Pledoarie pentru moderație

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Bătălia cu giganții jpeg

E prea multă gălăgie. Nu vi se pare? Ascultați! Se aude? Toată lumea vorbește. Toată lumea vorbește deodată. Toată lumea vorbește deodată și incontinent. Logoree infernală dacă deschizi televizorul sau radioul. Avalanșă de cuvinte pe rețelele de socializare. Fraze arborescente în ziare. Și nimeni care să asculte. Sîntem într-un moment de tranziție. Era informațională e depășită. Intrăm într-o eră a in-comunicării în care cuvintele, deja golite de sens și de orice conținut informațional, se lovesc unele de altele, brownian, devin doar ecoul a ceea ce ar fi vrut să spună. Trăim o distopie: disoluția discursului public. Nu e de mirare că nu ne mai înțelegem.

Dincolo de această pandemie, care ne obligă să renunțăm la contactul direct, se comunică prost. În Parlament, ședințele nu mai au, deja de multă vreme, nici un sens, nici măcar unul politic. Limba de lemn s-a întins ca o plapumă călduroasă peste fotoliile în care se odihnesc aleșii. Cuvintele goale sînt refugiul perfect. Consemnul de vot îl dă liderul de grup – votul asupra unui amendament sau asupra legii e, cel mai adesea, dinainte știut. Micile trădări, sancționate sau nu, sînt trecute la pagube colaterale. Doar rareori se ajunge la dezbatere. Și, în caz de confruntare, nu stilul oratoric lipsește, ci logica elementară. Urmăriți-i pe aleșii voștri și veți constata, adesea, fie că vorbesc fără să spună nimic, fie că argumentele sînt cu totul lipsite de relevanță. Dezbaterea politică s-a transformat în atacuri la persoană. Limbajul de obor aproape că a intrat în jargonul instituțiilor publice. Și asta, nu pentru că tot felul de mardeiași au fost aleși în funcții reprezentative, ci pentru că gîndirea de mahala s-a generalizat, contaminînd vaste paliere ale discursului public. Șerban Nicolae, Florin Iordache, Cătălin Rădulescu sînt poate reperele exemplare ale acestui fenomen, dar ei nu sînt excepții, ci trendsetter-i. În loc să fie izolați, li se permite să se manifeste plenar, ba chiar sînt încurajați s-o facă de către cei care le răspund pe același ton.

Și presa contribuie, din plin, la întreținerea, ba chiar la cultivarea acestui vacarm. Talk-show-urile de seară sînt cutia de rezonanță a gîlcevii politice. E, desigur, un produs editorial facil și mult mai ieftin decît o anchetă jurnalistică serioasă: nu e nevoie decît de o masă lungă și de un moderator care să dea tonul – comesenii vor produce instinctiv pseudo-dezbaterea.

Ce lipsește din peisaj e intelectualul public și angajat civic care să pondereze zgomotul de fond și care să ofere repere: opinie avizată livrată pe înțeles și la timp, astfel încît fiecare dintre noi să putem pricepe ce ni se întîmplă. Moderația nu înseamnă abandonarea unor convingeri ferme, ci dozarea argumentelor prin care sprijinim aceste credințe în scopul de a atinge un consens sau măcar o bază de dialog.

Dosarul de față nu e o lamentație, ci un ghid, fatalmente incomplet, despre cum să facem ordine în spațiul public. Cum vorbim ca să ne înțelegem?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Agresați sexual în școală sub ochii dascălilor. Polițist: Vorbim despre un fenomen aici, despre dezinteresul unor cadre didactice
Este anchetă de proporții la o școală din județul Brașov, unde mai mulți elevi de clasa a VIII-a și-au agresat sexual colegii mai mici. Nu o dată și în văzul tuturor.
image
Cât a ajuns să coste renovarea unui apartament cu două camere. „Ferească Dumnezeu! Ați pus foiță de aur pe pereți?”
Prețurile o iau razna în România, iar piața imobiliară e campioana scumpirilor în marile orașe. Marii câștigători sunt constructorii și meșterii din construcții. Ultimii au ajuns să ceară sume fabuloase chiar și pentru renovarea apartamentelor mici.
image
Un fost senator se laudă că a pescuit un păstrăv de 109 centimetri. Unde este lacul în care sunt exemplare şi de peste 2 metri
Pescarul, cunoscut în zonă drept Regele Păstrăvului din Ardeal, nu este la prima sa captură de mari proporţii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.