă originalitate în expresia şi imaginarul genului.

Spre exemplu, într-o povestire numită chiar „Boala“, Ocampo compune o parabolă de trei pagini despre o boală misterioasă care nu se lasă localizată. În Vis febril e vorba de asemenea de o boală necunoscută care se manifestă în organism ca o infestare cu viermi. Aşa începe proza Samanthei Schweblin, cu o femeie muribundă pe nume Amanda interogată, pe un pat de spital rural, de un băiat de 7-8 ani, pe nume David, care-i pune întrebări, ca-ntr-o şedinţă de hipnoză, şi o forţează să povestească, sub semnul urgenţei, în căutarea unui detaliu semnificativ „pentru noi toţi“. Nu există narator în afara celor două voci, nuvela fiind un dialog continuu între femeia Amanda şi băiatul David (replicile lui sînt trecute în italice), ulterior dublat de dialogul, petrecut cu cîteva zile mai devreme, dintre Amanda şi vecina ei, Carla, nimeni alta decît mama lui David. Nuvela este construită, aşadar, ca un dialog în dialog şi după logica coşmarului, lipsa perspectivei naratoriale contribuind esenţial la misterul poveştii.

Nu ştim nimic despre natura infestării, dar se subînţelege că s-a răspîndit deja asupra oamenilor. Iar povestea pe care Carla i-o spune Amandei despre cum, cu cîţiva ani înainte, în urma episodului cu micul David, otrăvit şi salvat de la moarte de un vraci care i-ar fi afectat însă personalitatea („a devenit un monstru“), nu lămureşte cu nimic situaţia. Textul este, în mod premeditat, vag şi obscur, sugerînd multe şi, în acelaşi timp, mai nimic. Iată un astfel de schimb de replici dintre muribundă şi băiatul scăpat de moarte: „Cred că aveam o idee foarte diferită despre noapte. De ce fac mamele asta? De ce prevăd dinainte ce s-ar putea întîmpla, chestia cu distanța de protejare. Pentru că mai devreme sau mai tîrziu se va întîmpla ceva îngrozitor. Bunica mea i-a spus-o mamei, toată copilăria ei, mama mea mi-a spus-o mie, toată copilăria mea, eu trebuie să mă ocup de fiica mea. Dar vă scapă lucrul cel mai important. Şi care este lucrul cel mai important, David?“.

„Distanța de protejare“ (titlul în original al nuvelei fiind Distancia de rescate) sugerează că infestarea ar putea fi metafora dragostei materne supraprotectoare: maternitatea ca agent al alienării şi dezastrului afectiv. Pe de altă parte, leitmotivul cîmpului de soia, împreună cu imaginea infestării pîrîului şi a viermilor care colcăie în trupul femeii muribunde, conturează imaginea unei apocalipse în cheie ecologică, Argentina situîndu-se în topul mondial al agriculturii modificate genetic. Nuvela Samanthei Schweblin, nominalizată la Man Booker International în 2017, nu e, aşadar, lipsită de mister şi suspans, dar rămîne indecisă şi îi lipseşte o anume graţie literară care s o facă cu adevărat memorabilă. Traducerea Laviniei Similaru e bună, dar cînd nu duce diminutivele în pleonasm („mînzuleţ“, „pîrîiaş mititel“), apelează la cuvinte cam vetuste („a socoti“, „a şovăi“, „gologani“). 

***

Samantha SCHWEBLIN
Vis febril (fragment)

Nu sînt multe posibilități cu lucrurile astea, un cal e sau nu e. Evident, din vreun motiv, sărise peste împrejmuire. E neobişnuit, dar cîteodată se întîmplă. M-am dus pînă la grajd rugîndu-mă la Dumnezeu să fie acolo, însă nu era. M-am însuflețit gîndindu-mă la pîrîiaş, care e mititel şi curge mai în jos. Un cal putea să se adape acolo şi nici nu-l vedeai din casă. Îmi amintesc că David a întrebat ce se întîmplă, îl luasem în brațe înainte de a ieşi din casă şi mă ținea de gît, vocea îi era întretăiată de paşii mari pe care îi făceam dintr-o parte în alta. „E colo, mami“, a zis David. Şi acolo era armăsarul, se adăpa din pîrîiaş. Acum nu-mi mai spune mamă. Am coborît, şi David a vrut să-l las jos. I-am spus să nu se apropie de cal. Eu am făcut paşi mici către animal. Uneori se mai îndepărta, însă am avut răbdare şi curînd a prins încredere. Am putut să-l apuc de frîu.

David se aşezase pe vine în pîrîiaş, avea pantofiorii uzi, îşi băgase mîinile în apă şi îşi sugea degetele. Atunci am văzut pasărea moartă. Era foarte aproape, la un pas de David. Am țipat la el speriată, s-a speriat şi el, s-a ridicat numaidecît şi a căzut în fund din pricina sperieturii. Bietul meu David. M-am apropiat tîrînd calul, care necheza şi nu voia să mă urmeze, şi, cum am putut, m-am descurcat să-l duc cu o singură mînă şi să lupt cu amîndoi ca să ne cățărăm pînă sus. Despre asta lui Omar nu i-am spus nimic. Pentru ce? Pocinogul fusese făcut şi reparat. Dar în dimineața următoare calul stătea culcat. „Nu este“, a zis Omar, „a fugit“, şi am fost gata să-i spun lui Omar că mai fugise o dată, însă el l-a zărit culcat în păşune. „Pe dracu’“, a zis. Armăsarul avea pleoapele atît de umflate că nu i se vedeau ochii. Avea buzele, orificiile nasului, toată gura atît de umflată, că părea alt animal, un monstru. Abia mai avea putere să geamă de durere, şi Omar a spus că inima îi bătea ca o locomotivă. A pus să fie chemat urgent veterinarul, au venit cîțiva vecini, toată lumea era preocupată şi alerga încoace şi încolo, dar eu m-am întors disperată în casă, l-am luat pe David, care încă dormea în pătuțul lui şi m am închis în cameră, ca să mă urc în pat cu el în brațe, să mă rog. Să mă rog ca o nebună, să mă rog cum niciodată nu mă rugasem în viața mea.

Te întrebi, pesemne, de ce n-am dat fuga la dispensar în loc să mă închid în cameră, dar cîteodată nu e timp ca să recunoști dezastrul. Orice ar fi băut calul, băuse şi David al meu, iar dacă armăsarul era pe moarte, nici el n avea scăpare. Am ştiut-o clar, pentru că auzisem şi văzusem prea multe lucruri în satul ăsta: aveam puține ore, minute poate, ca să găsesc o soluție în afară de aşteptarea, timp de o jumătate de oră, a unui medic de țară, care nici măcar nu avea să sosească la timp să-şi înceapă tura. Aveam nevoie de cineva care să-i salveze viața fiului meu, cu orice preț.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.