„Este făcută după chipul și asemănarea fiecăruia” - anchetă

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
image

I-am rugat pe patru tineri pe care i-am cunoscut la atelierele de literatură să răspundă la întrebarea: „Ce înseamnă intimitatea?”. Poate că lumea se schimbă în jurul nostru, dar răspunsurile lor, poetice și ironice, o nuanțează și o fac mai profundă. 

 Sara MARIN, 15 ani, Colegiul Național „Octavian Goga“, Sibiu             

Intimitate. Mereu auzim de acest cuvînt. Mai ales în formule ca „Respectă-i intimitatea”, „Are dreptul la intimitate”.

Pentru mine, însă, intimitatea nu o ai singur. Trebuie împărțită cu cineva. Deoarece intimitatea singură este, de fapt, singurătate. Se formează un paradox, astfel. Căci nu este posibilitatea la intimitate unul dintre cele mai sacre lucruri pe care le putem avea? Și cum poate fi singurătatea așa de magică precum ar trebui să fie, de fapt, intimitatea?

De aceea, intimitatea apare între mai mulți indivizi. Între prieteni, în familie. Ea ia naștere din încredere, din înțelegere și iubire.

Nu există o acțiune care provoacă intimitatea. Este pur și simplu persoana. Persoana care e lîngă tine.

Gîndindu-mă la acest cuvînt, intimitate, mi-au trecut prind gînd mai multe lucruri. Ce este pentru mine, ce ar putea fi pentru alții? Ce o provoacă? Ce o împiedică? 

Iar acum, cred că cea mai mare intimitate pe care o putem avea este doar de a privi pe cineva.

Priviți pe cineva, admirați-i frumusețea exterioară pînă la cea a sufletului. Priviți și simțiți.

Asta se numește intimitate.

 Dragoș-Andrei DRĂGHICI, 14 ani, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, Sibiu

Pentru mine, intimitatea e precum o haină uzată. Dat fiind faptul că e uzată, nu pot să o port în afara casei, unde o să o vadă și alți oameni, o să o judece și, mai „grav”, o să mă judece pe mine, cel care o poartă. Gîndurile prea ieșite din tipar, dorințele prea exagerate, glasul prea amețit și bluza prea uzată, toate ar trebui „îndesate în spatele dulapului" și uitate pe veci (asta după spusele lor – acum, eu nu mai cred asta). Pentru mine, intimitatea reprezintă o oază de liniște, un refugiu de la lăncile oamenilor, un ocean în care să mă scufund cînd vreau să evadez din viața de zi cu zi. Mai pe scurt, intimitatea reprezintă un loc al meu, fără granițe sau restricții. Un loc pe care nimeni nu mi-l poate lua, unde nu mă poate deranja nimeni și unde pot face și gîndi tot ce vreau. Cum aș putea scăpa de așa ceva? Îmi e imposibil și să mă gîndesc la asta. Ei bine, probabil că va trebui să rămîn captiv în intimitate, pe veci. Sincer, mai bine decît să rămîn captiv în viață.

 Amilin-Teodora MITU, 14 ani, Școala Gimnazială „Grigore Hagiu”, Tîrgu Bujor

Intimitatea e o stare efemeră și iminentă, e o nevoie primară cum e nevoia de hrană sau cea de oxigen. Nu aș putea să descriu intimitatea în general, dar intimitatea mea e în text, în ceea ce citesc, în starea pe care o am înainte să adorm, atunci cînd mă gîndesc la ceea ce au făcut cei din cartea pe care o citesc, iar mai apoi în ceea ce pot eu să scriu. Îmi trebuie singurătate, deși mă inhibă de cele mai multe ori, cînd scriu și sînt aproape de text, e absolut necesară, liniștea la fel. Aș putea vorbi mult despre ceea ce înseamnă să fii într-un spațiu intim: o cană cu ceai, o pătură pufoasă. Totuși, aceste detalii sînt doar mofturi. Baza este dată de starea pe care o am, de căldura pe care textul mi-o oferă.

Intimitatea e starea de care oricine are nevoie pentru a face ceea ce îl împlinește și îl face să se scuture de exuvii, păstrîndu-le într-un cufăr transparent, la care se poate uita oricînd, apelînd la stadiile trecute și tînjind, în liniște și confort, spre cele viitoare.

Pentru mine, intimitatea e legată de grupul de prieteni, de lucrurile pe care le avem în comun, de amintirile și de starea de familiaritate generate de locurile noastre, de obiceiurile noastre, de acest amalgam de fapte pe care, după ce primesc puțin spațiu, le pot scrie și descrie.

Tot acest proces intim nu e doar original, ci și misterios într-un fel ciudat; e „o fîntînă pe un drum secetos”, din care nu trebuie neapărat să bea și alții. Dacă apa e bună pentru tine, nu trebuie adoptată de toți. 

Pentru mine, crearea unui univers intim dobîndește sens pe parcurs, pentru că spațiul real și cel intim sînt două cercuri tangente exterioare; există lucruri reale pe care le păstrezi în el (unele amintiri, unele obiecte, uneori persoane). Cînd realitatea invadează prea mult spațiul intim, acesta se crapă. Acest univers intim apare ca pisica de Cheshire din Alice, apare peste tot și din ea rămîne numai zîmbetul.

În acest univers intim, mă simt liberă să-mi dezvelesc sufletul. Socrate a afirmat că impudoarea sufletului e mult mai dificilă decît cea a trupului, iar eu cred că fix absența intimității ne face să simțim, atît de greu, această dezgolire.

În final, aș vrea să zic că, pînă acum, am fost în căutarea intimității. Am găsit-o de multe ori și, de cel puțin tot atîtea ori, am crezut că am găsit-o, fără să o găsesc de fapt; de acea simt că această intimitate e ca o fata morgana, apare, te vrăjește, dispare și te lasă însetată, visătoare și cu gîndul la următoarea ei apariție. Asemenea unui Blitzkrieg, dărîmă tot, lăsînd în urmă un teren pe care să se poată reconstrui o nouă realitate, poate mai pertinentă pentru tine decît cea veche. 

 Andrei TOMA, 17 ani, Colegiul Național „Octavian Goga“, Sibiu

Intimitatea este un univers mai mic conținut în universul întreg. Aceasta este făcută după chipul și asemănarea fiecăruia, deoarece cu toții sîntem diferiți, astfel nu vom vedea niciodată două lumi ale intimității la fel. Pentru mine, lumea în care mă retrag și pe care o numesc intimitate este doar a mea, eu sînt singurul personaj. Chiar dacă alte personaje își fac simțită prezența în jurul meu, nu îmi invadează intimitatea. Nu pot spune că am un loc sau o activitate anume pe care să o includ în aria intimității mele. Consider că ceea ce este în mintea mea este intimitatea mea, deoarece acel ceva este doar al meu, ceva ce nimeni nu poate invada dacă nu are permisiunea mea.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.