„Nu cred că o astrogramă poate revela întreg viitorul” interviu cu Elis DURICA, astrolog

Cît e știință și studiu și cît e inspirație/clarviziune în astrologie și tarot?

Un consilier de tarot și astrologie sensibil și bine pregătit nu are nevoie de puterea „clarviziunii”, ci de conștientizarea tiparelor arhetipale sau a tendințelor active în acea etapă de viață, iar inspirația poate funcționa ca un liant între el și celălalt.

Dat fiind faptul că astrologia este un corpus de cunoștințe aflat la intersecția dintre astronomie, matematică, religie și filozofie cu o vechime de cinci milenii, iar tarotul, apărut prima dată sub formă completă în Italia de secol XV, reflectă în imaginile și simbolurile sale experiențe tipic umane forjate într-o lungă evoluție, studiul acestor două discipline trebuie făcut cu multă seriozitate, responsabilitate și deschidere. Din păcate, astrologia și tarotul se reduc deseori la memorarea unor interpretări și la reproducerea lor mecanică, pierzîndu-se astfel din complexitate și profunzime. 

Cum ați ajuns la acest drum? 

Am început să studiez astrologia în 2007, într-un moment complicat al vieții mele, pe cînd aveam mare nevoie de răspunsuri. Primele cîteva luni au fost foarte dificile fiindcă limbajul astrologic îmi era complet necunoscut, și în cea mai mare parte a timpului eram prezentă pe diferite forumuri și asistam la tot felul de discuții, în paralel studiind din materialele pe care le aveam pe atunci la dispoziție. După cîțiva ani mi-am făcut curaj și am început să răspund celor care puneau întrebări despre situațiile din viața lor, pînă cînd, în 2014, am făcut primele ședințe gratuite de astrologie în parcuri și ceainării, iar în paralel îmi construiam primul site. În 2010 mi-a căzut în mînă cartea lui Jung, Arhetipurile și inconștientul colectiv, motiv pentru care am început să studiez psihologia la Universitatea din București în același an. Interesele mele intelectuale s-au ramificat și așa am ajuns la antropologie, istoria religiilor, șamanism, simbolistică, ocultism. Anul trecut am reușit să concretizez un proiect tare drag inimii mele, și anume podcast-ul pe teme de etnologie, mitologie și folclor care îmi poartă numele, iar anul acesta m-am înscris la programul de formare în psihoterapie psihanalitică. În 2017 am descoperit Tarotul Mitologic de Liz Greene, analistă jungiană și astrolog, a cărei abordare m-a fascinat și m-a determinat să fac primul tarotscop din România pe care îl publicam bilunar pe canalul meu de YouTube, unde de un an deja făceam horoscopul. A fost momentul care m-a propulsat în mediul online, oamenii răspunzînd foarte bine stilului meu de a pune în cuvinte ceea ce uneori e dificil de exprimat. 

De ce credeți că avem nevoie să știm ce se va întîmpla în viitor?

Unii oameni au această nevoie pentru că vor să își eficientizeze resursele și timpul, alții pentru a încerca să schimbe ceea ce nu le convine, iar o a treia categorie pentru a-și confirma sau infirma intuițiile și presentimentele. 

De unde vine dorința asta atît de puternică a omenirii?

Dorința de a cunoaște viitorul este, în multe aspecte, sinonimă cu dorința de a controla cauzele și efectele, evenimentele și rezultatele lor. În esență, cred că e vorba despre una din fricile primitive ale omului, frica de necunoscut și de imprevizibil. Ritmicitatea și repetiția mișcărilor planetare înseamnă predictibilitate și, implicit, o doză de siguranță, existența nu mai este doar un joc al hazardului, ci și al ordinii. 

Ce înseamnă viitorul pentru un astrolog?

Pentru mine, viitorul înseamnă diferite posibilități și experiențe despre care îmi pot face o idee acum, însă care cu siguranță mă vor surprinde și provoca în moduri neașteptate. 

Ce reprezentare a lui aveți?

Îmi reprezint viitorul ca fiind suma tuturor eforturilor, deciziilor și acțiunilor mele, conștiente și inconștiente, rezultatul îmbinat al unor cauze multiple, parte consecință a voinței mele, parte destin. 

Și cum vă gîndiți la el?

Cînd mă gîndesc la viitor, ceea ce îmi doresc este să am resursele necesare pentru a putea face față contextelor vieții. Viitorul oferă posibilitatea schimbării, însă și posibilitatea repetării acelorași modele comportamentale, aceeași lecție putînd fi experimentată de nenumărate ori sau putînd fi conștientizată, asumată și integrată. 

Cînd și cum vi s-a ghicit viitorul prima dată?

Prima dată mi s-a „ghicit” viitorul cînd aveam vreo 5 sau 6 ani, la petrecerea unei familii prietene. Unul dintre invitați, un domn matur, mi-a luat mîna, s-a uitat în palma mea și mi-a proorocit că peste ani voi ajunge un „om mare”. Țin minte că m-a făcut curioasă și mă întrebam cum de poate să „vadă” în viitor. 

Aveți de-a face cu oameni care vă cer etalări, astrograme. Unii cred mai mult, alții mai puțin, cît de mult contează discursul și expertiza profesionistului în relația cu ei și pentru a-i convinge?

Nu știu dacă e vorba despre a convinge pe cineva de ceva anume sau despre a oferi o altfel de perspectivă, eu sînt adepta celei de-a doua variante. Cei mai mulți oameni rezonează cu discursul meu pentru că este diferit de cel convențional, nu reproduc mecanic o serie de informații și atît, ci încerc mereu să ajung la cauzele ascunse ale conflictelor, problemelor și dilemelor celui din fața mea, să îi înțeleg resorturile intime. 

Într-o epocă din ce în ce mai pragmatică, mai tehnologizată, dorința ancestrală de a afla înainte ce o să se întîmple – și de a ști ce nu se vede încă – pare din ce în ce mai mare. De ce credeți asta?

Pe de o parte, pentru că omul modern este în continuare tributar strămoșului său primitiv care încerca să anticipeze viitorul și să îl controleze, îmbunînd prin ritualuri spiritele benefice și îndepărtînd catastrofele și ghinioanele care îi amenințau supraviețuirea. Pe de altă parte, pentru că, tocmai din cauza iureșului tehnologic și digital, omul contemporan se simte din ce în ce mai dezrădăcinat și mai singur într-o lume în viteză, iar astrologia îl poate ajuta să își găsească locul într-un macrocosmos ordonat și coerent. 

S-a întîmplat să vedeți ceva și să alegeți să nu spuneți?

Nu, asta pentru că nici nu cred că o astrogramă poate revela întreg viitorul. Astrograma este un instrument util, o hartă care îți arată „formele de relief" pe care le vei întîlni la un moment dat în călătoria numită viață, însă harta nu este teritoriul, ceea ce înseamnă că, în funcție de cît de conștienți sîntem, putem alege oricînd un alt drum, o altă destinație. 

Putem atrage ce ni se spune?

Nu cred în legea atracției așa cum e ea înțeleasă în mod obișnuit, cum că e suficient să ne gîndim intens sau să ne imaginăm că avem deja, și obținem ceea ce ne dorim. Perspectiva mea este diferită, eu încerc să mă aliniez la voința transpersonală, divină dacă vrei, și să descopăr ceea ce îmi este menit în această viață.

„Oracolul“ instituie o realitate din cuvinte?

Astrologul nu e un oracol, iar astrologia nu e o practică oraculară. Astrologul are o hartă a cerului pentru momentul care îl interesează și, în funcție de poziția matematică a planetelor și de aspectele geometrice dintre ele, face interpretări bazate pe corelațiile și sincronicitatea dintre mișcările planetare și evenimentele de pe Pămînt. 

Dacă ar fi să alegeți un caz, o situație, dintre toate cele pe care le-ați avut, legate de „citirea“ viitorului și ce s-a întîmplat apoi, pe care l-ați alege?

Nu am vreun caz preferat sau vreun rezultat mai important decît celelalte. Fiecare poveste e particulară și fiecare om e interesant și unic în felul lui.

Care este viitorul astrologiei?

În ultimii ani, astrologia a pătruns în mediul academic internațional prin munca susținută a unor oameni de știință și a unor cercetători dedicați. În SUA, la Institutul de Studii Integrale din California, în cadrul catedrei de Filozofie, Cosmologie și Conștiință, se studiază cosmologia (astrologia) arhetipală. În Țara Galilor, la Colegiul Trinity, există deja de ani buni masterul de Astronomie Culturală și Astrologie. La Berlin, în cadrul Institutului de Istoria Cunoașterii din Lumea Antică, Universitatea Freie, a luat ființă anul trecut Zodiac, un proiect interdisciplinar care își propune să cartografieze răspîndirea științei astrale pe glob, începînd cu apariția zodiacului în Babilon acum 2.500 de ani. 

În România, Societatea Română pentru Astronomie Culturală, înființată în 2017, promovează descoperirile și informațiile relevante din domeniile arheoastronomiei, etnoastronomiei, astronomiei istorice, istoriei astronomiei și istoriei astrologiei. 

Interesul sporit pentru astrologie în rîndul oamenilor de știință și prezența ei oficială în mediul intelectual îi conferă credibilitatea și prestigiul necesare pentru a reface legătura dintre om și cosmos și pentru a contribui în mod decisiv la dezvoltarea culturală și spirituală a societății, adică la un viitor mai bun. 

interviu relaizat de Ana Maria SANDU