Matei MARTIN

Otrăvirea cu novicioc e aproape o formă de mărturisire.

Multe teatre au încercat să se adapteze noilor condiții, să-și reinventeze repertoriu, să găsească formule noi de a rămîne aproape de spectatori.

Ce sens are o zi de sărbătoare într-un an întreg de nepăsare?

Competiția Capitalelor Europene ale Culturii are o miză uriașă: e vorba de dezvoltarea urbană, de infrastructură, de o regîndire a economiei locale, de revitalizarea unor zone urbane.

Totul e luptă politică, inclusiv politica de mediu.

Site-urile de știri, podcast-urile etc. nu înseamnă o diminuare a rolului radioului. Radioul înseamnă proximitate. Înseamnă intimitate.

Tocmai nevoia de suveranitate, printre altele, i-a împins pe britanici spre divorțul de Europa.

Mediul online favorizează accesul la cultură, dar nu e în nici un caz o soluție universală.

Planul francez suscită polemici și pare că fiecare nouă încercare de a intra în detaliile acestei stratificări a populației naște noi iritări.

Trăim o distopie: disoluția discursului public. Nu e de mirare că nu ne mai înțelegem.

Europa politică e bazată pe cultura compromisului.

Schema de ajutor se adresează în primul rînd entităților care contribuie la difuzarea culturii. Artiștii, creatorii nu sînt acoperiți de acest ajutor.

Ungaria și Polonia blochează planul european de redresare în valoare de 750 de miliarde de euro, precum și bugetul multianual (2021-2027) de 1.074 de miliarde.

E o manieră absurdă de a repara o injustiție: dacă librăriile se închid, atunci măcar să nu mai vîndă nimeni cărți.

Impresia că religia e mai importantă pentru stat decît cultura este devastatoare.

Și Donald Trump, și Joe Biden cred că ascensiunea Chinei reprezintă marea provocare strategică pentru SUA.

„Acesta nu este doar un proiect de mediu sau economic: trebuie să fie un nou proiect cultural pentru Europa.”

Nu speră că va fi eliberat curînd, dar nici nu se resemnează. Nu regretă nimic. Nu pozează nici în victimă, nici în erou.

Germanii din Vest, mai înstăriți, încă mai plătesc pentru „integrarea“ landurilor mai sărace din Est.

Diferența între dejucarea unei manipulări și cenzură e, uneori, greu de stabilit.

Adesea, adevărații experți sînt invizibili pentru că spațiul public e ocupat de pseudo-specialiști sau chiar de falși experți.

Cei mai mulți se supraevaluează, diminuînd subconștient rolul personalității în profilul managerial.

Sistemul se schimbă în bine dacă exigențele sociale sporesc.

A bifat, într-o oră și un sfert, cît a durat discursul, aproape toate temele importante. Mai puțin una: cultura.

Problema nu e absența determinării. Ci lipsa unei viziuni pentru ce se întîmplă în estul (nu prea) îndepărtat.

Ca și cum Putin ar fi un lider cinstit și legitim, nu un șef de stat autoritar, care își elimină violent adversarii…

Nu e vorba doar de lipsa finanțării, ci și de capacitatea administrativă redusă a independenților.

Cu toate eforturile de normalizare, noua stagiune nu va fi, nici pe departe, normală.

Pe scurt, Donald Trump se teme de democrație.

Experiența lockdown-ului ne arată că librăriile fizice nu pot fi înlocuite – ele sînt esențiale într-o piață de carte sănătoasă.

Au pierdut job-uri, au ratat afaceri, trăiesc în incertitudine ori la limita sărăciei.

N-ar fi putut deveni avocat fără teza de doctorat. Și n-ar putea visa la politica „mare” fără să fie avocat.

Paul Celan e cunoscut în România doar unui public literar restrîns.

Clivajul politic între Nord și Sud, între contribuitorii neți și beneficiarii neți nu e neapărat nou.

Așa-numita revoluție conservatoare promisă de PiS nu va mai avea loc.

Obiectivul declarat al primarului reales e ca Parisul să devină „un oraș de 15 minute”.

Nu e o simplă revizuire a Constituției, „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale”, ci un design cu totul nou.

Dincolo de misiunea culturală, care rămîne fundamentală, aceste festivaluri au un impact socio-economic important la nivel local.

În joc nu e atît piața de carte, cît bazele unei educații elementare.

„Less is more” suna bine înainte de criza sanitară. Mai ales în mediile eco-caviar care își permit să renunțe la caviar.

Fiecare dintre noi și-a dezvoltat propriile strategii de supraviețuire. Iată cîteva lecții personale.

Violenței i se răspunde prin apelul la violență polițienească. De unde și escaladarea galopantă.

Campania electorală, atîta cîtă va fi, nu va putea oferi contextul unei competiții politice reale.

Modelul franco-german de conlucrare și declarația de solidaritate mai trebuie acum susținute de statele membre.

În ce condiții vor putea fi redeschise teatrele, cinematografele, sălile de concerte, muzeele?

Scadența de plată pentru statul acasă va veni mult timp după ce pandemia va fi trecut.

Noul fond de relansare europeană, chiar dacă va fi atașat bugetului UE, trebuie să fie accesibil tuturor statelor membre.

Gratuitatea favorizează democratizarea accesului la cultură. Însă prețul nu reprezintă un factor determinant.

Cercul vicios al datoriilor e viciat (și) de virus.

De fapt, independenții sînt dependenți de stat pentru că sistemul în care operează e profund viciat.