Ana Maria SANDU

Ana Maria SANDU | Regimul artelor şi muniţiilor

„TIFF a ajuns ca o maşinărie din Transformers“ - interviu cu Mihai CHIRILOV

 
 

În perioada 27 mai – 5 iunie 2016 va avea loc cea de-a 15-a ediție a Festivalului de Film Transilvania. Am vorbit cu Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, despre începuturi, transformări, bilanțuri, prezent și viitor. Nu ne-am lăsat copleșiți de nostalgii, anul acesta ne așteaptă o ediție grandioasă.

citiţi

Ana Maria SANDU | Acasă

O viaţă de om, întreagă

 
 

Mă simțeam în trecere, spre un „acasă“ pe care nu mai știam prea bine unde să-l găsesc. Nu puteam să mă apuc de nimic, nu-mi venea să-mi desfac bagajele, cu gîndul că, în curînd, o să plec mai departe. Starea de provizorat mă înnebunea. Am mai căutat.

citiţi

Ana Maria SANDU | DilemaBlog

Vedere de la Praga

 
 

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Ana Maria SANDU

„Fundamental este ca filmele să ajungă la public“ - interviu cu regizorul Cristian MUNGIU

 
 

Eu îmi doresc ca filmele mele să fie complexe, încărcate, cu multe niveluri. Aveam o grămadă de note și de însemnări despre valori negociabile și adevăruri parțiale, despre compromis și educație și corupție – și la un moment dat am decis să combin patru din poveștile astea.

citiţi

Ana Maria SANDU

De-a stînga și de-a dreapta literaturii

 
 

Cînd îl citești pe Cosașu descoperi o generozitate înțeleaptă. Nu e voie bună, e înțelegere și un spectacol al nuanței, așa cum nu știu să mai întîlnit la cineva. Literatura e îi e personajului său trup și hrană sieși. Toate ideologiile și istoriile, contorsionate și tragice, habar n-am cum, dar pălesc. Se descompun și se topesc. 

citiţi

Ana Maria SANDU

Cărțile din viețile noastre

 
 

Trîntea ușa și îmi arunca cîte un: “Măi, fata mamii, unde-i minte e și prostie multă, să știi tu asta de la mine”. Cîteodată, seara, cînd îmi aducea în bîrlog cîte o farfurie cu clătite o rugam să se așeze lîngă mine și îi citeam. Asculta atentă, dădea din cap aprobator sau cu reproș, dar mi se părea că privirea ei putea trece atunci prin zidurile casei. Cine știe ce și-o fi imaginat despre ființele alea de hîrtie cu care îmi petreceam eu timpul? Ca să-i citești cuiva ai nevoie de o formă specială de familiaritate. Dacă poți s-o faci cu un text scris de tine, atunci ea devine una și mai tandră și mai sofisticată. 

citiţi

Ana Maria SANDU | DilemaBlog

Scriitorii și prințipiile

 
 

În ultima vreme s-a vorbit mai mult despre scriitori decît în ultimii zece ani. Și nu de bine. Oameni care n-au nici în clin nici în mînecă cu situația de fapt au început să emită judecăți și să-și dea cu părearea cine are dreptate în războiul iscat în jurul Uniunii Scriitorilor. 

citiţi

Ana Maria SANDU

Trezitul de dimineață

 
 

Dacă mi-ar sta în putere, aș șterge ora 8 de pe fața pămîntului. Pentru că e nesuferită, funcționărească, absurdă și autoritară. Pentru că am numărat minutele dinainte să bată  timp de 12 ani de școală. 

citiţi

Ana Maria SANDU | Copii adoptaţi. Părinţi adoptivi

Un tort şi nişte zulufi

 
 

Prima dată cînd l-am văzut mi am zis că e cel mai fru­mos copil din lume. Eu aveam 12 ani, el 3 ani și jumătate, niște ochi albaștri, speriați și imenși, și o piele aproape transparentă. Înainte de culcare, își împăturea hainele cu o precizie milimetrică. 

citiţi

Ana Maria SANDU

Arta de a îmbătrîni

 
 

„Trebuie să fi fost vreo 20 de fete atrăgătoare și nici una nu mi-a dat atenție; pentru ele eram un om bătrîn și obosit, care zîmbea prea mult.“

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI