Muzică vie, erudiţie, tropăieli - BBC Proms 2009: portret de festival -
Una dintre cele mai improbabile uniuni în lumea de azi, orchestra formată din tineri arabi şi israelieni West-Eastern Divan, împlineşte zece ani. Aniversarea de la Londra se întinde preţ de două seri şi trei concerte, la BBC Proms, cel mai mare festival de muzică clasică de pe mapamond. Sediul Proms, Royal Albert Hall, dă în clocot: mii de spectatori, mii de aşteptări. Programul de sală e inventiv, substanţial, frumos făcut: bijuterie sincretică bună de citit, de privit, de mîngîiat. Combinaţia de urieşenie şi prietenoşenie marca Proms " în ethos, în decor, în concepţie, în mediatizare " e fără greş, te recucereşte şi te înduioşează ca îmbrăţişarea cuiva drag, an de an. Concertul acestei seri e o întoarcere simbolică la Weimar unde, sub semnul Divanului lui Goethe, Daniel Barenboim şi Edward Said au moşit orchestra şi au ţinut primele ei ateliere cu scîntei. Liszt, cu preludiile, în deschidere. Urmează Wagner şi Berlioz (Tristan und Isolde " Prelude und Liebestod şi Simphonie fantastique), compozitori pe care Liszt s-a luptat să-i impună în repertoriu la Weimar, unde a trăit şi a lucrat mai bine de un deceniu. Magisterialul Barenboim extrage un sunet magistral din aceşti muzicieni adolescentini " lirism, substanţă, dozaj impecabil între claritate şi pathos. Minute în şir, publicul e un tsunami de aplauze şi ovaţii. Cu o fluturare fină din două degete numai, Barenboim potoleşte tumultul în două secunde şi explică tuturor că nu, de data asta nici nu va ţine un discurs politic, cum îi cam e obiceiul, şi nici orchestra nu va da curs cererilor de bis: instrumentiştii se pregătesc de alt concert. Într-o oră urmează într-adevăr tot aici un alt Prom, de noapte, în care o parte din Divan cîntă Mendelssohn şi Berg şi pentru care " răsfăţ? lăcomie? " am biletul în buzunar. Iar orice reflecţii politice despre conflictele din Orientul Mijlociu, violenţă, ostatici luaţi sau eliberaţi urmează a se trece prin filtrul piesei anunţate pentru a doua seară aniversară a Divanului: Fidelio, cu o naraţiune în engleză scrisă de Edward Said. O mare de muzică, o structură suplă Cele două seri cu West-Eastern Divan sînt un fel de mică unitate într-o mare de muzică. Proms încep la mijlocul lui iulie şi se termină la mijlocul lui septembrie, în fiecare an. Aproape două luni de concerte precedate de prelegeri, întîlniri cu publicul, proiecţii de filme se pot străbate în salt sau la pas în linie dreaptă, de la seară la seară. Cele 76 de concerte la Royal Albert Hall şi 19 Proms cu muzică de cameră, cîte au loc anul ăsta, sînt numerotate, pentru uşurinţa navigării. Şi melomanii, şi cronicarii muzicali ţin seama de aceste numere, iar organizatorii publică odată cu programul-carte al stagiunii o diagramă cît un poster, ca să ştii oricînd unde te afli, dintr-o singură aruncătură de ochi. Dincolo de diagramă şi spiritul ei practic, structura solidă şi suplă a festivalului te lasă să visezi şi să-ţi desenezi hărţi de comori şi idiosincrasii după cum te poartă curiozitatea, repetiţia, hedonismul sau ce te va fi purtînd spre această muzică. Concertele sînt interconectate subtil prin teme, serii, aniversări care trasează în festival zeci de cărărui oblice şi jocuri intertextuale fără sfîrşit. De exemplu, aniversarea Divanului a inclus Octetul lui Mendelssohn, scris la 16 ani, cu un scherzo probabil inspirat de un poem al lui Goethe, pe care Mendelssohn l-a întîlnit la Weimar în copilărie. Mendelssohn, de la naşterea căruia se împlinesc 200 de ani, e totodată una dintre cele patru figuri-cheie ale festivalului, alături de ceilalţi aniversaţi ai anului 2009, Purcell, Händel şi Haydn, şi e prezent în Proms prin seria tuturor celor cinci simfonii. Dar sînt şi alte serii, nu neapărat aniversare: toate concertele pentru pian ale lui Ceaikovski, toată muzica de balet a lui Stravinski. Prin aceasta din urmă, prin baletul Les Noces şi multiplele lui piane, ajungi la o nouă suprapunere şi bifurcare de cărări: o altă ambiţie, şi muzicală, şi logistică, a programului Proms 2009 a fost să aducă pe scenă mari serii de bucăţi pentru patru şi pentru două piane, de la cele compuse de Mozart, Saint-Saëns, Bartok şi pînă la John Adams. Seria multi-pianelor include şi premiere, unele comisionate de Proms, căci unul dintre rolurile importante pe care şi le asumă festivalul e să-i încurajeze pe compozitorii contemporani să-i sprijine pe tineri, să rişte etern în numele noului, mai cu seamă în Late Night Proms. Am rezumat şi simplificat din răsputeri tot ce mi-a răsărit în cale mergînd pe firul Weimar. Dar dacă ai lua-o pe firul Viena fin-de-si
