Prima frază

Am o slăbiciune pentru cărțile de debut ale autorilor care îmi plac, pentru că am simțit acolo, de multe ori, tot ce aveau să scrie mai tîrziu. Sigur, poate neșlefuit, ascuns bine, uneori doar sugerat Dar există o promisiune vitală în începuturi, o formă specială de seducție.

Cum mi se întîmplă și să citesc de cîteva ori primul paragraf al unui roman, pentru că știu bine că nu te învață nimeni cum să începi o carte, o poveste, ci că pentru asta e nevoie să simți că de acolo poți să declanșezi ceva, să construiești o lume care să funcționeze independent de tine.

Dintre toate frazele din lume o alegi pe una anume, o îmblînzești ca pe un cal nărăvaș, pînă cînd ajunge să sune cît mai aproape de ce ai în cap. Primele rînduri dau tonul textului și te fac să-ți reglezi respirația și să zîmbești într-un anume fel, cînd le găsești. Oamenii vorbesc uneori de inspirație, un cuvînd atît de tocit și de pervertit. Eu i-aș zice mai degrabă „noroc”, ca al pescarului, care așteaptă mereu momentul potrivit. Uneori vine ușor, alteori încerci o dată și încă o dată.

O să deschid cîteva cărți din bibliotecă, într-o încercare de a arhiva cîteva începuturi care mi-au plăcut. Și care au rămas cu mine de-a lungul timpului. Și vă invit să faceți același lucru.

„Mulți ani după aceea, aflat în fața plutonului de execuţie, colonelul Aureliano Buendía avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată, cînd tatăl său l-a dus să facă cunoştinţă cu gheaţa.” (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate)

„Cu tot cu soarele scînteietor, în dimineața de sîmbătă era din nou vreme de palton, nu doar de pardesiu, așa cum fusese toată săptămîna și cum sperase tot omul să fie și în week-end-ul cel mare – al meciului cu echipa de la Yale.” (J.D. Salinger, Franny și Zooey)

„Într-o bună dimineață, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare.” (Franz Kafka, Metamorfoza)

„Marți m-am trezit la ceasul acela hain și meschin, cînd noaptea luase de fapt sfîrșit, dar ziua încă nu izbutise să înceapă de-a binelea.” (Witold Gombrowicz)

„Într-o seară, Mayer, student în medicină, și Rîbnikov, elev la Școala de arte frumoase din Moscova, se duseră la prietenul lor Vasiliev, student la drept, propunîndu-i să meargă cu ei în strada S.” (A.P. Cehov, Criză de nervi)

În Dosarul de acum, am dezbătut redacțional tema. Cei care fac o revistă săptămînală știu bine cum e să o iei iar și iar de la capăt. Am întors-o pe toate părțile, pentru că un început de an e mereu un moment bun să privim spre ce ne aduce timpul.