Ce citesc elevii

Publicat în Dilema Veche nr. 803 din 11-17 iulie 2019
Ce citesc elevii jpeg

Declaraţiile săptămînale ale miniştrilor Educaţiei şi Culturii (oricare ar fi aceştia, mereu alţii, mereu incompetenţi), laolaltă cu cifrele statistice din ultimii ani, arată limpede că învăţămîntul românesc este în colaps: o treime din tinerii în vîrstă de 18-24 ani nu reuşesc să absolve gimnaziul (41% în localitățile rurale), rata de analfabetism funcţional a celor care reuşesc să absolve liceul este de peste 40% (cea mai ridicată din UE), dar, deşi are cel mai ineficient ciclu de învăţămînt de bază, România alocă tot mai mulţi bani pentru sistemul universitar (peste media europeană).

Într-o ţară în care există 16.000 de biserici şi doar 6000 de şcoli şi 160 de librării, 42% din români nu citesc nici măcar o singură carte pe an, 69% nu împrumută niciodată cărţi de la bibliotecă, iar 61% nu accesează niciodată arhivele digitale ale bibliotecilor şi nici nu descarcă cărţi de pe Internet. Cum am scris şi cu altă ocazie citînd cifrele Barometrului de consum cultural 2017, realizat anul trecut de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală şi subintitulat „Cultura în pragul Centenarului Marii Uniri: identitate, patrimoniu şi practici culturale“ (este disponibil pe Internet la descărcare gratuită, dacă vreţi să vă oripilaţi): doar 4% din români pun zilnic mîna pe o carte, doar 9% citesc o dată pe lună şi doar 6,8% merg măcar o dată pe an la bibliotecă să împrumute cărţi.

Practic, aproape jumătate din tinerii care trec prin sistemul preuniversitar nu reuşesc să înţeleagă şi să comenteze un text citit şi nici nu ştiu care ar putea fi beneficiile lecturii, astfel că, odată ce termină gimnaziul, majoritatea covîrşitoare nu mai pune niciodată mîna pe o carte, cumpărată sau împrumutată pe cont propriu. Tehnic vorbind, şcoala românească produce analfabetism funcţional pe „bancă“ rulantă.

Însă, în timp ce şcoala a ajuns cel mai eficient sistem de compromitere a cititului (să reamintesc aici că anul şcolar 2018 a început fără manuale, după ce s-a încercat să se renunţe la manualele alternative?), prin donaţiile de carte, cluburile de lectură pentru copii şi turneele în şcoli cu autori, editurile fac singure mai mult pentru promovarea lecturii decît o face statul român care, în chiar „Anul Cărţii“, pare să fi abandonat cu totul responsabilitatea de a-şi educa tinerii cetăţeni. Doar datorită acestor iniţiative private şi, mai ales, pasiunii şi devotamentului individual al unor profesori, în anumite şcoli din ţară, „cetitul cărţilor“ încă mai este considerată „cea mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă“. Unii profesori organizează cluburi de lectură în şcoli, solicită editurilor donaţii de cărţi pentru biblioteci, îi învaţă pe copii să-şi facă propriile reviste literare, invită scriitorii să vină să le vorbească la clasă despre cărţi şi literatură, despre citit şi scris.

16 coperta 1 jpg jpeg

Aceşti profesori sînt pilaştrii lecturii în şcoli şi am avut bucuria să cunosc o mică parte din aceştia în întîlnirile mele cu elevii unor şcoli de pe tot cuprinsul ţării, de la Timişoara la Iaşi şi Chişinău, şi de la Bistriţa la Tulcea prin Bucureşti (zonele Berceni, Nicolae Titulescu şi Voluntari). Reviste precum Spre Lumină şi Alecart (Colegiul Național și Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă“ din Iași), Aspiraţii literare (Colegiul Dobrogean „Spiru Haret“ din Tulcea), Zona Nouă (Sibiu), Generaţia Nouă (Bistriţa) sau Incubatorul de lectură (Şcoala 113 din Berceni, Bucureşti) ş.a., Asociaţia „Point of View 21“ (Bistriţa) sau Societatea Postmilenială (Bucureşti) care organizează evenimente culturale publice cu adolescenți, ca să dau doar aceste exemple dintr-o mulţime, toate acestea întreţin pasiunea pentru citit şi scris şi stimulează creativitatea artistică în ciuda sistemului de învăţămînt.

De fiecare dată cînd am avut ocazia să mă întîlnesc cu astfel de elevi, le-am cerut să-mi facă, ei mie, recomandări de lecturi cu cărţile lor preferate şi niciodată, dar niciodată, n-am fost dezamăgit de listele cu cărţi primite. Dacă cifrele statistice legate de practica lecturii sînt îngrozitoare, în şcoli încă mai există oaze de cititori cu gust literar (care sper să supravieţuiască absolvirii) şi, implicit, speranţa că viitorul cărţilor nu este pe deplin compromis. Dacă parcurgi listele cu cărţile preferate ale elevilor de gimnaziu şi de liceu pe care i-am întîlnit numai anul acesta, vei avea, pe de o parte, imaginea unor tineri cu gusturi excelente pentru literatură, iar pe de altă parte, imaginea inadecvării absolute a manualelor de literatură care se adresează tinerilor de azi cu bibliografii anacronice, neinteresante, nestimulatoare.

16 coperta3 jpg jpeg

Căci iată ce mi-au recomandat să citesc elevii liceelor bucureştene (ordinea e aleatorie, iar titlurile cărţilor, neimportante, mai ales că unii autori figurează cu mai multe cărţi): străini – Albert Camus, Platon, Tolstoi, Bulgakov, Bukowski, George Orwell, Ray Bradbury, Murakami, Orson Scott, Chuck Palah­niuk, Markus Zusak, Ruta Sepetys, Leonard Gershe, Alan Moore, Randall Munroe, G.R.R. Martin, J.R.R. Tolkien sau David Eagleman; români – Caragiale (nuvelele) şi Blecher. Liceenii din Bistriţa mi-au recomandat: scriitori străini – John Fowles, Matt Haig, John Green, F. Scott Fitzgerald, Éric-Émmanuel Schmitt, Stephen King, G.R.R. Martin, Sydney Sheldon, M. Scott Peck, Jostein Gaarder, Roberto Bolaño, E. Lockhart, Francesc Miralles, John Williams, Han Kang sau Simone de Beauvoir; români – Tudor Chirilă.

Cît despre elevii din Chişinău ai liceelor „Spiru Haret“ şi „Mihai Eminescu“, întîlniţi recent cu ocazia activităţilor din cadrul Festivalului „Zilele literaturii române la Chişinău“ (21-24 mai), aceştia mi‑au oferit ditamai listele cu scriitori străini (spicuiesc): Orwell, Bulgakov, Tolstoi, Dostoievski, Carlos Ruiz Zafon, Kazuo Ishiguro, Stephen King, Mo Yan, García Márquez, Orhan Pamuk, Pasternak, Hesse, Kazantzakis, Balzac, Longus, Yukio Mishima, Viktor Pelevin, Evgheni Vodolazkin, Patrick Modiano, William Golding, Lee Harper, Elif Shafak, Murakami, Umberto Eco, Ayn Rand, Ray Bradbury, Patti Smith, Irvin D. Yalom, Salinger, ­Flaubert, Oscar Wilde, Bukowski, Ian McEwan, Nabokov, Tracy Chevalier, Stefan Zweig, José Saramago, Daniel Keyes, Dai Sijie, Yeonmi Park, Lucy Keating, Éric-Émmanuel Schmitt, Markus Zusak, Dan Brown, Thomas Harris, Hermann Hesse, W.S. Maugham sau H.G. Wells. Dar şi cu scriitori români: Tatiana Ţîbuleac, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Oleg Serebrenian, Rebreanu, Florin Iaru, Dan Lungu, Ioana Pârvulescu, Eliade, Noica, Ierunca, Steinhardt, Mihail Drumeş sau Nicolae Dabija.

Fără a avea relevanţa unei statistici, remarc totuşi puţinătatea scriitorilor români pe aceste liste, dar şi gusturile excelente pentru literatura străină, reprezentată, cu cîteva excepţii, de scriitori comerciali sau de gen, de nume solide (inclusiv de non-ficţiune), mai puţin clasice, preponderent contemporane şi, mai ales, din culturi variate. Citind preferinţele adolescenţilor de azi, cărora şcoala încă nu le-a anihilat pofta lecturii, mă gîndesc că, poate, nu e totul în zadar.

1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg
p 15 Sarutul credit A  Docea jpg
Să privești pînă cînd vezi
Operele lui Brâncuși vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei.
1016 15 png
Cît de problematic este Picasso?
Demersuri pentru a realiza o dezbatere în ceea ce-l privește pe omul Picasso au apărut cu mult înainte de controversa pornită de Gadsby
image png
„Între materie și antimaterie”
O carte despre valorile actuale și dintotdeauna ale omului, rară în peisajul poeziei de azi, ce o așază pe Cristina Chiprian printre poeții de prim rang ai actualității.
image png
Un altoi identitar
Cel ce se ascundea sub această stranie silabă eram chiar eu, Emil Belu.
1015 15 TGiurgiu jpg
„Atunci oamenii și-au cam pierdut busola” – interviu cu regizorul Tudor GIURGIU –
Pentru spectatori, cred că filmul e și un fel de analiză personală asupra ideii de libertate.
1015 17b Foanene jpg
Semnul locului
Atunci cînd vorbim despre gloanțe și lacrimi avem în vedere valori ale corporalității și ale timpului.
1015 22 Sinead O'Connor, 1987 Wikimedia Commons jpg
IA vs. expectanțele hominizilor
Un alt fenomen care este în creștere e acela al încărcării datelor celor pieriți în computere care pot imita glasul și limbajul rudelor decedate.
1014 15 cop jpg
Delta Dunării – doar apa nu i-am luat-o! –
Mă tem că Delta Dunării este distrusă cu știrea multora care ar trebui să o îngrijească.
1012 15 carla teaha foto Dana Tole jpg
p 19 2 jpg
Femeile vs. Picasso. Toreadori vs. Taur
Nu scăpăm de Picasso. Și nici nu trebuie, decît din cînd în cînd.
Foto expo jpg
Impresii dintr-o călătorie picturală la un finisaj
Florica Prevenda, așadar, nu inventează, nu apelează la ficțiune, nu construiește/ deconstruiește, ea rememorează.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.