DILEMABLOG

Nu ştiu cît de mult contează astăzi înclinaţia personală a unuia sau a altuia către un anumit domeniu. Nu ştiu cîţi se mai lasă „mînaţi” de părinţi sau de propria gîndire, în alegerea viitorului. Azi, din păcate, prea puţini tineri îşi mai permit luxul de a-şi alege un viitor care nu e pe placul „pieţei muncii”.

Am supraviețuit. Dracul nu e chiar așa de negru cum îmi imaginasem înainte de a-mi face cont. Discuțiile pro și contra la care am asistat de-a lugul timpului deveneau invariabil aprinse. Acum mi se pare cît se poate de clar: se poate trăi bine mersi fără Facebook. Dacă îl ai, îți mănîncă un timp, dar oricum îl pierdeam.

Nu e greu să iubeşti Festivalul de jazz de la Gărîna - probabil cel mai original de la noi din ţară şi făcut mai mult cu pasiune, decît cu bani.

Indivizi cu paşaport britanic, francez, german sau american, graţie căruia pot circula nestingheriţi prin lume, merg în Siria sau Irak, la luptă şi apoi se pot întoarce în Occident radicalizaţi şi gata să participe la tot felul de acţiuni teroriste.

Pentru noi, toți, un an important, deși controversat. Pentru generația noastră, de decreței, care eram atunci în floarea vîrstei, cu atît mai important. Pentru mine, una, ca exponentă a ...poporului neaoș, cît și a generației deja amintite – unul de căpătîi: anul în care m-am măritat...

Nu e nici o greşeală de tipar în titlu. O nouă instituţie e pe cale de a se naşte: Observatorul Gastronomic. Mai bine zis, un institut în care savanţii vor încerca să deseneze hărţile gastronomice ale universului cunoscut.

În regiunea Orientului Mijlociu aliaţii nu îţi sînt niciodată chiar prieteni iar aliaţii aliaţilor îţi pot fi chiar cei mai crunţi duşmani.

Zilele astea s-au făcut cinci ani de la moartea lui Michael Jackson. Acest text e micul meu omagiu.

Problema cîinilor fără stăpîn din România este şi se pare că va rămîne pentru mult timp de acum încolo subiect de primă pagină în mass media, fiind, alături de Elodia, cel mai longeviv subiect de senzaţie. Căci părerile în ceea ce priveşte cîinii maidanezi sînt împărţite în două tabere, ambele vehemente.

Cînd copilul tău face, nici mai mult, nici mai puțin, de 18 ani te bucuri, desigur. Dar nu reziști să nu-ți pui întrebări, atît în ce privește semnificația vîrstei pentru copilul în cauză, cît și pentru tine, părintele.

Mingea aproape că găureşte plasa din spate şi totuşi, imediat, se caută confirmarea golului prin GLT. Simpla reluare, pentru spectacolul jocului, nu mai e suficientă. E nevoie de super-tehnologie ca să fim mega-siguri că a fost, într-adevăr, gol.

În limba română, se scrie Șarapova, nu Sharapova; se scrie Vitali Kliciko, nu Vytaly (sau Vitaliy) Klichko; Poroșenko, nu Poroshenko; Slobodan Miloșevici, nu Milosevic sau Milosević; Dimitri, nu Dymitry; Șostakovici, nu Shostakovich. Etc.

Pe vremea cînd eram elevă, formularea din titlu reprezenta numele uneia dintre activitățile pe care trebuia să le bifăm anual, în calitate de vajnici pionieri. De fapt, era mai mult un soi de concurs – trebuia să ne înfrumusețăm clasele, să aducem ghivece cu flori, să împodobim pereții cu planșe utile și colorate etc.

Teribilă a fost băşcălia pe seama procedurii de sfinţire a studiourilor Trinitas, cu un instrument identificat de unii jurnalişti drept lumescul trafalet şi prezentat ulterior de Patriarhie ca „miruitor extensibil”. Era şi greu să te abţii să nu rîzi.

Nu cred că prieteniile adevărate sînt nişte fire întinse. Pot deveni corzi de suţinere în momente delicate. Aţă de papiotă în cele calme. Sfori încîlcite, cu noduri, în cele tensionate.

Dacă luăm întregul sistem solar şi-l condensăm cu puterea minţii la dimensiunile oraşului Măgurele, putem obţine în laboratorul nostru secret o gaură neagră.

De cîţiva ani frica de a "te îngrăşa" a fost surclasată de frica de a "nu mînca sănătos". Zi de zi auzim noi şi noi informaţii despre "pericolul" care pîndeşte, ascuns în mîncare.

Cei mai mulţi oameni visează că sînt în întîrziere cu o sarcină, că nu reuşesc deloc să o îndeplinească sau că sînt puşi să repete, la nesfîrşit, acelaşi lucru.

Concretă, fizică, trasă la copiator. Fiecare dintre noi și-a lăsat copii după buletin, precum cucul ouăle, peste tot. La tot felul de instituții ale statului – fără număr. Plus la bănci, magazine și te miri pe unde.

Bucureștiul e orașul meu adoptiv de mai bine de o jumătate de viață. Nu mă mai văd trăind în altă parte pentru perioade lungi de timp. O fi slăbiciune sau obișnuință, nu-mi mai bat capul cu asta. “Acasă” e un cuvînt pe care mi l-am asumat greu.

În urmă cu cîteva zile, am ieșit la o plimbare-filmare cu cei de la Digi24, pe Calea Moșilor și pe „străduțele din spate”. Se anunțaseră averse de ploaie, ba chiar o furtună, dar urmărind prognoza zilei pe net, aceste fenomene se tot mutau de la 2 la 4, apoi la 6...

E 6 dimineaţa, zi de vară. Mă trezesc, îmi fac jumătate de cană de cafea, dau drumul la Radio FIP, îmi beau jumătatea de cană de cafea, mă îmbrac şi ies. Am piscina aproape, ajung repede. La 7 fără un sfert sînt în apă, fac ture ne-profesioniste, nu e aproape nimeni la ora asta.

Companiile mari din Europa (locale sau filiale de multinaţională, private sau de stat) vor fi obligate să raporteze despre modul în care respectă standardele de mediu, regulile privitoare la drepturile omului, implementarea unor politici anticorupţie, ş.a.

Simţi că universul, cu toate problemele sale, dispare într-un abis de neimportanţă. Cui îi pasă de criza economică, de problemele politice, de crimele ecologice şi de toate crimele contra umanităţii cînd administratorul de bloc îţi spune, oftînd şi ridicînd din sprîncene, că este o problemă să închidă apa de pe coloana de la baie?

Pentru meseria de preşedinte nu e nevoie de cine ştie ce pregătire sau selecţie: trebuie doar ca partidele să aranjeze lucrurile în culise şi să cadă la pace cu baronetul. Ţara va fi condusă de un om selectat de şefii din partide pe baza faptului că, la un moment dat, cu cîteva luni înainte de alegeri, stătea bine în sondaje. Atît.

În diverse situații, în special în cele de criză, diverse persoane din jur, apropiate sau nu, se înghesuie să-ți dea sfaturi. Fie că e vorba de rude, de prieteni, de femeile de serviciu, de doctori sau de cunoștințe aleatorii.

Ura, România și CRPE au dat subvenție multianuală decuplată de suprafață la toată Europa. Ce-ați dat, mă? Subvenție… lasă, e un fel de rentă viageră. Atunci ziceți-i dracu’ așa, ce nume e ăla? Bine, îi zicem rentă viageră, dar să știți că sînt diferențe (e pe șapte ani, nu e limită de vîrstă).

Am fost şi la primul concert al lui Tori Amos‚ cel ţinut la Sala Polivalentă în 2007, şi voi merge şi acum, pe 19 iunie la Arenele Romane.

Nu e rău deloc cînd lumea devine atentă la o persoană cu performanţe autentice. Isprava de la Roland Garros a făcut însă ca popularitatea Simonei Halep să atingă cote care pot deveni deja contraproductive pentru ea însăşi. Mai direct spus, acum au aflat despre ea şi toţi proştii.

"Fericirea hedonică depinde de tine însuţi, de posibilităţile tale de a-ţi hrăni constant maşinăria sentimentelor pozitive. Dacă însă se interpune vreun obstacol în calea acestui parcurs - dacă te răneşti sau dacă pierzi pe cineva drag ţie - întreaga sursă a fericirii este ameninţată. Iar asta înseamnă că trăieşti într-un stres continuu."

Într-o ţară în care numărul locuitorilor nu e o chestiune de statistică, ci de partid, stau şi mă mir, de pe 26 mai încoace, de trompetele triumfale ale politicienilor noştri în legătură cu rezultatele alegerilor.

În eventualitatea că, totuşi, se vor impune noi alegeri europene, mă aştept ca cei care au promovat boicotul să ne rîndă în nas: "Aţi văzut? V-am spus noi că sistemul e greşit!"

E perioada aceea din an cînd începe să se simtă în aer neliniștea examenelor. Am trecut zilele trecute pe lîngă Școala Centrală și mulțimea fremătătoare de elevi și de părinți mi-a stîrnit amintiri.

Vorbind despre un Gigel care a copiat de pe net o compunere în daneză pentru ora de engleză (căci nu numai că nu face diferenţa între cele două limbi străine, dar nici nu-i pasă), vorbim de fapt despre educaţie, iar vorbind despre sistemul de educaţie vorbim pînă la urmă despre viitor.

Cred că problema englezilor și francezilor e că sunt obișnuiți ca proștii din istorie să dea bătălii directe. Nu, frățică, nu așa se face, ascultați la noi că am supraviețuit aici pecenegilor, turcilor și lui Ion Iliescu: ideea nu e să-i confrunți, ci să-i amețești pînă nu mai știu de ei.

Am primit de curînd un mesaj pe Facebook din partea unei doamne profesoare de română care mă întreba unde poate găsi una dintre poveștile mele pentru copii – „Metamorfoza”.

Dacă o ţinem una şi bună că ne-am prins cum e România şi cum sînt românii, rămînem în repetarea mecanică – dar cît mai “expresivă” – a unor banalităţi şi clişee. De-aia zic că m-am săturat – sau m-am plictisit – de toate lamentările pe tema “m-am săturat de Romînia”. Pentru că au devenit cu totul previzibile.

America e mişto pentru că e ea însăşi o idee. Cînd Rusia va fi şi ea mai mult o idee şi mai puţin o pompă de gaz mai stăm de vorbă.

De cînd mă știu mă atașez de locurile în care ies. Nu le-aș schimba nici moartă, pentru că nu-mi vine să experimentez la întîmplare. Îi înțeleg perfect pe cei care și-au băut cafeaua în același loc o viață întreagă.

Televizorul meu e mai degrabă un fel de “home cinema” sau de cinematecă la domiciliu: mă uit doar din cînd în cînd la un film vechi pe TCM sau MGM. Dar la emisiunea lui Moise Guran mă uit nesmintit.

Susţinătorii diametralei Uranus-Piaţa Victoriei ar fi trebuit să ştie că unul dintre obiectivele acestui imens proiect de urbanism a fost tocmai reducerea traficului pe bulevardul istoric.

Am aflat, recent, că începînd cu anul viitor, multe oraşe germane vor impune norme stricte. Toate construcţiile noi vor trebui să fie izolate, în exterior, cu polistiren. Iar cei care vor să-şi izoleze locuinţele mai vechi beneficiază de subvenţii. Economisirea e, şi acolo, o manie.

Am auzit despre cartea lui Andrew Solomon la New York, în 2011, cînd am fost la New Literature from Europe, la invitația Corinei Șuteu, directoarea de atunci a ICR New York. Tot Corina mi-a și vorbit într-o după-amiază despre această carte fascinantă și despre autorul ei, el însuși un personaj.

În literatură, „barbecue” e sinonim pentru trei chestii. 1) eşec şi dezastre, 2) alcool şi beţivăneală, 3) o formă arhaică şi unsuroasă de erotism.

„Sergiu era profund mistic. Mi-a spus cîndva că la concerte, cînd dirijează, adesea vede îngeri. Înainte de fiecare concert se adîncea în rugăciune. Avea o religie proprie, făurită din împletirea budismului cu creştinismul ortodox...”.

Ce poate fi mai reconfortant și mai revigorant ca sîmbăta dimineața să te întîlnești cu 30 de copiii de toate vîrstele (de la 4 la 16 ani) cărora le place să scrie, unii au deja manuscrise și romane „în sertar” și îi interesează profesia de jurnalist, oarecum pe cale de dispariție astăzi?

Nu demult, am avut pe cineva apropiat internat întîi într-un spital de stat, apoi într-unul privat. După spitalul de stat, unde am jurat că nu mai mergem, am avut iar nevoie de un spital. Hai să mergem la privați, am zis. Sigur va fi altceva.

În anul 2003 am făcut un interviu cu Nina Cassian, apărut în nr. 721 al revistei 22 cu titlul "Comunismul adevărat nu a existat niciodată".

Hazardul e un factor pe care istoria sau geopolitica nu-l iau în calcul. Căci e o variabilă. În cazul Rusiei, se pare că e o variabilă constantă. Deci esenţială.