Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Zece scriitori și o întrebare: „Unde ați vrea să trăiți?” – altfel spus, un număr dedicat ficțiunii și realității deopotrivă. În aprilie, una dintre revistele mele preferate, Les Inrocks, a făcut cam același lucru. A provocat mai mulți autori să vorbească despre țara în care ar vrea să locuiască. Am citit atunci cu mare plăcere textele scriitorilor francezi, poveștile lor utopice și politice, mai ales că mulți dintre invitați veneau din alte spații geografice decît cel francez.
Apoi, s-a întîmplat ca întrebarea asta să mă prindă într-un moment din viață în care m-am chestionat cu privire la cum ar fi să locuiesc, pentru prima dată, în altă parte. Și ce înseamnă un spațiu în care să ajungi să te simți acasă. Nu mi-am dorit să plec cînd eram adolescentă, poate pentru că nu sînt nici aventurieră, nici curajoasă. Apoi, pentru că toată viața mea s-a construit în jurul scrisului, m-am legat singură de un picior nu de un loc, ci de o limbă. Iar intimitatea pe care am construit-o cu ea a devenit atît de puternică, încît am ajuns să mă întreb dacă aș mai putea să fiu cu adevărat eu însămi trăind și comunicînd în alta. Poate că ar trebui să-mi asum acest amor pe viață și să nu-i invidiez pe cei complet „liberi”, care pot să își găsească locul oriunde.
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim? Cît de mult le iubim sau le detestăm? Cum relaționăm cu ele în momentul în care noi sîntem nemulțumiți și ne plîngem, iar în alte părți sînt dezastre și războaie? Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel? Fiecare om care pleacă sau visează să o facă își imaginează o lume mai bună. Pentru el și pentru ai lui. Doar schimbarea și distanța te fac să vezi mai clar ce ai lăsat în urmă și ce ai descoperit la destinație.
Nu există țări și nici sisteme perfecte. Dar putem să ne dorim combinații de locuri care ni s-ar potrivi. Fiecare text din acest Dosar e o călătorie, o lume în miniatură, în care se amestecă lucrurile pe care le știm cu detalii neașteptate. Nu ne putem cumpăra bilete la vreun zbor charter ca să putem ajunge acolo. Le putem vizita doar prin bunăvoința și talentul autorilor, cărora le mulțumesc mult pentru că au acceptat invitația de a le descrie.
