Cele două fețe ale sufletului

Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
image

„N-am știut să devin nici rău, nici altcumva: nici rău, nici bun, nici ticălos, nici cinstit, nici tu erou, nici tu muscă”, spune personajul din Însemnări din subterană. Dar peste fraza asta am dat mai tîrziu. Primul roman al lui Dostoievski pe care l-am deschis a fost Crimă și pedeapsă. Aveam 16 ani, citeam bulimic, dar întîlnirea cu Raskolnikov n-o s-o uit niciodată. Îmi amintesc întreg contextul, începuse vacanța de iarnă, soba noastră de teracotă era fierbinte, iar mie, pe măsură ce dădeam paginile, îmi ardeau din ce în ce mai tare obrajii. Nu mai cunoscusem un personaj ca el, cu atîtea straturi ale conștiinței, cu o cazuistică atît de complexă. Îl vedeam pe tînărul ăsta, îl înțelegeam și empatizam cu el, și asta mă speria peste măsură. Omorîse, dar se căia. Nu puteam să-l judec, voiam doar să văd ce avea pe dinăuntru. Simțeam acolo, între copertele verzi ale ediției pe care o aveam, o forță de a vorbi despre sufletul uman, de a-l dezbrăca de toate hainele posibile, cum nu știam că există. Nu cred pînă azi că vreo discuție despre răutate și bunătate poate începe din altă parte decît de la Dostoievski. Paradoxul e că, în materie de natură umană, timpul n-are nici o valoare, ea nu se schimbă și nu ține cont nici de granițe, nici de încălzirea globală sau de războaie. Și pentru că literatura nu e niciodată o lume suspendată, ci mereu chestionează și filtrează o realitate vizibilă sau mocnită, mă întreb ce o fi simțit Dostoievski, la scurt timp după ce scrisese începutul romanului, care era deja trimis spre redacția revistei, cînd a aflat că un student din Moscova, D. Danilov, a ucis-o pe cămătăreasa Popova și pe servitoarea ei. Iar apoi, la puțină vreme, un atentat politic  a ținut pagina întîi a ziarelor. Protagoniștii lui, doi tineri de 26 de ani.

Am revenit la romanul lui Dostoievski de mai multe ori în viață. Ultima dată cînd eu însămi scriam un fals policier și aveam un personaj care ajunge, din disperare, să ucidă. Aveam nevoie să mă confrunt cu Raskolnikov în acel moment, să-l privesc în ochi de aproape. Și atunci am simțit că m-a ajutat să văd altfel lucrurile, să înțeleg cum un om sensibil și educat poate ajunge să facă sau să-ți facă rău. Că răul și binele nu există în sine, ci funcționează mereu în tandem. Că oricît de mult ne-ar plăcea să fim doar buni n-o să ne iasă, vom produce suferință și dacă ne-am propus, și dacă nu.

Motivațiile ne țin doar nouă de cald și nu celorlalți. „N-am ucis ca s-o ajut pe mama, astea-s vorbe! N-am ucis ca, obținînd mijloace și putere, să ajung binefăcătorul omenirii! Nu pentru asta! Am ucis și atîta tot; am ucis pentru mine și, în clipa aceea, desigur, nu mă gîndeam deloc dacă am să ajung binefăcătorul omenirii sau am să fiu toată viața un parazit social!”, i se confesează Raskolnikov Soniei. El are curajul să-și asume nu doar fapta, ci și adevărul lui.

Au existat momente în viață în care, prinsă în vîrtejul întîmplărilor concrete, am zis că nu înțeleg reacțiile unui om apropiat, de ce se purta așa, apoi îmi aminteam că citisem deja despre toate astea, despre cît de tulburate pot fi căile sufletului și minții omului. Sigur, e mult mai ușor să vedem doar ce vrem în noi și în ceilalți. Să punem etichete, să judecăm.

Mă uit la pisica de lîngă mine, e blîndă și mă iubește. Vine s-o mîngîi, își freacă de mîna mea capul și începe să toarcă. Am crescut-o de mică. Peste cîteva minute mă poate vîna ca și cînd toate astea n-ar fi existat. Fetița pe care o cunosc bine mă ia în brațe și mă pupă. Fața ei toată e o explozie de fericire. Rîde cu poftă și ne distrăm de minune. Peste puțină vreme, pentru că nu i-am făcut pe plac, se schimbă. Se uită urît și toată drăgălășenia se topește într-o secundă. N-o recunosc, dar e același copil, care n-a obținut ce-a vrut și se răzbună. Oameni care au trăit și și-au construit o viață împreună ajung să se urască de moarte și să se lupte. Să nu ne amăgim inutil, unde e bunătate e și răutate, și exact așa vor sta lucrurile și mîine.

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.